Dan UNGUREANU – „Fenomenul Trump şi America profundă” sau farmecul discret al slugărniciei băloase

Mihai Neamţu a scris o carte despre Trump. Cartea nu e o monografie politică, ci carte pentru fani, de genul „Adrian Mutu, Briliantul Piteştilor” sau „Lionel Messi, fulgerul argentinian”.

Modelul literar al lui Mihail Neamţu e cântecul lui Florin Salam, Vilifort şi Levier.

„pentru Vilifort, care coordonează tot ;

Lumea nu-nţelege bine / Ce sunt fraţii pentru mine

De la cer pân-la pământ  / Toat-averea mea ei sunt.

De fericire nu mai pot  / Când îl văd pe Vilifort.

Nu m-ar lăsa singurel / Vilifort şi Levier.

Dar cine-i soarele din cer ? Mai e unul Aurel.

Pentru domnul Vilifort, stimă şi respect la fraţii lui !

Să spună lumea ce-o vrea / Nu-mi las fraţii-n viaţa mea.

Mai sunt fraţi da’ nu ca noi / Se dujmănesc între ei.

Nu contează banii mei / Fraţii mei sunt ochii mei.

Că frăţiorul din sânge / Frate pentru frate plânge.

Dar sunt ars la sufleţel / că lipseşte Levier.

Vilifort, care a făcut un imperiu.

Pentru Levier, şeful Europei !

Ne punem frate cu frate / şi dăm lumea la o parte”

 

Limba cărţii

În cărţile lui mai vechi, de exemplu Buha pe moloz, acest Fuego al teologiei încă mai ştia româneşte. Fenomenul Trump… are în schimb bibliografie anglofonă, iar Neamţu nu se mai descurcă de loc în româneşte. pisicile grase din ţarcul puterii  (p.106) traduce englezul „fat cats”.  fat cat, în engleza americană, înseamnă „bogătaş influent”.  În română, pisică grasă înseamnă pisică grasă, şi atât.

„Un tarif la intrare” (p. 82) şi un „război al tarifelor” (p. 193) calchiat după tariff, „taxă vamală”. În româneşte tarif înseamnă altceva – preţul unor servicii.

La p. 95, „două trilioane de dolari (adică două mii de miliarde)”. Americanul trillion, un milion de milioane, sau o mie de miliarde, se spune în română bilion.

La p. 106, Neamţu explică pork barrel ca „jgheaburi pentru porci”. De fapt, pork barrel înseamnă „butoi cu carne de porc sărată”.

La p. 141 zice Neamţu, „Richard Rorty vorbea despre Academia nepatriotică”. În engleză, academe înseamnă „mediu academic, profesori universitari”. A traduce academe cu „academie” dovedeşte şi proasta înţelegere a limbii engleze, şi proasta stăpânire a limbii române.

La p. 216 „salba de artefacte religioase”. Engl. artefact înseamnă „obiect”. Rom. artefact înseamnă „imagine accidentală, parazită, bruiaj care apare pe radiografii, probe de laborator”.

La p. 145, „candidatul a refuzat să-şi mai ceară scuze într-un ritual patetic şi sanctiomonios”.  pathetic, în acest context, în engleză, înseamnă „demn de dispreţ şi de scârbă” ; în română, patetic înseamnă „plin de emoţie, demn de compasiune”. Iar cuvântul sanctimonios nu există în română. Putem traduce englezul sanctimonious cu „fariseic, moralizator plin de sine” Iar la p. 190, o dă pe idiş : „incredibilă chutzpah”. Zint ven reydest du mameloshn, du  amartzusdiker sheygets, du shlemil, du menuval, du pritzusdiker nudnik ?!?

 La p. 132 el condamnă vorbitorii „unei păsăreşti stricate”. E cam ironic.

 

Structura cărţii

Cartea nu are nici o structură. Numeroase capitole se repetă.

Cap. III, Soluţii la declinul economic e repetat în cap. VIII, Protecţionism economic.

Cap. V, Libertate, naţiune şi patriotism, e reluat în cap. VII, Măreţia libertăţii.

Papa Francisc e urecheat în capitolul Îndoiala papei Francisc la pag. 219 şi în capitolul Papa Francisc şi preşedintele Trump, p. 311.

Capitolul Părinţii, nu statul, decid viitorul familiei  (p. 115) e repetat la p. 323 Copiii nu sunt ai statului, ci ai familiei.  Toată cartea e un şir de conspecte superficial însăilate, traduse precar în română.

