Letiția Vladislav
Categorie / Chintă roială
Poeme de Liviu Antonesei, Monica Rohan, Nicolae Coande, Liviu Ofileanu și Roxana Cotruș
Liviu ANTONESEI
Soarele de Crăciun. Un triptic
-
Secolul meu
Secolul în care mi-am trăit cea mai mare parte a vieții,
oricît de lungă ar fi programată aceasta –
secol boit în negru și roșu și cenușiul oțelului de armă
călit în sîngele înaintașilor noștri, în sîngele nostru,
de la Kolîma la Oswiecim, prin Grotele Arelatine,
de la est la vest, de la nord la sud, un vast cimitir
al libertății, și cimitir în cel mai propriu înțeles
al cuvîntului încă de pe cînd se chema țintirim… Citește în continuare →
Poeme de Ioana Diaconescu, Lucia Negoiță, Eugen Bunaru și Dumitru Crudu
Auz
Îți iei viața din
Viața cît un fir de păr
Aurora cade golită de patimi
Aud tropotul calului pe care vii în galop
Tremurul urechilor lui
Este semnul tremurului tău
Spre valurile de pămînt
Speranța trece munții
Citește în continuare →
Poeme de Cassian Maria Spiridon, Tudor Crețu, Marian Dopcea, Ștefan Ivas și Ovidiu Komlod
Cassian Maria Spiridon
e ora cînd Soarele poate fi vizitat
se lasă privit de noi muritorii
culcat în mantie roşă
lasă răcoarea să ne cuprindă inimi şi speranţe
cu-nţelepciunea celui care părăseşte
pentru o zi sau pentru totdeauna
ale noastre vieţi
Poeme de Simona-Grazia Dima, Laura Dan, Svetlana Corobceanu, Flavia Adam și Zamfira Zamfirescu
Simona-Grazia Dima
Poeme cu Natanael
Plugarul
Natanael (să-i spunem astfel)
va sosi, prunc neînvățat –
o boare, o briză –
peste capetele
plecate spre brazde,
printre brațele încleștate,
în rictus, pe coarne de plug,
va arunca o privire de pasăre,
va ține o clipă mâna
pe oțelul încins (pildă mulțimii),
apoi, deodată, printr-o vrajă scurtă,
printr-un cuvânt-Hephaistos, Citește în continuare →
Poeme de Teodor Borz, Ion Dumbravă, Kocsis Francisko, Soril Miavoe și Eugeniu Nistor
Teodor BORZ
Mă uit la cărţi
Mă uit la cărţi –
rănile mele cicatrizate.
Poate ele le-au provocat,
poate ele le-au cicatrizat.
Poate trebuia să fiu rănit
pentru relele pe care le-am făcut
şi trebuia să fiu vindecat
pentru binele pe care l-am dorit.
Mă uit la cărţi,
la biblioteca-nvechită
din care prietenii
mă strigă toţi.
Şi-atunci aprind o lumânare.
Nu ştiu
de-i pentru vii ori pentru morţi.
Citește în continuare →
Poeme de Traian Ștef, Andrei Zanca, Gellu Dorian, Dumitru Păcuraru și Mircea Stâncel
Traian ȘTEF
Trădarea ficțiunii
După ce m-am lăsat
În voia ficţiunii
În glorie
În beatitudine
În vis de fericire
Ce a fost nu mai poate fi
Ce este
Nu rămîne decît
Un semn desfăcut
Bolborosit
Neîndurător
Pentru că ficțiunea
Nu are prezent
Nu are viitor
Nu are răspuns
Nu mai împarte cu mine plăcerile
Mărturisite
