de VATRA

Dorin Tudoran – Meritocrație – plutocrație – democrație – utopie

Scriitorul și statul. L-m întâlnit prima dată pe George Soros în ianuarie 1986. Participam la cel de al 48-lea Congres al PEN Club-ului Internațional la invitația lui Norman Mailer, pe atunci Președinte al PEN CLUB-ului american. Tema – Scriitorul și Statul. György Konrád și eu ne întrebam pe cine reprezenta colegul nostru de „panel”, nicaraguanul Omar Cabezas – Literatura sau Statul? El nu era doar autorul unor memorii de luptător în gherilele sandiniste (From the Mountain/La montaña es algo mas que una inmensa estepa verde), ci și unul dintre șefii temutei poliții secrete a dictatorului Daniel Ortega. Ascultându-i discursul și mai ales răspunsurile la întrebările din sală ne-am cam dumirit.

Citește în continuare →
de VATRA

Gabriela  Adameșteanu – Totul se întâmplă doar o dată (1)  

Iunie,  1970

N-ai ceas să verifici, dar sigur ai întârziat, nu ți-a mai călcat piciorul în cartierul ăsta, și până să te dumirești ce să iei, ai greșit troleibuzul, of… Mergi încordată s-ajungi cât mai aproape de ora pe care ți-a șoptit-o înainte să intre în amfiteatru, ce noroc că l-ai prins singur, fără hoarda obișnuiților care se țin laie după el!

Citește în continuare →
de VATRA

Țintă fixă: Magda Cârneci (III)

III. Interpretări și analize                         

Ruxandra Dreptu

Lumea întreagă e o expresie, o imagine

Magda Cârneci, după cum spune, are un cap pentru poezie și unul pentru pictură, la egalitate, deoarece s-a afirmat ca personalitate distinctă în ambele domenii, cel al literaturii și cel al criticii de artă reușind să le mențină pe fiecare cu propriul imaginar și limbaj specific. Din frageda tinerețe a publicat concomitent poezii și texte critice, astfel încât fetița-fata-femeia a crescut până la cerul recunoașterii publice. A scris, fără să romanțeze, în retorică hăulesciană, despre Ion Țuculescu și Lucian Grigorescu, apoi, incisiv, o carte-manual, de referință, despre arta românească din perioada 1945-1989 îmbinând hermeneutica cu perspectiva politică și sociologică, studii și articole despre artiști contemporani, cu privirea critică a observatorului atent al fenomenului cultural de la noi. Latura științifică a fost tot timpul dublată de cea literară, de un mod de a vedea lumea, oamenii, pe sine, cu alt ochi care impunea exprimarea, tot în scris, dar într-un alt limbaj, metaforic, cu care putea descrie călătorii fără limitări de spațiu și timp deopotrivă printre stele și întâmplări ale viețuirii cotidiene. Doar pentru poeta spiritualistă era posibilă această expansiune spre nemărginire și misterele absolutului.

Citește în continuare →
de VATRA

Țintă fixă: Magda Cârneci (II)

II. Portrete și evocări

Andrei Pleșu

Magda  Cârneci – o  profesionistă  a  intervalului

Sunt un vechi simpatizant al Magdei Cârneci și mă simt vinovat că eu însumi n-am vorbit mai mult despre ea, într-o perioadă în care comentariile abundente sunt rezervate mai curând unor personaje hiper-prezente, dar fără profil. În plus, descopăr, adesea, o anumită afinitate profesională, pe care voi încerca să o definesc în rîndurile care urmează.

Citește în continuare →
de VATRA

Țintă fixă: Magda Cârneci (I)

Argument      

Magda Cârneci este o personalitate complexă a culturii române contemporane, remarcându-se ca o voce distinctă care îmbină armonios sensibilitatea literară, rigoarea criticii de artă și angajamentul civic lucid. Reprezentantă marcantă a Generației ’80, a construit punți solide între estetic și social, refuzând izolarea sterilă în turnul de fildeș al teoriei pure. Pentru Magda, libertatea nu constituie doar un simplu concept exersat pe pagină sau pe pânză, ci reprezintă o practică de zi cu zi, o responsabilitate socială asumată direct în spațiul public. Ca scriitor, Magda Cârneci s-a impus inițial în prima linie a mișcării optzeciste prin poezie, cărțile sale dezvăluind un lirism cerebral, impregnat de reflexe metafizice, de tehnici specifice postmodernismului și de o conștiință acută a textului ca spațiu al experimentului vizual. Ulterior, prin proza sa, mai ales prin romanul FEM, explorează feminitatea dintr-o perspectivă existențială și psihologică rafinată. Trecerea de la poezia conceptuală la narațiunea densă a marcat o maturizare orientată spre explorarea alterității, a memoriei colective și a mitologiilor subiective.

Citește în continuare →
de VATRA

Eugenia Sarvari – Despre persistența unui antisemitism latent – Camuflare de Spiró György la Teatrul Maghiar din Cluj

Ultima premieră (16 aprilie 2026) a Teatrului Maghiar din Cluj a fost spectacolul cu piesa lui Spiró György, Camuflare, text pentru care scriitorul a primit, în anul 2002, Premiul Societății Scriitorilor din Ungaria.

Scriitorul, poetul, istoricul literar și traducătorul Spiró György s-a născut la Budapesta în 4 aprilie 1946. În scrisoarea trimisă pentru caietul-program al spectacolului – excelent realizat de Vizi Abigél și Vajna Noémi (în paranteză fie spus, e o mare bucurie și plăcere să poți citi informația despre un spectacol de pe hârtie și nu, așa cum se obișnuiește în ultima vreme, de pe ecranul calculatorului) – scriitorul dezvăluie sursa de inspirație în scrierea piesei. El relatează cum la o masă între prieteni s-a povestit despre un bărbat evreu căsătorit cu o creștină, cu care avea un băiat. Totul se petrecea în anul 1941, când apărea cea de-a treia lege evreiască prin care se interziceau căsătoriile mixte între evrei și creștini. Pentru ca cei doi să nu fie afectați de această lege, ei divorțează. Casa se vinde și cu banii obținuți, fosta soție și copilul emigrează în America de Sud. Nu s-au mai întâlnit niciodată. Spiró György a cerut permisiunea ca această istorie să o folosească în scrierea unei piese de teatru.

Citește în continuare →
de VATRA

Dialog cu Dorin Ștefănescu: „În cazul demersului fenomenologic nu avem de a face cu o țintă fixă, ci cu una în mișcare”

Savu Popa: Stimate domnule profesor, vă propun să începem dialogul în preajma acelor spații ale nonspusului (Umberto Eco) prezente în multe dintre textele analizate de dumneavoastră, pe care le explorați iluminându-le cu sens și semn hermeneutic. În permanență aveți în vedere descoperirea unor mereu reînnoite geografii textuale și semnificante, asupra cărora vi s-a activat, de fiecare dată, vederea de survol (Michel Serres), precum și cea de adâncime. Scrierile dumneavoastră, dotate cu o stilistică aparte a argumentării și a interpretării, sunt deschideri fenomenologice care dezvăluie mișcările de sori și stele din universul plural al semnelor (Paul Ricœur) fiecărei opere abordate, indiferent de gen sau de semnificațiile acesteia.

Citește în continuare →