de VATRA

Iulian Boldea – Matei Vișniec. Portret en miettes

Matei Vișniec s-a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese au avut o largă circulație în mediul literar, fiind însă interzise pe scenele profesioniste. Între cărțile de poezie amintim La noapte va ninge (1980), Orașul cu un singur locuitor (1982), Înțeleptul la ora de ceai (1984). În anul 1987, Matei Vișniec a părăsit România și s-a stabilit în Franța, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză s-au bucurat de mare succes, numele lui figurând pe afișe teatrale în peste 40 de țări. În ultimii ani, Matei Vișniec s-a remarcat și ca romancier. Dintre cărțile publicate cele mai semnificative sunt Păianjenul în rană (teatru, 2007), Groapa din tavan (teatru, 2007), Cafeneaua Pas-Parol (roman, 2008), Sindromul de panică în Orașul Luminilor (roman, 2009, distins cu Premiul revistei Observator cultural), Negustorul de începuturi de roman (roman, 2013, distins cu numeroase premii), Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele (piesă pentru copii, 2016), Ultimele zile ale Occidentului (povestiri, 2018), Un secol de ceață (roman, 2021), Consulatul Lunii sau Adelina și crocodilii din mlaștină (roman pentru copii, 2025). În 2024 a primit Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, acordat de revista Observator cultural, iar în anul 2025 i-a fost acordat Premiul Național pentru literatură și promovarea dialogului intercultural, în cadrul Galei Premiilor Culturii Naționale.

Citește în continuare →
de VATRA

Alin Răuțoiu – Fără tranziție energetică, fără transformare socială

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Începând cu sfârșitul anilor 2010, cercetările privind dinamica cererii și ofertei de energie indică o tendință îngrijorătoare: instalarea capacității de energie regenerabilă nu înlocuiește proporțional sursele pe bază de combustibili fosili. Studii de tip panel realizate pe țările OCDE „arată că e nevoie de o creștere medie de 1,9% a electricității din surse regenerabile variabile pentru a înlocui 1% din capacitatea de generare pe bază de combustibili fosili”1. Chiar dacă proliferarea surselor de energie regenerabilă nu ar rămâne în urmă raportat la nevoile mondial-istorice impuse de schimbările climatice, dacă această tendință se menține, tot ar fi înșelător a vorbi despre o „tranziție energetică” în curs. Richard York și Shannon Bell au subliniat acest lucru în 2019, introducând sintagma „adiție energetică”2 pentru a descrie mai precis evoluția mixului energetic. Cercetări recente, confirmă fenomenul și avertizează că „[î]n loc să accelereze eliminarea treptată a combustibililor fosili din sistemele energetice, proiectele solare și eoliene pot perpetua dominația industriei combustibililor fosili”3. Modul în care literatura socialistă se poziționează față de cercetarea științifică are implicații profunde atât asupra tacticilor folosite de mișcarea socialistă, cât și asupra orizontului mai larg pe care aceasta îl urmărește.

Citește în continuare →
de VATRA

Dan Ungureanu – Tehnologii ale emancipării. Tehnologii ale reacțiunii

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Tehnologii ale emancipării

Marx afirmă clar: tehnologiile noi răstoarnă raporturile de producție vechi, le înlocuiesc cu raporturi de producție noi; schimbarea de raporturi de producție (cum ar fi trecerea de la breslași și calfe la patroni și muncitori, și de la baros la mașini) schimbă și structurile societății. Deși în prima fază, în secolele 19-20, tehnologiile descalifică – transformă breslașul calificat în muncitor necalificat care face lucruri tot mai simple, în perioada curentă, muncitorii se re-califică: trebuie să știe CAD (Computer Aided Design) să utilizeze computere și programe, CNC (Computer Numerical Control).

