Categorie / Carmen saeculare

de VATRA

Dan Culcer – Poeme

Complainte (contra variantă)

Prieteni triști și depărtați — adeseori

Văd cum strâmbați boțite fețe-n mână

Cum tresăriți sperjuri și temători

Erori a unei lumi ce pare prea bătrână.

Când botul vi-l lovesc cu pumnul flasc

Slugoii marilor, pe galantare,

Scuze borâți și sânge pe masa de damasc

Lașe priviri ascundeți în sticla cu licoare.

Citește în continuare →
de VATRA

Augustin Ioan – Poeme

 

Light within

(Conferință SPOTS, Etna, CA; mai 2018)

Acelorași le spusesem deja totul de data trecută.

Fostul primar de acum e primarul de atunci.

Preotul de acum este preotul de atunci – colilie.

De la mănăstire au venit călugării ceată. Potcapuri și rase

cât jumătate de sală. Surâd respectuos la ironiile mele,

privind de dincolo: bietul, iar a venit să ne spună cum e…

Citește în continuare →

de VATRA

Liviu Antonesei – Cinci povești filosofice cretane din AD 2019

 

Orice bărbat…

 

Dacă este cu adevărat sincer, dacă poate fi sincer,

orice bărbat va recunoaște că preferă destinul

încrucișat de Apollo și Dyonisos, rătăcind prin

codri, taverne și vii înălțîndu-se spre cer, din strugurii cărora

nimfe dezgolite vor stoarce vinul cu picioare desculțe,

vor prefera acest destin celui al unui crucificat din deșertul

chinuit mii de ani de soarele dogoritor, de cealaltă parte

a mării noastre fără odihnă și fără de moarte…

Dar de bună seamă, și dintre vii, dintre livezile

de smochini și măslini, dintre pîlcurile de chiparoși.

își pot înălța steagurile cu franjuri culorile negre

ale masochismului, ale urii de sine – oricît de ușor

e un destin eroic, un bărbat nu va fi în stare să îl evite!

23 August 2019, Herssonissos Village

Citește în continuare →

de VATRA

Traian Ștef – Cunună de sonete pentru mersul cu trenul

Cu trenul mergi, te-oprești, tot stai, tot mergi,

E timpul, vai, și el, domeniu arbitrar,

Afară stâlpii se succed în mers contrar,

Zadarnic, nu-i mai prinzi, deși alergi.

 

Doi tineri sunt nerăbdători pe culoar,

Bătrânii dormitează întristați, nu-i trai,

E-o viață peste hârburi, nu una pe vătrai,

Bagaje, un rucsac, și îmbrăcat  sumar.

Citește în continuare →

de VATRA

Ofelia Prodan – Poeme

stimă scăzută de sine

cum te raportezi la stima scăzută de sine?
ca o fetiță abuzată pentru prima oară
sexual de tăticul pe care îl iubește.
ca o adolescentă emo scuipată pe uniformă
de șmecherul liceului. ca o femeie abulică
dependentă de telenovele.

și cum crezi că vei depăși această
raportare improprie?
așteptând un el cu aură de salvator.

Citește în continuare →

de VATRA

Claudiu Komartin – Zece poeme

 

***

pentru Vlad și Monica

Lumea își încâlcește meridianele

în timp ce păsările se-ntorc cu spatele din țările calde,

și ca să-nțelegi ceva poate că îți trebuie

stăruință și abnegație

sau sardele și flori de plastic („Iepurele-Alb aduse o

hârtie, pe care se afla scrisă o poezie și era nesemnată. Citește în continuare →

de VATRA

Poeme de Emilian Galaicu-Păun

 

Liebestod

februarie-i luna făcută din streşini şi lume cu capul în nouri[sprezece].

încă n-ai scăpat bine de Valentine’sDay şi-ai dat de Dragobete.

după-amiaza de miercuri împarte oraşu-n bărbaţi [pe]trecuţi de… şi fete.

50 (neîmpliniţi). (încă) 19.

nu în ciuda, ci graţie – tot aşa cum, din amonte-n aval, diferenţa

de nivel face râul să curgă –, şi dragostea stă-n diferenţa de vârstă.

„tu de unde ştii toate anecdotele-acestea despre impotenţă?!…”,

l-a-ntrebat ea, c-un tremur abia perceptibil în glas. (rima: vâr – stă Citește în continuare →

de VATRA

Letiția Ilea – Poeme

 

un singur poem

ea avea nenumărate riduri săpate pe chip

părul albit și rănile la vedere.

ea știa durerea întristarea și suspinul

pe de rost.

ea nu scrisese până acum decât un singur poem

cu aceleași imagini de caleidoscop defect

cu aceleași personaje

ce se observau cu bunăvoință

călători în trenuri ce se încrucișează

din direcții contrare. Citește în continuare →