2020
Simona Goșu
Debutul său are loc odată cu publicarea volumului de povestiri Fragil, Iași: editura Polirom, colecția EGO proză, 2020, reeditat în ediție de buzunar (Polirom, colecția Top10+, 2021)
Primul ei text (debutul absolut) a apărut online, pe site-ul Revista de povestiri, în primăvara anului 2016, iar prima proză tipărită a fost în revista Iocan, București, 2017.
Citește în continuare →2018
Zamfir Bălan
A debutat cu volumul de povestiri Călătoria, București: Eikon, 2018 (nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, „Cartea de debut”).
În 2025, a revenit în proză cu romanul Ceasornicarul (București: Eikon).
Citește în continuare →
Argument
Dosarul tematic intitulat Parada debutanților – proza este inițiat cu scopul de a facilita o analiză relevantă atât în sens sincronic, cât și diacronic a rolului pe care îl au debuturile în dinamica literaturii contemporane. În mod firesc, el vine în completarea dosarului concentrat anterior asupra debuturilor poetice. În acest sens, sunt puse împreună un număr consistent de texte care aparțin unor prozatori relevanți care au debutat prin volum propriu în ultimii 10 ani, astfel încât demersul nostru să poată facilita analiza prozei și, prin extensie, a creației literare românești din intervalul precizat. Perspectiva nu este una interesată de configurări generaționiste, devreme ce debutanții au vârste, experiențe sociale și culturale, formații profesionale și ancorări ideologice foarte diferite, acestor factori adăugându-li-se o mare diversitate a politicilor și a raportărilor estetice ale editurilor, ci de evidențierea modului în care debutanții și entitățile literare care îi sprijină sau îi stimulează contribuie la dezvoltarea creației literare actuale. Cu mijloacele austere specifice unei publicații de cultură, ancheta indică, după cum se va vedea, centre de iradiere literară și caracteristici ale contextului în care se formează scriitorii.
Citește în continuare →
Revista „Vatra” vă invită să parcurgeți o serie de texte aniversare dedicate Sandei Cordoș, personalitate proeminentă a criticii românești din ultimele decenii, autoare a unor studii fundamentale despre literatura română postbelică și cadru didactic de prestigiu la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Mini-grupajul cuprinde comentarii ale operei, evocări și portrete ale profesoarei.
Mini-grupaj realizat de Alex GOLDIȘ
Citește în continuare →
III. Interpretări și analize
Ruxandra Dreptu
Lumea întreagă e o expresie, o imagine
Magda Cârneci, după cum spune, are un cap pentru poezie și unul pentru pictură, la egalitate, deoarece s-a afirmat ca personalitate distinctă în ambele domenii, cel al literaturii și cel al criticii de artă reușind să le mențină pe fiecare cu propriul imaginar și limbaj specific. Din frageda tinerețe a publicat concomitent poezii și texte critice, astfel încât fetița-fata-femeia a crescut până la cerul recunoașterii publice. A scris, fără să romanțeze, în retorică hăulesciană, despre Ion Țuculescu și Lucian Grigorescu, apoi, incisiv, o carte-manual, de referință, despre arta românească din perioada 1945-1989 îmbinând hermeneutica cu perspectiva politică și sociologică, studii și articole despre artiști contemporani, cu privirea critică a observatorului atent al fenomenului cultural de la noi. Latura științifică a fost tot timpul dublată de cea literară, de un mod de a vedea lumea, oamenii, pe sine, cu alt ochi care impunea exprimarea, tot în scris, dar într-un alt limbaj, metaforic, cu care putea descrie călătorii fără limitări de spațiu și timp deopotrivă printre stele și întâmplări ale viețuirii cotidiene. Doar pentru poeta spiritualistă era posibilă această expansiune spre nemărginire și misterele absolutului.
Citește în continuare →
II. Portrete și evocări
Andrei Pleșu
Magda Cârneci – o profesionistă a intervalului
Sunt un vechi simpatizant al Magdei Cârneci și mă simt vinovat că eu însumi n-am vorbit mai mult despre ea, într-o perioadă în care comentariile abundente sunt rezervate mai curând unor personaje hiper-prezente, dar fără profil. În plus, descopăr, adesea, o anumită afinitate profesională, pe care voi încerca să o definesc în rîndurile care urmează.
