Et ego in Kastania…
acolo sub candelabrele luminoase ale castanilor
atît de mulți în copilăria mea așa de rari astăzi
trebuiau multe nuci pentru bulgării de zăpadă
candelabre spre care urcă sufletele inocenților
acolo am șezut am plîns și am chibzuit îndelung
cine n-a cunoscut ura de sine nu se va cunoaște
Citește în continuare →
Ziua 21, Ardibehesht, anul 2062
Sunt dislocat.
Am iubit oceanul ca pe un tată și oceanul mi-a măturat casa.
Am crezut că vom reconstrui, că apa se va retrage,
dar talazurile și-au continuat de la o lună la alta invazia
oricât de departe de țărm încercam
să zidim un alt adăpost.
Citește în continuare →
Blue Monday
Au trecut sărbătorile, ghirlandele, artificiile,
petardele…
Suntem în ianuarie așteptăm iarna și vine
primăvara & cea mai nefericită
zi a anului – Blue Monday.
Apoi încep veștile cu cei care mor:
Citește în continuare →
Cititorul
M-am întrebat deseori cum arată cititorul meu.
M-am întrebat ce face, ce gândește, în ce poziție stă, atunci când citește vreun text de-al meu.
Se scarpină în cap?
Bea cafea?
Cum este îmbrăcat?
Citește în continuare →
Acolo în vârf
A trecut o caleașcă pe ape
un însetat de rele se ghemuise prin stufăriș
eu îi țineam spatele și chiar mă mistuia îndoiala
congenerii căutau pe furiș printre nouri
nimic din ce e pe gratis nu-i pentru mine
nu vă mai străduiți
trebuia să îngaim și n-am îngăimat
Citește în continuare →
Coloane
şi murim pentru că nu suntem iubiţi îndeajuns
(micro-antologie)
cuvintele noastre de toate zilele sângeră
m-a privit lung cumva înfricoşat
de parcă ar fi văzut pe faţa mea
scrijelat adânc
Citește în continuare →
Fragmente de natură moartă
eu sunt botanistul care pe un deal cu grădini
vine zilnic să se scalde în comicul de limbaj
al naturii
câteva turturele
își poartă puii prin capul omului de zăpadă
încât par numere de la case
pe retina unui fugar
Citește în continuare →
Către Zeițe
Dați-mi încă o dată o ultimă înflăcărare,
o, Frumoaselor, Înaltelor, Puternicelor,
Voi care trăiți în adâncul meu și în tot universul
și insuflați energie gesturilor noastre de pulbere.
Citește în continuare →
***
Prin toate locurile, cu tălpile arse,
am trecut, prin orașe ce nu mi-au ținut minte numele,
am trecut râuri și m-am simțit sărac,
n-am cunoscut pe nimeni și am privit duhul rătăcirilor
în gură, am dus cu mine urlete mute, ce era de salvat
s-a salvat fără mine, am cunoscut zădărnicii și cenuși,
am văzut chipuri destinate desfigurărilor,
mi-am spus că sunt un purtător de mesaj,
Citește în continuare →
Pe deasupra nemărginirii
Făcute și nefăcute
jocuri sau crime
nici un firicel de foc nu mai trece
prin țărâna întinsă pe nori
pe deasupra nemărginirii
Citește în continuare →
revistavatra.org 