 

Conţinutul cărţii.

Grab them by the pussy. Donald Trump a apărut în revista Playboy. A fost coproprietar o perioadă a concursului de frumuseţe Miss Universe, despre care lămurea că „tot farmecul e că poţi să mergi printre concurentele goale, ai dreptul să intri acolo ca să te asiguri că totul merge bine”.  A fost căsătorit de trei ori. Prima şi a treia soţie au fost mail-order brides, soţii trofeu pentru un miliardar. Despre o sportivă a comentat : „she is no longer a 10 – nu mai arată de nota zece” ceea ce demonstrează că, pentru el, femeile sunt obiecte – frumoase sau urâte, dar simple obiecte.

Mihai Neamţu, teolog ortodox de meserie, se dă de ceasul morţii să-l scoată pe acest sociopat machist, brutal şi agresiv care e Trump, ca bun creştin. Un subcapitol se intitulează, bălos, „smerenia ascunsă a lui Trump”.

Procesomanul Trump, cu excesele lui verbale, cu violenţa faţă de adversari, cu admiraţia faţă de autocraticul Putin, este perfect pentru Mihai Neamţu, teolog ortodox, acest Milo Yanopulos ne-epilat.  Jumătate din carte atacă partidul democrat din SUA, pe care Mihai Neamţu îl numeşte „socialist” – cuvânt pe care-l foloseşte strict conotativ, cu sensul de „nasoi beliţi”. Cealaltă jumătate e consacrată apărării lui Trump şi damnării detractorilor lui – geloşi şi invidioşi.

Hagiografia unui om de afaceri mediocru

Donald Trump şi-a moştenit averea de la tată. A avut şase falimente în anii 1980, cele mai multe cu cazinouri. Cazinourile nu dau faliment, sunt alea în care oamenii lasă bani. Căutând pe Google „casino bankruptcy” nu găsim decât date despre falimentul cazinourilor lui Trump. Asta l-a descurajat să mai construiască hoteluri, şi a început să-şi vândă numele, sub licenţă, şi a trecut de la afaceri reale eşuate la postura de membru al juriului în emisiunea The Apprentice – făcând pe businessmanul de TV.

Mihai Neamţu se străduieşte din răsputeri să afirme că Trump e un mare om de afaceri. „Dacă eşti aşa de deştept, de ce eşti aşa de sărac ?” citează sfidător şi pueril Mihai Neamţu (p. 43)  Cât de deştept o fi Donald Trump ? Nu putem şti, averea lui e moştenită, nu e un self-made-man american aşa cum se screme Mihai Neamţu să ne convingă.

Cum s-a îmbogăţit Fred Trump, tatăl ? O parte din avere a moştenit-o. Despre cealaltă parte, aflăm următoarele :

Under this program, [Mitchell-Lama Housing Program, din statul New York, program în cadrul căruia a construit Fred Trump] local jurisdictions acquired property by eminent domain and provided it to developers to develop housing for low- and middle-income tenants. Developers received tax abatements as long as they remained in the program, and low-interest mortgages, subsidized by the federal, state, or New York City government. They were also guaranteed a 6  % or, later, 7.5% return on investment each year.

Româneşte : primăria confisca teren în baza dreptului statului la expropriere pentru cauză de utilitate publică. Antreprenorii primeau reduceri de impozite şi credite cu dobândă mică, subvenţionată de guvernul federal, de guvernul statului şi de municipalitate. Li se garanta, de asemenea, un câştig de 6 % anual.

E uşor să devii un mare antreprenor pe terenuri expropriate de stat, primind bani cu dobândă subvenţionată de stat, şi cu venituri garantate de stat. Fred Trump a rămas activ până în anii 1990. Donald Trump a făcut afaceri din banii tatălui şi din relaţiile politice ale tatălui; într-o metropolă ca New York, e bine să-i ştii pe oamenii de la primărie care dau aprobări de construcţie.

Iar Mihai Neamţu, absolvent de teologie, n-a câştigat în viaţa lui nici un ban din afaceri, n-a avut nici măcar un stand cu merdenele, a trăit toată viaţa din milostenii, burse, sponsorizări de la partide şi think-tankuri conservatoare. Ne dă lecţii de antreprenoriat, afaceri şi iniţiativă privată unul care a trăit toată viaţa din coliva şi colăceii primiţi de pomană la poarta cimitirului.

