de VATRA

Balázs Imre József – Poeme

S-a născut la 9 ianuarie 1976 la Odorheiu Secuiesc. A absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1998, secția maghiară-engleză). Doctor în filologie la UBB Cluj (2004). Redactor-șef adjunct al revistei „Korunk”.

A debutat cu versuri în revista Helikon în 1996. După volumul de debut, Ismét másnap (E din nou altă zi), versuri, 1998, a publicat mai multe volume de poezii și versuri, pentru copii, volume de studii și critică și istorie literară, cele mai importante fiind Hervay Gizella, 2003; Az avantgárd az erdélyi magyar irodalomban (Avangarda în literatura maghiară din Transilvania), 2006, carte apărută în limba română la editura Bastion din Timișoara, 2009; Az új közép. Tendenciák a kortárs irodalomban (Noul centru. Tendințe în literatura contemporană), 2012; Jung a gépteremben (Jung în sala mașinilor), versuri, 2014; Rețele avangardiste, afilieri multiple, 2023, studii scrise direct în limba română. A fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul Filialei Cluj a USR, 2007, Premiul „József Attila”, Premiul revistei „Alföld”, 2014, Premiul „Osvát Ernő” (2021) etc. A tradus în limba maghiară volume individuale de Max Blecher, Gellu Naum și Ilarie Voronca.

Citește în continuare →
de VATRA

Rodica Grigore- Józef Mackiewicz. Istorie și literatură

Cunoscut pentru opoziția sa fermă față de regimul comunist, definindu-se singur drept „un anticomunist prin naționalitate”, scriitorul polonez Józef Mackiewicz (1902-1985) a călătorit, străbătând lumea în lung și-n lat încă din primii ani de viață. Căci, născut la Sankt Petersburg, el va ajunge de timpuriu la Vilnius, apoi în Polonia, patria părinților săi, însă va silit să o părăsească în 1945, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și să se refugieze în Italia și Anglia, pentru ca apoi să se stabilească pentru totdeauna în Germania. Convins că rezistența față de un singur agresor, cel nazist, nu va face altceva decât să întărească pozițiile celui de-al doilea, Rusia, Mackiewicz își atrage rapid antipatia multora dintre contemporanii săi, iar acest lucru va influența și modul în care îi va fi receptată opera literară, aceasta rămânând cvasi-necunoscută până după căderea Zidului Berlinului.

Citește în continuare →
de VATRA

Iulian Boldea – Matei Vișniec. Portret en miettes

Matei Vișniec s-a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese au avut o largă circulație în mediul literar, fiind însă interzise pe scenele profesioniste. Între cărțile de poezie amintim La noapte va ninge (1980), Orașul cu un singur locuitor (1982), Înțeleptul la ora de ceai (1984). În anul 1987, Matei Vișniec a părăsit România și s-a stabilit în Franța, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză s-au bucurat de mare succes, numele lui figurând pe afișe teatrale în peste 40 de țări. În ultimii ani, Matei Vișniec s-a remarcat și ca romancier. Dintre cărțile publicate cele mai semnificative sunt Păianjenul în rană (teatru, 2007), Groapa din tavan (teatru, 2007), Cafeneaua Pas-Parol (roman, 2008), Sindromul de panică în Orașul Luminilor (roman, 2009, distins cu Premiul revistei Observator cultural), Negustorul de începuturi de roman (roman, 2013, distins cu numeroase premii), Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele (piesă pentru copii, 2016), Ultimele zile ale Occidentului (povestiri, 2018), Un secol de ceață (roman, 2021), Consulatul Lunii sau Adelina și crocodilii din mlaștină (roman pentru copii, 2025). În 2024 a primit Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, acordat de revista Observator cultural, iar în anul 2025 i-a fost acordat Premiul Național pentru literatură și promovarea dialogului intercultural, în cadrul Galei Premiilor Culturii Naționale.

Citește în continuare →
de VATRA

Alin Răuțoiu – Fără tranziție energetică, fără transformare socială

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Începând cu sfârșitul anilor 2010, cercetările privind dinamica cererii și ofertei de energie indică o tendință îngrijorătoare: instalarea capacității de energie regenerabilă nu înlocuiește proporțional sursele pe bază de combustibili fosili. Studii de tip panel realizate pe țările OCDE „arată că e nevoie de o creștere medie de 1,9% a electricității din surse regenerabile variabile pentru a înlocui 1% din capacitatea de generare pe bază de combustibili fosili”1. Chiar dacă proliferarea surselor de energie regenerabilă nu ar rămâne în urmă raportat la nevoile mondial-istorice impuse de schimbările climatice, dacă această tendință se menține, tot ar fi înșelător a vorbi despre o „tranziție energetică” în curs. Richard York și Shannon Bell au subliniat acest lucru în 2019, introducând sintagma „adiție energetică”2 pentru a descrie mai precis evoluția mixului energetic. Cercetări recente, confirmă fenomenul și avertizează că „[î]n loc să accelereze eliminarea treptată a combustibililor fosili din sistemele energetice, proiectele solare și eoliene pot perpetua dominația industriei combustibililor fosili”3. Modul în care literatura socialistă se poziționează față de cercetarea științifică are implicații profunde atât asupra tacticilor folosite de mișcarea socialistă, cât și asupra orizontului mai larg pe care aceasta îl urmărește.

