cât ține groapa
învinșii locuiesc într-o groapă
ce le adună creierele,
mănâncă după cum le sunt de apucătoare
mâinile cu degete scurte,
iubesc cât încape
Citește în continuare →
III. Interpretări și analize
Ruxandra Dreptu
Lumea întreagă e o expresie, o imagine
Magda Cârneci, după cum spune, are un cap pentru poezie și unul pentru pictură, la egalitate, deoarece s-a afirmat ca personalitate distinctă în ambele domenii, cel al literaturii și cel al criticii de artă reușind să le mențină pe fiecare cu propriul imaginar și limbaj specific. Din frageda tinerețe a publicat concomitent poezii și texte critice, astfel încât fetița-fata-femeia a crescut până la cerul recunoașterii publice. A scris, fără să romanțeze, în retorică hăulesciană, despre Ion Țuculescu și Lucian Grigorescu, apoi, incisiv, o carte-manual, de referință, despre arta românească din perioada 1945-1989 îmbinând hermeneutica cu perspectiva politică și sociologică, studii și articole despre artiști contemporani, cu privirea critică a observatorului atent al fenomenului cultural de la noi. Latura științifică a fost tot timpul dublată de cea literară, de un mod de a vedea lumea, oamenii, pe sine, cu alt ochi care impunea exprimarea, tot în scris, dar într-un alt limbaj, metaforic, cu care putea descrie călătorii fără limitări de spațiu și timp deopotrivă printre stele și întâmplări ale viețuirii cotidiene. Doar pentru poeta spiritualistă era posibilă această expansiune spre nemărginire și misterele absolutului.
Citește în continuare →
II. Portrete și evocări
Andrei Pleșu
Magda Cârneci – o profesionistă a intervalului
Sunt un vechi simpatizant al Magdei Cârneci și mă simt vinovat că eu însumi n-am vorbit mai mult despre ea, într-o perioadă în care comentariile abundente sunt rezervate mai curând unor personaje hiper-prezente, dar fără profil. În plus, descopăr, adesea, o anumită afinitate profesională, pe care voi încerca să o definesc în rîndurile care urmează.
Citește în continuare →
Argument
Magda Cârneci este o personalitate complexă a culturii române contemporane, remarcându-se ca o voce distinctă care îmbină armonios sensibilitatea literară, rigoarea criticii de artă și angajamentul civic lucid. Reprezentantă marcantă a Generației ’80, a construit punți solide între estetic și social, refuzând izolarea sterilă în turnul de fildeș al teoriei pure. Pentru Magda, libertatea nu constituie doar un simplu concept exersat pe pagină sau pe pânză, ci reprezintă o practică de zi cu zi, o responsabilitate socială asumată direct în spațiul public. Ca scriitor, Magda Cârneci s-a impus inițial în prima linie a mișcării optzeciste prin poezie, cărțile sale dezvăluind un lirism cerebral, impregnat de reflexe metafizice, de tehnici specifice postmodernismului și de o conștiință acută a textului ca spațiu al experimentului vizual. Ulterior, prin proza sa, mai ales prin romanul FEM, explorează feminitatea dintr-o perspectivă existențială și psihologică rafinată. Trecerea de la poezia conceptuală la narațiunea densă a marcat o maturizare orientată spre explorarea alterității, a memoriei colective și a mitologiilor subiective.
Citește în continuare →
Ultima premieră (16 aprilie 2026) a Teatrului Maghiar din Cluj a fost spectacolul cu piesa lui Spiró György, Camuflare, text pentru care scriitorul a primit, în anul 2002, Premiul Societății Scriitorilor din Ungaria.
Scriitorul, poetul, istoricul literar și traducătorul Spiró György s-a născut la Budapesta în 4 aprilie 1946. În scrisoarea trimisă pentru caietul-program al spectacolului – excelent realizat de Vizi Abigél și Vajna Noémi (în paranteză fie spus, e o mare bucurie și plăcere să poți citi informația despre un spectacol de pe hârtie și nu, așa cum se obișnuiește în ultima vreme, de pe ecranul calculatorului) – scriitorul dezvăluie sursa de inspirație în scrierea piesei. El relatează cum la o masă între prieteni s-a povestit despre un bărbat evreu căsătorit cu o creștină, cu care avea un băiat. Totul se petrecea în anul 1941, când apărea cea de-a treia lege evreiască prin care se interziceau căsătoriile mixte între evrei și creștini. Pentru ca cei doi să nu fie afectați de această lege, ei divorțează. Casa se vinde și cu banii obținuți, fosta soție și copilul emigrează în America de Sud. Nu s-au mai întâlnit niciodată. Spiró György a cerut permisiunea ca această istorie să o folosească în scrierea unei piese de teatru.
Citește în continuare →
Savu Popa: Stimate domnule profesor, vă propun să începem dialogul în preajma acelor spații ale nonspusului (Umberto Eco) prezente în multe dintre textele analizate de dumneavoastră, pe care le explorați iluminându-le cu sens și semn hermeneutic. În permanență aveți în vedere descoperirea unor mereu reînnoite geografii textuale și semnificante, asupra cărora vi s-a activat, de fiecare dată, vederea de survol (Michel Serres), precum și cea de adâncime. Scrierile dumneavoastră, dotate cu o stilistică aparte a argumentării și a interpretării, sunt deschideri fenomenologice care dezvăluie mișcările de sori și stele din universul plural al semnelor (Paul Ricœur) fiecărei opere abordate, indiferent de gen sau de semnificațiile acesteia.