Vocaţia universalistă a Americii

Statele Unite au avut, de-a lungul istoriei, două tendinţe de politică externă : izolaţionismul şi intervenţionismul. Izolaţioniştii au fost protecţionişti, economic, şi au refuzat războaiele externe. Intervenţioniştii au dominat după primul şi al doilea război mondial : ideologia lor a fost una de promovare a principiilor politice americane în lume – principiul democraţiei şi al libertăţii de exprimare.

Trump s-a declarat adept al autoritarismului lui Putin, s-a declarat pentru lupta fără menajamente contra terorismului, pentru protecţionism economic, şi contra alianţelor militare ale SUA, contra NATO, şi şi-a declarat admiraţia pentru preşedintele Duterte al Filipinelor, a cărui luptă contra comerţului cu droguri a constat în împuşcarea traficanţilor reali sau presupuşi, fără judecată. Trump, în negocierile sale internaţionale, cu preşedintele Chinei sau cu Arabia Saudită, n-a ridicat niciodată problema drepturilor omului. Îl putem privi deci ca pe un izolaţionist.

Nici izolaţionismul, nici intervenţionismul nu sunt bune în sine. Intervenţia SUA în războaiele mondiale a fost pozitivă, nu şi cea din Vietnam. Universalismul e ideologia care consideră că tuturor popoarelor şi statelor li se potrivesc aceleaşi principii – democraţia, economia de piaţă, libertatea cuvântului – şi Mihai Neamţu se contrazice de la o pagină la alta : SUA ba sunt bune când promovează libertatea şi democraţia în toată lumea (şi când s-au opus Uniunii Sovietice) ba când, sub Trump, devin izolaţioniste, într-o incoerenţă demagogică sialoreică. Dacă Trump e izolaţionist, de ce i-ar păsa României ? Realpolitik e un tip de politică externă validă, dar oportunistă; iar oportunismul e, prin definiţie, respingerea oricăror principii. „America first”, protecţionismul, înseamnă un abandon clar al valorilor universaliste americane. America first înseamnă că SUA nu vor mai respecta angajamentele NATO dacă ele nu corespund intereselor americane ; că SUA nu vor mai promova democraţia şi libertatea în lume dacă aceste valori periclitează o alianţă de conjunctură cu vreo dictatură asiatică sau vreo monarhie fundamentalistă din Orientul Mijlociu.

Dacă SUA îşi apără doar propriile interese în lume, şi încetează să promoveze democraţia şi libertatea, cu ce diferă de China, Rusia şi Iran, care, şi ele, îşi apără interesele geostrategice ?

Post-truth

Fenomenul Trump şi America profundă este sinteza a ceea ce numim, din 2016, politica post-adevăr. Odată cu campania electorală a lui Trump, au luat sfârşit dezbaterile bazate pe date concrete sau pe norme morale acceptate de toţi. Sau pe norme logice.

Cartea lui Mihai Neamţu este orwelliană. În romanul 1984, angajaţii de la Ministerul adevărului tăiau date nedorite din ziare vechi şi rescriau ziarele fără ştirile nedorite. La fel, Neamţu omite zeci de date neconfortabile pentru Trump şi republicani. Se plânge pe pagini după pagini de deficitul bugetar imens al SUA, fără să menţioneze că el a apărut datorită războaielor din Iraq şi Afghanistan, duse de republicani, şi că Bill Clinton, preşedinte democrat, a lăsat un buget excedentar.  Neamţu deplânge creşterea deficitului bugetar federal, dar nu lămureşte prin ce magie reducerea impozitelor ar scădea deficitul.

Trump, afemeiat şi superficial, e, pentru Neamţu, un bun creştin. Trump, moştenitor miliardar care a trecut prin şase falimente şi a ieşit din afaceri, transformându-şi numele într-o simplă franchise, devine pentru Neamţu un self-made-man. Neamţu scrie pentru un grup mic, închis, de martori ai lui Trump, pentru care nici realitatea, nici datele, nici regulile general acceptate ale argumentării şi dezbaterii nu mai contează.

Nu poţi condamna, pe aceeaşi pagină, „imbecilizarea prin TV” (p. 179) şi să-l lauzi pe Trump, patronul Miss Universe şi animator al emisiunii The Apprentice.

 

Un teolog ortodox condamnă ortodoxia

Eforturile teologice ale lui Mihai Neamţu de a-l admira pe Trump se lovesc de incompatibilitatea dintre ortodoxie şi diverse neo-protestantisme americane, printre care evanghelia prosperităţii, un fel de psihologie de self-help cu topping creştin.

