Categorie / Carmen saeculare
Vlad Moldovan – Poeme
Impostor nenorocite
De ce nu te uiți acuma?
Sub retroiecții inadecvate
în beznă
te apropii la 3 metri de mine
și-ți tai corzile
(să vezi atunci aterizarea unui
frătiuk)
– Am greșit-
Liviu Antonesei – Cinci povești filosofice cretane din AD 2019
Orice bărbat…
Dacă este cu adevărat sincer, dacă poate fi sincer,
orice bărbat va recunoaște că preferă destinul
încrucișat de Apollo și Dyonisos, rătăcind prin
codri, taverne și vii înălțîndu-se spre cer, din strugurii cărora
nimfe dezgolite vor stoarce vinul cu picioare desculțe,
vor prefera acest destin celui al unui crucificat din deșertul
chinuit mii de ani de soarele dogoritor, de cealaltă parte
a mării noastre fără odihnă și fără de moarte…
Dar de bună seamă, și dintre vii, dintre livezile
de smochini și măslini, dintre pîlcurile de chiparoși.
își pot înălța steagurile cu franjuri culorile negre
ale masochismului, ale urii de sine – oricît de ușor
e un destin eroic, un bărbat nu va fi în stare să îl evite!
23 August 2019, Herssonissos Village
Citește în continuare →
Traian Ștef – Cunună de sonete pentru mersul cu trenul
Cu trenul mergi, te-oprești, tot stai, tot mergi,
E timpul, vai, și el, domeniu arbitrar,
Afară stâlpii se succed în mers contrar,
Zadarnic, nu-i mai prinzi, deși alergi.
Doi tineri sunt nerăbdători pe culoar,
Bătrânii dormitează întristați, nu-i trai,
E-o viață peste hârburi, nu una pe vătrai,
Bagaje, un rucsac, și îmbrăcat sumar.
Ofelia Prodan – Poeme
stimă scăzută de sine
cum te raportezi la stima scăzută de sine?
ca o fetiță abuzată pentru prima oară
sexual de tăticul pe care îl iubește.
ca o adolescentă emo scuipată pe uniformă
de șmecherul liceului. ca o femeie abulică
dependentă de telenovele.
și cum crezi că vei depăși această
raportare improprie?
așteptând un el cu aură de salvator.
Soril Miavoe – Poeme
Călare pe cămilă
Nu te mai văzusem nicicând
dar te-am recunoscut
așa cum dintr-o mulțime de limbi vorbite
recunoști, tresărind, cuvintele limbii tale
căci dorul de care mi-era dor
era la tine și se vedea de departe
cum fluturăaprins
pe cel mai înalt turn din cetate Citește în continuare →
Claudiu Komartin – Zece poeme
***
pentru Vlad și Monica
Lumea își încâlcește meridianele
în timp ce păsările se-ntorc cu spatele din țările calde,
și ca să-nțelegi ceva poate că îți trebuie
stăruință și abnegație
sau sardele și flori de plastic („Iepurele-Alb aduse o
hârtie, pe care se afla scrisă o poezie și era nesemnată. Citește în continuare →
Poeme de Emilian Galaicu-Păun
Liebestod
februarie-i luna făcută din streşini şi lume cu capul în nouri[sprezece].
încă n-ai scăpat bine de Valentine’sDay şi-ai dat de Dragobete.
după-amiaza de miercuri împarte oraşu-n bărbaţi [pe]trecuţi de… şi fete.
50 (neîmpliniţi). (încă) 19.
nu în ciuda, ci graţie – tot aşa cum, din amonte-n aval, diferenţa
de nivel face râul să curgă –, şi dragostea stă-n diferenţa de vârstă.
„tu de unde ştii toate anecdotele-acestea despre impotenţă?!…”,
l-a-ntrebat ea, c-un tremur abia perceptibil în glas. (rima: vâr – stă Citește în continuare →
Letiția Ilea – Poeme
un singur poem
ea avea nenumărate riduri săpate pe chip
părul albit și rănile la vedere.
ea știa durerea întristarea și suspinul
pe de rost.
ea nu scrisese până acum decât un singur poem
cu aceleași imagini de caleidoscop defect
cu aceleași personaje
ce se observau cu bunăvoință
călători în trenuri ce se încrucișează
din direcții contrare. Citește în continuare →
Ion Dumbravă – Poeme