Citește în continuare →
S-a născut la 9 ianuarie 1976 la Odorheiu Secuiesc. A absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1998, secția maghiară-engleză). Doctor în filologie la UBB Cluj (2004). Redactor-șef adjunct al revistei „Korunk”.
A debutat cu versuri în revista Helikon în 1996. După volumul de debut, Ismét másnap (E din nou altă zi), versuri, 1998, a publicat mai multe volume de poezii și versuri, pentru copii, volume de studii și critică și istorie literară, cele mai importante fiind Hervay Gizella, 2003; Az avantgárd az erdélyi magyar irodalomban (Avangarda în literatura maghiară din Transilvania), 2006, carte apărută în limba română la editura Bastion din Timișoara, 2009; Az új közép. Tendenciák a kortárs irodalomban (Noul centru. Tendințe în literatura contemporană), 2012; Jung a gépteremben (Jung în sala mașinilor), versuri, 2014; Rețele avangardiste, afilieri multiple, 2023, studii scrise direct în limba română. A fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul Filialei Cluj a USR, 2007, Premiul „József Attila”, Premiul revistei „Alföld”, 2014, Premiul „Osvát Ernő” (2021) etc. A tradus în limba maghiară volume individuale de Max Blecher, Gellu Naum și Ilarie Voronca.
Citește în continuare →
Cunoscut pentru opoziția sa fermă față de regimul comunist, definindu-se singur drept „un anticomunist prin naționalitate”, scriitorul polonez Józef Mackiewicz (1902-1985) a călătorit, străbătând lumea în lung și-n lat încă din primii ani de viață. Căci, născut la Sankt Petersburg, el va ajunge de timpuriu la Vilnius, apoi în Polonia, patria părinților săi, însă va silit să o părăsească în 1945, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și să se refugieze în Italia și Anglia, pentru ca apoi să se stabilească pentru totdeauna în Germania. Convins că rezistența față de un singur agresor, cel nazist, nu va face altceva decât să întărească pozițiile celui de-al doilea, Rusia, Mackiewicz își atrage rapid antipatia multora dintre contemporanii săi, iar acest lucru va influența și modul în care îi va fi receptată opera literară, aceasta rămânând cvasi-necunoscută până după căderea Zidului Berlinului.
Citește în continuare →
Matei Vișniec s-a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese au avut o largă circulație în mediul literar, fiind însă interzise pe scenele profesioniste. Între cărțile de poezie amintim La noapte va ninge (1980), Orașul cu un singur locuitor (1982), Înțeleptul la ora de ceai (1984). În anul 1987, Matei Vișniec a părăsit România și s-a stabilit în Franța, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză s-au bucurat de mare succes, numele lui figurând pe afișe teatrale în peste 40 de țări. În ultimii ani, Matei Vișniec s-a remarcat și ca romancier. Dintre cărțile publicate cele mai semnificative sunt Păianjenul în rană (teatru, 2007), Groapa din tavan (teatru, 2007), Cafeneaua Pas-Parol (roman, 2008), Sindromul de panică în Orașul Luminilor (roman, 2009, distins cu Premiul revistei Observator cultural), Negustorul de începuturi de roman (roman, 2013, distins cu numeroase premii), Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele (piesă pentru copii, 2016), Ultimele zile ale Occidentului (povestiri, 2018), Un secol de ceață (roman, 2021), Consulatul Lunii sau Adelina și crocodilii din mlaștină (roman pentru copii, 2025). În 2024 a primit Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, acordat de revista Observator cultural, iar în anul 2025 i-a fost acordat Premiul Național pentru literatură și promovarea dialogului intercultural, în cadrul Galei Premiilor Culturii Naționale.
Citește în continuare →
[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]
Începând cu sfârșitul anilor 2010, cercetările privind dinamica cererii și ofertei de energie indică o tendință îngrijorătoare: instalarea capacității de energie regenerabilă nu înlocuiește proporțional sursele pe bază de combustibili fosili. Studii de tip panel realizate pe țările OCDE „arată că e nevoie de o creștere medie de 1,9% a electricității din surse regenerabile variabile pentru a înlocui 1% din capacitatea de generare pe bază de combustibili fosili”1. Chiar dacă proliferarea surselor de energie regenerabilă nu ar rămâne în urmă raportat la nevoile mondial-istorice impuse de schimbările climatice, dacă această tendință se menține, tot ar fi înșelător a vorbi despre o „tranziție energetică” în curs. Richard York și Shannon Bell au subliniat acest lucru în 2019, introducând sintagma „adiție energetică”2 pentru a descrie mai precis evoluția mixului energetic. Cercetări recente, confirmă fenomenul și avertizează că „[î]n loc să accelereze eliminarea treptată a combustibililor fosili din sistemele energetice, proiectele solare și eoliene pot perpetua dominația industriei combustibililor fosili”3. Modul în care literatura socialistă se poziționează față de cercetarea științifică are implicații profunde atât asupra tacticilor folosite de mișcarea socialistă, cât și asupra orizontului mai larg pe care aceasta îl urmărește.
Citește în continuare →
revistavatra.org 