Americanii sunt lăudaţi pentru spiritul lor de iniţiativă, care i-a îmbogăţit. Mihai Neamţu uită să menţioneze că după războiul civil, americanii au pus mâna pe preeriile indienilor, şi au exterminat şi indienii, şi bizonii. Noii colonişti au primit zeci de hectare de pământ gratis, şi au tăiat pădurile indienilor. E foarte simplu să fii harnic pe pământ furat. Şi românii ar fi devenit prosperi dacă ar fi invadat Ucraina, ar fi exterminat ucrainenii, şi ar fi împărţit gratis pământul şi pădurile.

Sunt multe laude aduse neo-protestantismului în carte – sunt lăudate exterminarea indienilor (inutili) şi sciziunea baptiştilor în pro-sclavagişti şi anti-sclavagişti (anti-sclavagiştii, ne explică îndatoritor Neamţu, au şi dispărut, fiindcă erau nişte luzări). Ne întrebăm dacă Neamţu mai este ortodox sau a trecut la penticostalism.

Capitolul Evanghelia prosperităţii dă arama pe faţă : pentru Neamţu, creştinismul care nu predică îmbogăţirea nu e vrednic de acest nume – şi îi laudă pe predicatorii Joel Osteen şi Vincent Peale, consideraţi unanim de Biserica Ortodoxă ca ereziarhi apostaţi. Evanghelia prosperităţii e bazată pe ideea că sărăcia e totuna cu păcatul, şi că săracii sunt păcătoşi.  Şi că îmbogăţirea cuiva e dovada faptului că e iubit de Dumnezeu – de exemplu Donald Trump – şi că el e, prin urmare, drept, sfânt şi bineplăcut lui Dumnezeu.

Cum de îl mai tolerează Biserica ortodoxă pe acest auto-intitulat teolog ortodox ? Prin aceeaşi laşitate paraplegică prin care îl tolerează încă pe episcopul de Huşi. Abjurarea ortodoxiei şi promovarea evangheliei prosperităţii, de sorginte penticostală, i-a fost rentabilă lui Mihai Neamţu : în vara lui 2017 a fost primit în PNL de către pastorul penticostal  Ionatan Sighiartău, care a luat partidul în locaţie de gestiune. Cartea Fenomenul Trump a fost trădarea, primirea în PNL au fost cei treizeci de arginţi.

În loc să-şi piardă vremea cu Ioan Gură de Aur sau Hans Urs von Balthasar, americanii au citit Dale Carnegie, datorită căruia s-au îmbogăţit, ne informează Mihai Neamţu (pp. 256-257). Interiorizarea isihastă e o prostie, creştinismul trebuie să fie motivaţional, optimist, şi să facă vânzare. Creştinismul trebuie acomodat la business (p. 257) trebuie suprimate prostiile cu suferinţa, jertfa, răstignirea şi mucenicia sfinţilor. Creştinismul trebuie să fie un mesaj motivaţional, optimist, dă biznis, să fie şi el util la ceva. Ascetismul, monahismul, nu măresc cifra de afaceri, aiurelile astea trebuie să dispară, ne spune Mihai Neamţu. Citiţi mai multe cărţi motivaţionale şi mai puţin Ioan Scărarul, adaugă el, ortodoxia isihastă e sifonată.

Mai ales, trebuie suprimate din Evanghelie chestiile emotive şi risipitoare – capitolul 25 din Matei, de exemplu :

  1. Căci flămând am fost şi nu mi-aţi dat să mănânc ; însetat am fost şi nu mi-aţi dat să beau; 43. Străin am fost şi nu m-aţi primit; gol am fost şi nu m-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu m-aţi cercetat. 44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?   45. El însă le va răspunde, zicând : Adevărat zic vouă : Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici mie nu mi-aţi făcut.

Trebuie suprimate aceste versete, fiindcă unii comunişti fără Dumnezeu sugerează că străinii care ar trebui primiţi sunt refugiaţii sirieni.

Ideea că Hristos ne poate îndemna să primim refugiaţi sirieni e absurdă, fiindcă nu-i vrem.

Iar ideea că trebuie să-i hrănim pe flămânzi fiindcă sunt flămânzi, să-i îmbrăcăm pe goi fiindcă sunt goi, spune Mihai Neamţu, e o idee cretină. There is no free lunch, paraziţilor, marş la muncă, nu la-ntins mâna, manifestul ăsta bolşevic trebuie dat la topit.