Citește în continuare →
de VATRA

Diana Miheș – Chatbotul de la ghișeu. O gâlceavă a birocrației contemporane

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Mic sinopsis introductiv

Acest eseu nu încearcă să elucideze mistere tainice precum dacă IA este sau nu inteligentă, nici să producă vreo clarificare conceptuală extraordinară despre ce înseamnă, în fond, inteligența. Ceea ce propun este mult mai banal, dar poate tocmai de aceea mai relevant: o privire asupra modurilor micro în care tehnologia s-a infiltrat deja în realitatea noastră zilnică și asupra felului în care funcția birocratică este redistribuită între chatboți, platforme, cetățeni și capital. Nu mă interesez aici de dacă IA va elimina birocrația, ci de felul în care o transformă într-o formă conversațională și infrastructural opacă, făcând din cetățean un mic funcționar al propriei administrări și din stat un aparat tot mai dispus să își extindă, prin capital tehnologic, capacitatea de a studia, clasifica și administra populația.

Citește în continuare →
de VATRA

Ada Gustă – Ortodoxia nucleară vs. industria nucleară

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

În 1903, țarul Nikolai al II-lea al Rusiei călătorește de la Moscova la Sarov și îl deshumează pe Prohor Isidorovici Moșnin, canonizându-l drept Sfântul Serafim Sarovski. După instaurarea regimului sovietic, comisii speciale sunt trimise în 1920 la același mormânt, cu scopul de a destrăma iluzia incoruptibilității trupului și pentru a-l confisca, împreună cu întreaga avere a mănăstirii din Sarov. În 1992, terenul pe care se află mormântul liderului NKVD Lavrenti Beria, principalul responsabil al proiectului atomic al URSS, este înapoiat Bisericii Ortodoxe Ruse și redevine pământ consacrat al Bisericii Sfântului Serafim de Sarov.

Citește în continuare →
de VATRA

Octav Ojog – Rugul sau Jugul

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Inconștientul este structurat ca un limbaj

„LLM-ul este structurat ca un inconștient”

LLM-ul este structurat ca un limbaj.

Și totuși, ce diferență mare între inconștient și AI. Sau nu? Încă de dinaintea apariției unui chatbot propriu-zis, algoritmii de pe platformele digitale de socializare erau deja un fel de inconștient prost, apropiat mai mult de concepția pseudo-psihanalitică a unui inconștient-odaie tenebroasă a pulsiunilor. Ceva extern care ne dă bătăi de cap. Înregistrarea în baze de date a celor mai minuțioși nano-parametri ai atenției noastre garanta (și încă garantează) o precizie predictivă inegalabilă, favorabilă industriei de publicitate ahtiată după investiții cu risc zero. O singură diferență insesizabilă de câteva milisecunde este relevantă pentru plaja libidinală a individului, o milisecundă în plus acordată unei reclame este decisivă pentru a miza și a insista, și finalmente pentru a transforma acea fărâmă de interes într-o achiziție de succes. Toate astea fără o conștientizare din partea utilizatorului. Într-un fel, mergi la sigur când spui că inconștientul fiecăruia dintre noi se află într-un tabel de Excel, undeva prin America, extern, cuantificat la nesfârșit, rece. Un fel de borgesianism al văii de silicon: îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de tabel infinit.

Citește în continuare →
de VATRA

Claudiu Gaiu – Tehno-teologia Memoriei

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Două tipuri de înviere

Paul Verhoeven este unul dintre cei mai ingenioși gânditori care s-au aplecat asupra raportului dintre memorie și tehnică. Este subiectul care-l dezvoltă în filmele sale RoboCop 1 (1987) și Total Recall (1990), profitând și de intuițiile geniale ale unor autori SF, dintre care o mențiune specială merită Philip K. Dick (We Can Remeber It For You Wholesale, 1966). Dacă efectele speciale din anii ʼ80-ʼ90 ai secolului trecut pot stârni azi zâmbete, în schimb filosofia sa articulată prin imagini cinematografice și idei scenaristice pot intra în dialog cu sistemele conceptuale de la sfârșitul secolului al XX-lea dedicate memoriei (în principal Gilles Deleuze) sau tehnicii (mai ales Betrand Stiegler).

