
Dacă ai fost atins cândva
de o mireasmă stranie care ți-a exaltat toate simțurile
sau un fulger minuscul s-a descărcat în mijlocul pieptului
și ți-a ridicat mintea într-un vârtej până la astre
Citește în continuare →Dacă ai fost atins cândva
de o mireasmă stranie care ți-a exaltat toate simțurile
sau un fulger minuscul s-a descărcat în mijlocul pieptului
și ți-a ridicat mintea într-un vârtej până la astre
Citește în continuare →Ecranul vălurit din ochii goi
care-ncetează să citească
așează litere de-a valma
închise-ntre oglinde moi
scoase din forma lor firească.
Citește în continuare →În mine-am nădăjduit de la-nceput –
când omul n-are nimic, e de ştiut
că nu-l costă mult. N-are cum să-i fie
mai scump ca vitei moartea pe vecie.
N-am dat bir cu fugiţii chiar de m-am temut –
sunt lăstar din neamul care m-a născut.
Pe toţi i-am plătit ce-aceeaşi măsură,
pe cine-n dar mi-a dat, cu iubitură.
Citește în continuare →Un tablou abstract cu galben și albastru:
Untitle.
Ici colo se zăresc tancuri.
S-a spus despre pandemie că ar putea fi al treilea război mondial – un inamic care atacă când nu te aștepți. Invizibil.
Forma de luptă – distanțarea – străzi goale à la Chirico – spitale pline – sicrie.
Atingerea și îmbrățișarea – Interzise.
Un război ca pentru mileniul trei.
Andra tutto bene
Tonul: „Din tot ce-am spus, din tot ce vrem…”
(Ion Caraion, Epitaf)
Să rămână doar vocea, ca dintr-o cămașă de in cheotoarea,
cât să-și poată da seama, cu ochii închiși – bărbătească?
femeiască? –, oricine-o descheie – mai strâmt primul O, mai lărgită
c-un diftong, OA, silaba deschisă –, și dacă e parte
femeiască, născut în cămașă oricui i-i dat s-o!
Citește în continuare →trupul din jurul sufletului
sufletul dinăuntrul trupului
cine este prizonierul și
cine – temnița necruțătoare?
Citește în continuare →***
lui Liviu Ioan Stoiciu
Ce era cu câinele acela nu știu
dar câine era și nu cal
iar strada se numea Mihai Eminescu-poet.
Mergeam pe strada Mihai Eminescu-poet
ziua-n amiaza mare cu gânduri la ce am să scriu
pentru o revistă din Ardeal, când deodată,
Citește în continuare →Lui Al. Cistelecan
Acum sunt sigur că voi muri, dar nu e deloc sigur
că voi şi dispărea.
Încă doi-trei ani, ca la tata, apoi la mama.
Citește în continuare →Cînd privești înainte
viața pare făcută din întîmplări
dar într-un tîrziu
întorcînd capul
vezi cum toate se leagă
ca într-o țesătură fir cu fir –
Citește în continuare →