Economie şi geopolitică

Birocraţia ar fi ucis McDonald, se numeşte un capitol (p. 95). Prea multe reglementări, se plânge Mihai Neamţu. După care îl felicită pe Trump că permite persoanelor cu boli mintale să aibă arme. Mă rog, n-o zice aşa, o zice în felul lui ipocrit şi mincinos, „administraţia Trump a tăiat din reglementările birocratice excesive ale guvernului federal care inhibau /…/ accesul persoanelor cu handicap la armele de foc”.

De când şi până unde stimulează economia bolnavii psihici care-şi cumpără puşti ?

Cum înţelege Mihai Neamţu economia ?

„În zadar există genii matematice, dacă nu-şi găsesc un intermediar capabil să vândă o descoperire ştiinţifică unei companii pregătită să-i testeze aplicabilitatea şi să-i găsească utilitatea practică, în beneficiul oamenilor” (p. 61)

Matematica e domeniul prin excelenţă în care ai o singură opţiune : să demonstrezi o teoremă şi să o publici gratuit. Axiomele, teoremele, lemele, ecuaţiile corolarele nu pot fi brevetate, patentate, vândute. Pur şi simplu, economia de piaţă foloseşte idei pe care nu poate să le creeze. Economia de piaţă foloseşte matematicile, dar e incapabilă să le evalueze şi să le plătească.

La fel stau lucrurile cu părţi importante din fizică şi din chimie. Ideile lui Mihai Neamţu despre cum se vând matematicienii pe piaţa muncii sunt cretine în sens tehnic, adică sunt puerile + de rea voinţă + false.

 

Iran, Iraq, Siria

Cartea e o alternanţă de gudurări băloase cu rânjete+lătrături. Hămăielile sunt adresate lui Obama, care n-a avut o atitudine fermă faţă de Iran şi nici faţă de Siria.

Iranul e o ţară ultra-duşmănoasă, care s-a amplasat ostil între trupele americane din Iraq şi trupele americane din Afghanistan, spune Mihai Neamţu. Trupele americane stăteau liniştite în Iraq şi Afghanistan, când Iranul, ţuşti, s-a vârât ameninţător între ele.

Neamţu preferă să ignore următoarele : Saddam Hussein, un sunnit, era dictatorul Iraqului. Iraqul e o ţară alcătuită o treime din sunniţi, o treime din şiiţi, favorabili Iranului, o treime din kurzi care vor independenţa. Saddam Hussein s-a aflat în război cu Iranul. Preşedintele republican Bush l-a răsturnat, răsturnând şi influenţa politică sunnită în Iraq, şi aducând la putere arabii şiiţi, pro-iranieni. Ana are mere. Nu Obama l-a răsturnat pe Saddam, nu Obama i-a adus la putere pe şiiţi, nu Obama a plasat armata americană în Iraq şi Afghanistan, înconjurând Iranul cu baze militare şi obligându-l să se înarmeze. Nu Obama a transformat Iranul într-o putere regională.

De ce n-a intervenit Obama în Siria ? Între a-l ajuta pe dictatorul crud Bashar el-Assad sau opoziţia islamistă fundamentalistă ISIS, Obama a preferat să nu se implice. Nici una din alegeri nu era bună. Să răsturnăm dictatorul ? După răsturnarea lui Moammar Gaddafi, Libia a devenit anarhică ; Egiptul, după Hosni Mubarak, a ales un preşedinte fundamentalist care risca să transforme ţara în teocraţie ; a fost răsturnat de o lovitură de stat militară. Nu, ţările arabe n-au devenit nişte democraţii elveţiene.

Analiza geopolitică a lui Mihai Neamţu e puerilă, lacunară şi mincinoasă.

 

Vedetele dreptei

Adrian Papahagi, biliar, cu o mentalitate de vătaf de moşie. Teodor Paleologu, puber imatur pus în posturi înalte de către taică-su, dat afară din PNL în 2016 se consolează dând cursuri despre leadership în livingul casei părinteşti. Mihai Neamţu, speră PNL, Pentecostal National League, nu va avea teribilismele de domnul Goe ale celor doi mai sus amintiţi.

Adevărul e că Mihai Neamţu e un rilă-puerilă de garden variety, care şi l-ar dori pe Montgomery Burns preşedinte al României.