Emilian Galaicu-Păun – Cheotoarea

          Tonul: „Din tot ce-am spus, din tot ce vrem…”

                                                                        (Ion Caraion, Epitaf)

Să rămână doar vocea, ca dintr-o cămașă de in cheotoarea,

cât să-și poată da seama, cu ochii închiși – bărbătească?

femeiască? –, oricine-o descheie – mai strâmt primul O, mai lărgită

c-un diftong, OA, silaba deschisă –, și dacă e parte

femeiască, născut în cămașă oricui i-i dat s-o!

Citește în continuare →

Magda Cârneci – Dorul de sine

La mijlocul zilei, în furia de cascadă a orașului

   pe un trotuar plin de lume

Să te surprindă senzația bruscă de lipsă, de dor –

   ca și cum te-ar cuprinde o foame bizară, care nu vrea mâncare

ai suferi de o sete teribilă, care nu vrea lichide

   ca și cum ți-ai aminti de o pierdere, dar nu e vorba de cineva

ci de ceva prețios care te-a părăsit cândva, nu știi ce, nu știi când

și-ți lipsește

Citește în continuare →