Citește în continuare →
de VATRA

Dan Ungureanu – Tehnologii ale emancipării. Tehnologii ale reacțiunii

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Tehnologii ale emancipării

Marx afirmă clar: tehnologiile noi răstoarnă raporturile de producție vechi, le înlocuiesc cu raporturi de producție noi; schimbarea de raporturi de producție (cum ar fi trecerea de la breslași și calfe la patroni și muncitori, și de la baros la mașini) schimbă și structurile societății. Deși în prima fază, în secolele 19-20, tehnologiile descalifică – transformă breslașul calificat în muncitor necalificat care face lucruri tot mai simple, în perioada curentă, muncitorii se re-califică: trebuie să știe CAD (Computer Aided Design) să utilizeze computere și programe, CNC (Computer Numerical Control).

Citește în continuare →
de VATRA

Diana Miheș – Chatbotul de la ghișeu. O gâlceavă a birocrației contemporane

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Mic sinopsis introductiv

Acest eseu nu încearcă să elucideze mistere tainice precum dacă IA este sau nu inteligentă, nici să producă vreo clarificare conceptuală extraordinară despre ce înseamnă, în fond, inteligența. Ceea ce propun este mult mai banal, dar poate tocmai de aceea mai relevant: o privire asupra modurilor micro în care tehnologia s-a infiltrat deja în realitatea noastră zilnică și asupra felului în care funcția birocratică este redistribuită între chatboți, platforme, cetățeni și capital. Nu mă interesez aici de dacă IA va elimina birocrația, ci de felul în care o transformă într-o formă conversațională și infrastructural opacă, făcând din cetățean un mic funcționar al propriei administrări și din stat un aparat tot mai dispus să își extindă, prin capital tehnologic, capacitatea de a studia, clasifica și administra populația.

Citește în continuare →
de VATRA

Ada Gustă – Ortodoxia nucleară vs. industria nucleară

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

În 1903, țarul Nikolai al II-lea al Rusiei călătorește de la Moscova la Sarov și îl deshumează pe Prohor Isidorovici Moșnin, canonizându-l drept Sfântul Serafim Sarovski. După instaurarea regimului sovietic, comisii speciale sunt trimise în 1920 la același mormânt, cu scopul de a destrăma iluzia incoruptibilității trupului și pentru a-l confisca, împreună cu întreaga avere a mănăstirii din Sarov. În 1992, terenul pe care se află mormântul liderului NKVD Lavrenti Beria, principalul responsabil al proiectului atomic al URSS, este înapoiat Bisericii Ortodoxe Ruse și redevine pământ consacrat al Bisericii Sfântului Serafim de Sarov.

Citește în continuare →
de VATRA

Octav Ojog – Rugul sau Jugul

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Inconștientul este structurat ca un limbaj

„LLM-ul este structurat ca un inconștient”

LLM-ul este structurat ca un limbaj.

Și totuși, ce diferență mare între inconștient și AI. Sau nu? Încă de dinaintea apariției unui chatbot propriu-zis, algoritmii de pe platformele digitale de socializare erau deja un fel de inconștient prost, apropiat mai mult de concepția pseudo-psihanalitică a unui inconștient-odaie tenebroasă a pulsiunilor. Ceva extern care ne dă bătăi de cap. Înregistrarea în baze de date a celor mai minuțioși nano-parametri ai atenției noastre garanta (și încă garantează) o precizie predictivă inegalabilă, favorabilă industriei de publicitate ahtiată după investiții cu risc zero. O singură diferență insesizabilă de câteva milisecunde este relevantă pentru plaja libidinală a individului, o milisecundă în plus acordată unei reclame este decisivă pentru a miza și a insista, și finalmente pentru a transforma acea fărâmă de interes într-o achiziție de succes. Toate astea fără o conștientizare din partea utilizatorului. Într-un fel, mergi la sigur când spui că inconștientul fiecăruia dintre noi se află într-un tabel de Excel, undeva prin America, extern, cuantificat la nesfârșit, rece. Un fel de borgesianism al văii de silicon: îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de tabel infinit.

Citește în continuare →
de VATRA

Claudiu Gaiu – Tehno-teologia Memoriei

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Două tipuri de înviere

Paul Verhoeven este unul dintre cei mai ingenioși gânditori care s-au aplecat asupra raportului dintre memorie și tehnică. Este subiectul care-l dezvoltă în filmele sale RoboCop 1 (1987) și Total Recall (1990), profitând și de intuițiile geniale ale unor autori SF, dintre care o mențiune specială merită Philip K. Dick (We Can Remeber It For You Wholesale, 1966). Dacă efectele speciale din anii ʼ80-ʼ90 ai secolului trecut pot stârni azi zâmbete, în schimb filosofia sa articulată prin imagini cinematografice și idei scenaristice pot intra în dialog cu sistemele conceptuale de la sfârșitul secolului al XX-lea dedicate memoriei (în principal Gilles Deleuze) sau tehnicii (mai ales Betrand Stiegler).

Citește în continuare →
de VATRA

Diana Bulzan – Telescop și cinema: media ca intermediere între subiect și obiect

[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]

Într-un text din 2008, Joseph Vogl discută apariția și transformarea telescopului într-un instrument astronomic. Textul scurt are două teze centrale, pe care Vogl le atribuie tehnicilor media ca atare: auto-referențialitatea – materialitatea tehnicilor media determină ceea ce poate fi transmis și cum, the medium is the message – și de-naturalizarea percepției. Utilizarea telescopului ca instrument astronomic de către Galilei presupune întocmai evaluarea sa drept instrument științific, înțelegerea modului în care funcționează – astfel, consacrarea sa drept instrument presupune propria sa teoretizare. Orice imagine și orice informație pe care telescopul o face accesibilă necesită și înțelegerea modului în care lumina pătrunde și este refractată de către instrument, modul în care lentilele interacționează cu lumina, efectul combinat al acestora pentru a produce/ a materializa o anumită imagine.

Citește în continuare →