Citește în continuare →
de VATRA

Diana Bulzan – Telescop și cinema: media ca intermediere între subiect și obiect

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Într-un text din 2008, Joseph Vogl discută apariția și transformarea telescopului într-un instrument astronomic. Textul scurt are două teze centrale, pe care Vogl le atribuie tehnicilor media ca atare: auto-referențialitatea – materialitatea tehnicilor media determină ceea ce poate fi transmis și cum, the medium is the message – și de-naturalizarea percepției. Utilizarea telescopului ca instrument astronomic de către Galilei presupune întocmai evaluarea sa drept instrument științific, înțelegerea modului în care funcționează – astfel, consacrarea sa drept instrument presupune propria sa teoretizare. Orice imagine și orice informație pe care telescopul o face accesibilă necesită și înțelegerea modului în care lumina pătrunde și este refractată de către instrument, modul în care lentilele interacționează cu lumina, efectul combinat al acestora pentru a produce/ a materializa o anumită imagine.

Citește în continuare →
de VATRA

Alex. Cistelecan – „Revoluția științifică-tehnică” – elevația spirituală (și decăderea materială aferentă) a socialismului de stat

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Pentru a înțelege valul recent de euforie și panică legat de evoluția tehnologiei, generat în principal de investițiile masive în platforme de inteligență artificială, poate fi util să facem un pas în spate și să dăm filmul istoriei înapoi, până la penultima euforie similară din pricini de tehnologie: și anume, discuțiile despre „revoluția științifică-tehnică” care vuiau în presa, discursurile politice și textele științifice de acum 50-70 de ani, în toată lumea dar cu precădere în blocul socialismului de stat.

Citește în continuare →
de VATRA

Iulia Militaru – Marea fabrică a risipei între revoluția industrială și cea tehnologică. Eseu prospectiv

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Recent, într-un text1 care a circulat pe rețelele de socializare de la noi, se aducea în discuție relația problematică dintre amploarea luată de IA și muncitorii din breaslă care se simt amenințați de dezvoltarea tehnologică avansată. Vechea dezbatere privind apariția mașinii și înlocuirea proletarului pe de-o parte și progresul inimaginabil al omenirii, datorat tot ei, pe de alta, a început să devină din ce în ce mai prezentă în discursul public. Marea problemă a acestei dezbateri este că se menține în continuare în limita aceleiași contradicții: îndepărtarea corpurilor muncitoare (ca „deșeuri”) și îngroșarea rândurilor armatei industriale de rezervă vs. combaterea alienării proletariatului prin abolirea muncii ca trudă. Deși, scopul articolului amintit era să sublinieze că nu mașina este cea care duce la înlocuirea muncitorilor, ci șefii companiilor ca reprezentanți ai economiei capitaliste, și cât de necesară este organizarea în formațiuni sindicale, totuși el nu reușește să creeze o altă bază a discuției în afara opoziției menționate – există un rol progresist al mașinii, dar el este activat doar când mașina este privită ca un mijloc de producție care trebuie să treacă în mâna muncitorilor. De cele mai multe ori această narativă, care se opune narativei întreținute de clasa conducătoare (IA ne va lua slujbele și trebuie să acceptăm condițiile impuse de companii ca să ni le păstrăm) și care încearcă să combată transformarea mașinii în dispozitiv de disciplinare a muncii, ascunde de fapt rolul acesteia într-o economie a risipei și militarizării. În plus, unul din neajunsurile unei astfel de abordări, este că operează cu o categorie restrânsă de proletariat, folosită universal, dar care reprezintă în mare doar muncitorul occidental. Al doilea neajuns, în schimb, menține narativa progresistă în limitele discursului reformist (condiții mai bune de lucru, salarii mai mari), fără deschiderea către o perspectivă mai revoluționară. Iar ultimul, chiar și spectrele perspectivei așa-zis revoluționare se păstrează în continuare în limita contradicției menționate – preluarea mașinii de către muncitori va pune capăt alienării și va aboli truda.

Citește în continuare →