Categorie / Carmen saeculare
Soril Miavoe – Poeme
Călare pe cămilă
Nu te mai văzusem nicicând
dar te-am recunoscut
așa cum dintr-o mulțime de limbi vorbite
recunoști, tresărind, cuvintele limbii tale
căci dorul de care mi-era dor
era la tine și se vedea de departe
cum fluturăaprins
pe cel mai înalt turn din cetate Citește în continuare →
Claudiu Komartin – Zece poeme
***
pentru Vlad și Monica
Lumea își încâlcește meridianele
în timp ce păsările se-ntorc cu spatele din țările calde,
și ca să-nțelegi ceva poate că îți trebuie
stăruință și abnegație
sau sardele și flori de plastic („Iepurele-Alb aduse o
hârtie, pe care se afla scrisă o poezie și era nesemnată. Citește în continuare →
Poeme de Emilian Galaicu-Păun
Liebestod
februarie-i luna făcută din streşini şi lume cu capul în nouri[sprezece].
încă n-ai scăpat bine de Valentine’sDay şi-ai dat de Dragobete.
după-amiaza de miercuri împarte oraşu-n bărbaţi [pe]trecuţi de… şi fete.
50 (neîmpliniţi). (încă) 19.
nu în ciuda, ci graţie – tot aşa cum, din amonte-n aval, diferenţa
de nivel face râul să curgă –, şi dragostea stă-n diferenţa de vârstă.
„tu de unde ştii toate anecdotele-acestea despre impotenţă?!…”,
l-a-ntrebat ea, c-un tremur abia perceptibil în glas. (rima: vâr – stă Citește în continuare →
Letiția Ilea – Poeme
un singur poem
ea avea nenumărate riduri săpate pe chip
părul albit și rănile la vedere.
ea știa durerea întristarea și suspinul
pe de rost.
ea nu scrisese până acum decât un singur poem
cu aceleași imagini de caleidoscop defect
cu aceleași personaje
ce se observau cu bunăvoință
călători în trenuri ce se încrucișează
din direcții contrare. Citește în continuare →
Ion Dumbravă – Poeme
nimeni. nimic
nimic nu-i chiar pur
şi nimic nu e simplu.
nimic precum cerul
cînd îşi umple
cu albastru misterul.
nimeni nu-i nimeni.
eşti doar un altul.
cum noaptea-i adîncul
cum steaua înaltul.
Ioan Radu Văcărescu – Poeme
