Categorie / Tolle lege

de VATRA

Ioan Moldovan – marginea unei rugăciuni

 

Înduioşat ca după somnul de dup-amiază

Îl vorbesc de bine pe Dumnezeu

Trec printre dragi ticăloşi printre legăturile murdare dintre cuvinte

uitându-mă fără saţiu înapoi,

să văd cât am lucrat înainte

Abia noaptea târziu ies sub lună şi aduc apă şi beau şi ascult

torsul depănatul tot zgomotul ritmul fonic în locul sensurilor

din vremea Însemnărilor letale

Citește în continuare →

de VATRA

Emilian Galaicu-Păun – Două sonete (ne)pereche

Prima                                       Pudriera cu

moarte,                                    oglinjoară

pe care                                     (dintr-odată,

retrovizoare)

am pri-

mit-o, a                                    a Mamei,

fost cea                                    singura ce-

i păstrează

a mamei                                   chipul, aşa

Eleonora –

în chiar                                    cum arăta

seara de                                   în timpul

vieţii –

8 Martie,

cu dreptul                                nu praful

de primul                                 şi pulberea

născut.                                     s-alege, ci

 

(po)Em dat peste cap              Odore di femina

 

Citește în continuare →

de VATRA

Nicolae Coande – Vînzătorul de cîrnați

 

Noi nu facem cîrnați noi facem versuri în cel mai rău caz

I-am spus vînzătorului de cîrnați și atunci el mi-a rîs în nas:

– Și dimineața ce haliți în (cel mai rău) caz că seara ați apucat?

Ce gust au versurile voastre sărace? Cine s-ar putea

Sătura vreodată cu promisiunea paradisului sau cu

Foalele goale care cîntă-n infern? Cununa de lauri

Poate fi purtată de o frunte care-și privește burta

Cum se tîrăște în praf? Amărîtule, viața e o compresă

Citește în continuare →

de VATRA

Ion Mureșan – Introducere în poezie

Am avut o nevastă care m-a părăsit

din cauză că scriu poezii.

„Am terminat de scris un poem”, zic. Dă farfuriile de pe masa din bucătărie la o parte, își așează capul în palme și zice: „Te rog să mi-l citești!” Îl citesc. „E foarte frumos!” zice. „Vrei să-mi dai manuscrisul ca să-l citesc eu cu vocea mea interioară?” Îl citește și din loc în loc se oprește și exclamă:„E foarte frumos! E un poem foarte bun!”. Apoi: „Aici, în versurile cinci și șase, ce ai vrut să spui?” „Nimic deosebit. Azi dimineață am ieșit pe balcon. Cerul era de un albastru desăvârșit. Dar am avut o ciudată senzație de imperfecțiune a lumii. Și atunci am avut o viziune, o imagine: am văzut o jumătate de femeie plutind deasupra orașului. Citește în continuare →

de VATRA

Emilian Galaicu-Păun – Tânărul. Parca

Din fereastra mea de la cămin se vedea, la o azvârlitură de băţ,

falnic, turnul Ostankino – ditamai ţurţur la streaşina Rusiei, tot o

„închisoare-a popoarelor”, însă cu gratii din ce în ce mai transparente –,

despre care, în trecere, Cioclea spunea: „Au şi ruşii o sculă erectă, şi aia

de beton!” (pentru mine, un ac de pick-up mai degrabă, şi Moscova –

cu Садовое şi, pe centură, БольшоеКольцо – un vinil de la firma «Мелодия»)

Gorby tocmai schimba, ferm convins c-o întoarce doar, placa.

Şi încă puteai să-ţi mar-

quez*-i poemele: „Made in USSR”.

 

Citește în continuare →