Teodor BORZ
Categorie / Chintă roială
Poeme de Traian Ștef, Andrei Zanca, Gellu Dorian, Dumitru Păcuraru și Mircea Stâncel
Traian ȘTEF
Trădarea ficțiunii
După ce m-am lăsat
În voia ficţiunii
În glorie
În beatitudine
În vis de fericire
Ce a fost nu mai poate fi
Ce este
Nu rămîne decît
Un semn desfăcut
Bolborosit
Neîndurător
Pentru că ficțiunea
Nu are prezent
Nu are viitor
Nu are răspuns
Nu mai împarte cu mine plăcerile
Mărturisite
Poeme de Sergiu Radu RUBA, Ofelia PRODAN, Florentin SORESCU, Toma GRIGORIE și Nicolae SILADE
Sergiu Radu RUBA
Acela
Uite-l acolo!
Am dat în el cu pietre
l-am împroşcat cu bălegar
dar tot nu l-am clintit din loc.
Îl văd uneori aşa
ca acum
pe la apusul soarelui.
Poeme de Irina Nechit, Livia Lucan-Arjoca, Maria Pilchin, Dorin Ploscaru și Liviu Ofileanu
Irina NECHIT
Adorm uşor
Voi adormi şi mă voi trezi,
mă voi trezi de mai multe ori
prima dată la două
a doua oară la trei
a treia oară la patru,
după atâtea treziri
voi adormi buştean,
numai când dorm buştean
îi văd pe ai mei,
mama mă duce într-o curte
cu umbrar de viţă
dar umbrarul nu face umbră,
zice că acolo s-au mutat cu tata
Poeme de Vasile Igna, Monica Rohan, Lucia Cuciureanu, Ioan Barb și Ioan Șerbu
Vasile IGNA
Se uită tot timpul
Dar nu pune întrebări
corzile vocii sale sunt acuzate
de uscăciune
de parcă universul întreg ar
fi dependent de ploaia lor
de vrajba dintre plus și minus.
Învîrte-l, Meștere, în jurul
axului său
și fă-l să vadă ceea ce
vede toată lumea.
Și fă-l să nu-i fie frică
de nebunie
spune-i că ea mișcă stelele
și lumea
că ea e mașina zburătoare
cu care se deplasează îngerii
și că nimic, dar nimic, din ceea ce
visează ei
nu se împlinește. Citește în continuare →
Poeme de Ioana Diaconescu, Radu Florescu, Ioana Șerban, Eugen Bunaru și Dumitru Crudu
Ioana DIACONESCU
Nevăzut
Mi se frîng degetele precum ceara
Cînd scriu nu văd această frîngere
Cineva îmi ascunde în inimă
Misterul înserării fără stingere
Numai înfrîngeri şi cîştiguri
În sfîşierea damnată a dimineţii care nu se lasă alungată
Eu scriu şi nu contează că ziua se luptă cu amurgul
Îmi aruncă pe mîini
Mari pete de sînge amurgul reflectat mereu seamănă cu urma unei crime
„Mîinile pline sînge pe piept mi le-am şters”
Scriu uneori pe aer
Ca aerul mi se face memoria şi uit cu disperare
Ceea ce cred că n-aş putea să uit
Şi mi se ia discursul ca pedeapsă
Ca trădătoare a surorii mele albe
Pe care scriu de la începutul vieţii
Semne adesea de neînţeles
Infirmă fără ele aş fi ca trupul fără membre
Devenit invizibil
Cînd nimeni n-are milă
Nevăzîndu-l Citește în continuare →
Poeme de Ioan Radu VĂCĂRESCU, Doina IOANID, Aura CHRISTI, Ioan MILEA și MIHOK Tamás
Ioan Radu VĂCĂRESCU