Citește în continuare →
Argument
Magda Cârneci este o personalitate complexă a culturii române contemporane, remarcându-se ca o voce distinctă care îmbină armonios sensibilitatea literară, rigoarea criticii de artă și angajamentul civic lucid. Reprezentantă marcantă a Generației ’80, a construit punți solide între estetic și social, refuzând izolarea sterilă în turnul de fildeș al teoriei pure. Pentru Magda, libertatea nu constituie doar un simplu concept exersat pe pagină sau pe pânză, ci reprezintă o practică de zi cu zi, o responsabilitate socială asumată direct în spațiul public. Ca scriitor, Magda Cârneci s-a impus inițial în prima linie a mișcării optzeciste prin poezie, cărțile sale dezvăluind un lirism cerebral, impregnat de reflexe metafizice, de tehnici specifice postmodernismului și de o conștiință acută a textului ca spațiu al experimentului vizual. Ulterior, prin proza sa, mai ales prin romanul FEM, explorează feminitatea dintr-o perspectivă existențială și psihologică rafinată. Trecerea de la poezia conceptuală la narațiunea densă a marcat o maturizare orientată spre explorarea alterității, a memoriei colective și a mitologiilor subiective.
Citește în continuare →
[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]
Începând cu sfârșitul anilor 2010, cercetările privind dinamica cererii și ofertei de energie indică o tendință îngrijorătoare: instalarea capacității de energie regenerabilă nu înlocuiește proporțional sursele pe bază de combustibili fosili. Studii de tip panel realizate pe țările OCDE „arată că e nevoie de o creștere medie de 1,9% a electricității din surse regenerabile variabile pentru a înlocui 1% din capacitatea de generare pe bază de combustibili fosili”1. Chiar dacă proliferarea surselor de energie regenerabilă nu ar rămâne în urmă raportat la nevoile mondial-istorice impuse de schimbările climatice, dacă această tendință se menține, tot ar fi înșelător a vorbi despre o „tranziție energetică” în curs. Richard York și Shannon Bell au subliniat acest lucru în 2019, introducând sintagma „adiție energetică”2 pentru a descrie mai precis evoluția mixului energetic. Cercetări recente, confirmă fenomenul și avertizează că „[î]n loc să accelereze eliminarea treptată a combustibililor fosili din sistemele energetice, proiectele solare și eoliene pot perpetua dominația industriei combustibililor fosili”3. Modul în care literatura socialistă se poziționează față de cercetarea științifică are implicații profunde atât asupra tacticilor folosite de mișcarea socialistă, cât și asupra orizontului mai larg pe care aceasta îl urmărește.
Citește în continuare →
[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]
Tehnologii ale emancipării
Marx afirmă clar: tehnologiile noi răstoarnă raporturile de producție vechi, le înlocuiesc cu raporturi de producție noi; schimbarea de raporturi de producție (cum ar fi trecerea de la breslași și calfe la patroni și muncitori, și de la baros la mașini) schimbă și structurile societății. Deși în prima fază, în secolele 19-20, tehnologiile descalifică – transformă breslașul calificat în muncitor necalificat care face lucruri tot mai simple, în perioada curentă, muncitorii se re-califică: trebuie să știe CAD (Computer Aided Design) să utilizeze computere și programe, CNC (Computer Numerical Control).
Citește în continuare →
[Tehnologii ale emancipării / reacțiunii]
Mic sinopsis introductiv
Acest eseu nu încearcă să elucideze mistere tainice precum dacă IA este sau nu inteligentă, nici să producă vreo clarificare conceptuală extraordinară despre ce înseamnă, în fond, inteligența. Ceea ce propun este mult mai banal, dar poate tocmai de aceea mai relevant: o privire asupra modurilor micro în care tehnologia s-a infiltrat deja în realitatea noastră zilnică și asupra felului în care funcția birocratică este redistribuită între chatboți, platforme, cetățeni și capital. Nu mă interesez aici de dacă IA va elimina birocrația, ci de felul în care o transformă într-o formă conversațională și infrastructural opacă, făcând din cetățean un mic funcționar al propriei administrări și din stat un aparat tot mai dispus să își extindă, prin capital tehnologic, capacitatea de a studia, clasifica și administra populația.
Citește în continuare →
