Dualitatea Fundoianu-Fondane

Poemul Ulise constituie, de facto, un pilon autobiografic pentru Fondane (care s-a căutat și prin intermediul lui Arthur Rimbaud). Biografia lui B. Fundoianu și totodată a lui Benjamin Fondane este ilustrativă în acest sens. Prezent în limba română cu o piesă de teatru (cu inserturi de proză) care nu a fost remarcată la apariție (Tăgăduința lui Petru, 1918), apoi cu un volum de eseuri (care a scandalizat, la timpul său, printr-o teorie hiperbolizată de critică, aceea că literatura română este o colonie a literaturii franceze) – a se vedea volumul Imagini și cărți din Franța (1922), Fundoianu emigrează în Franța, în 1923, ca să devină Fondane, deși în 1930 îi apare volumul Priveliști, cu poemele românești publicate în varii reviste și adunate acum într-o carte.

El însuși râvnește o ruptură de etape, stil și teme între Fundoianu și Fondane, chiar dacă Fondane publicase deja un volum de poeme în franceză în 1928 – Trois scenarii: ciné-poèmes (de precizat, articole și poeme franceze îi apăruseră în diferite reviste încă din 1925). Sunt, prin urmare, doi autori, unul român, altul francez, în etape succesive și totodată amalgamate, dar care nu se reneagă neapărat una pe alta, chiar dacă sunt diferite. Mircea Martin afirmă că în mod evident Fundoianu îl pregătește pe Fondane¹, îi creează platforma de idei și cultură care va fi dezvoltată ori altfel nuanțată în etapa franceză. E un cordon ombilical între cei doi F, care nu are cum să fie tăiat definitiv, chiar dacă Fondane își dorește acest lucru. În prefața la volumul Priveliști, el se reneagă pe sine, dar Mircea Martin constată, din nou, întemeiat, că nu poemele sunt cele pe care și le reneagă autorul, ci mentalitatea și filosofia care l-au animat odinioară: „Motivul delimitării e unul de ordin filosofic, nu estetic.”² Existențialistul francez care a devenit Fondane (avându-l ca magistru pe Lev Șestov) nu se mai regăsește în mentalitatea lui Fundoianu. Ruptura este spirituală, mentalitară, iar nu poetică. Dar ca Fondane să fie înțeles, trebuie mai întâi priceput și aprofundat Fundoianu. Nu este scopul acestui text să analizeze trecerea de la Fundoianu la Fondane; dacă mă ocup totuși de o radiografie concisă a tranziției mentalitare, filosofice și artistice a autorului român înspre cel francez, o fac doar ca să ajung la miza principală a analizei mele, poemul Ulise. În acest sens, punctez doar faptul că volumul de articole și eseuri, din 1922, Imagini și cărți din Franța, propune un model francez cultural în mișcare, pe care Fundoianu își îngăduie să îl studieze entomologic și uneori chiar pătimaș, din admirație față de cultura din care va ajunge și el să facă parte peste câțiva ani, dar cu ajutorul unei ideatici vivace și non-tradiționaliste, specifică lui. Ca să nu rămână captiv în ideea că „Va trebui să convingem Franța că intelectualicește suntem o provincie din geografia ei, iar literatura noastră un aport, în ce are mai superior, la literatura ei”³, Fundoianu colonizatul se va muta (intelectual, cultural, literar) în Franța, metamorfozându-se într-un colonizat devenit el însuși posibil colonizator. Totuși, niciodată, Fundoianu (și mai apoi Fondane) nu se va dovedi a fi un fundamentalist și un constructor de statui, ci un pătimaș meditativ și problematizant, indiferent de chestiunea culturală, literară pe care o abordează.

Reiau pe scurt aici câteva din ideile demonstrației existente în „Prefața” la Imagini și cărți din Franța, care sunt de interes pentru legătura cu poemul Ulise. Fundoianu afirmă că între literaturile română și franceză nu este vorba despre o simbioză, ci despre parazitism din partea celei românești.⁴ De la statutul de parazitare, cultura română a evoluat și a ajuns la statutul de colonie franceză și apoi de provincie franceză.⁵ Dar, după aceste afirmații tranșante și cu siguranță într-o anumită măsură teribiliste (autorul avea 24 de ani), Fundoianu explică o anumită metodă de îmbinare (sau prelungire) culturală: „Tradiția cea nouă o coși lângă cea veche, cum poți coase două covoare disparate și, printr-o amnezie parțială în memorie, încerci să vezi în ceea ce e diferit o continuitate.”⁶ Chestiunea revelatorie este că în poemul Ulise (aflat în centrul acestui serial din revista Vatra) este vizibilă această cusătură a mai multe covoare: memoria românească (urban-rustică) prezentă în poemul Ulise este una secundară (dar formatoare și abisală chiar), chiar dacă e surclasată de memoria primară legată de călătoria în Argentina, în 1929, de pildă, prezentă amplu în poem. Ulise este un text poetic gândit ca o tapiserie-puzzle, structural vorbind, în care fragmentarismul și lacunele fac parte dintr-o înscenată amnezie parțială; cusătura devine metodă, covoarele sunt țesute alăturat (la margini), dar și întrețesute, deși țesătura obținută poate avea găuri; dacă acestea există, atunci sunt intenționate, fac parte din chiar mecanismul cusăturii și a actului de a coase… un poem modernist și existențialist.

Note:

1 Mircea Martin, Introducere în opera lui B. Fundoianu, București, Editura Minerva, 1984, p. 20.

2 Ibidem, p. 23.

3 B. Fundoianu, Imagini și cărți, ediție de Vasile Teodorescu, studiu introductiv de Mircea Martin, traducere de Sorin Mărculescu, București, Editura Minerva, 1980, p. 26.

4 Ibidem, p. 25.

5 Ibidem, p. 26.

6 Ibidem.

Bibliografie

B. Fundoianu, Poezii, Antologie și traduceri de Virgil Teodorescu, cu o Prefață de D. Petrescu, București, Editura pentru literatură, 1965

B. Fundoianu, Imagini și cărți, ediție de Vasile Teodorescu, studiu introductiv de Mircea Martin, traducere de Sorin Mărculescu, București, Editura Minerva, 1980

Benjamin Fondane’s Ulysses, bilingual edition, Translated from the French and with an Introduction by Nathaniel Rudavsky-Brody, with a Foreword by David Rieff, Syracuse University Press, 2017

Monique Jutrin, Cu Benjamin Fondane dincolo de istorie sau Carnetele lui „Ulysse” (1924-1944),Prefață de Ion Pop, Traducere de Gabriela Cocora și Țicu Goldstein, București, Editura Hasefer, 2018

Mircea Martin, Introducere în opera lui B. Fundoianu, București, Editura Minerva, 1984

Gisèle Vanhese, Benjamin Fondane. Dialogue au bord du gouffre, Rubettino Editore, 2018

[Vatra, nr. 7-8/2023, p. 6]