Sări la conţinut
Orice bărbat… Dacă este cu adevărat sincer, dacă poate fi sincer,
orice bărbat va recunoaște că preferă destinul
încrucișat de Apollo și Dyonisos, rătăcind prin
codri, taverne și vii înălțîndu-se spre cer, din strugurii cărora
nimfe dezgolite vor stoarce vinul cu picioare desculțe,
vor prefera acest destin celui al unui crucificat din deșertul
chinuit mii de ani de soarele dogoritor, de cealaltă parte
a mării noastre fără odihnă și fără de moarte…
Dar de bună seamă, și dintre vii, dintre livezile
de smochini și măslini, dintre pîlcurile de chiparoși.
își pot înălța steagurile cu franjuri culorile negre
ale masochismului, ale urii de sine – oricît de ușor
e un destin eroic, un bărbat nu va fi în stare să îl evite!
23 August 2019, Herssonissos Village
Înduioşat ca după somnul de dup-amiază
Îl vorbesc de bine pe Dumnezeu
Trec printre dragi ticăloşi printre legăturile murdare dintre cuvinte
uitându-mă fără saţiu înapoi,
să văd cât am lucrat înainte
Abia noaptea târziu ies sub lună şi aduc apă şi beau şi ascult
torsul depănatul tot zgomotul ritmul fonic în locul sensurilor
din vremea Însemnărilor letale
Citește în continuare →
Cu trenul mergi, te-oprești, tot stai, tot mergi, E timpul, vai, și el, domeniu arbitrar, Afară stâlpii se succed în mers contrar, Zadarnic, nu-i mai prinzi, deși alergi. Doi tineri sunt nerăbdători pe culoar, Bătrânii dormitează întristați, nu-i trai, E-o viață peste hârburi, nu una pe vătrai, Bagaje, un rucsac, și îmbrăcat sumar. Citește în continuare →
*** Unii o poartă drept blazon,
unii, ieşind în lungi plimbări,Citește în continuare →
stimă scăzută de sine cum te raportezi la stima scăzută de sine?
și cum crezi că vei depăși această
Citește în continuare →
Prima Pudriera cu
moarte, oglinjoară
pe care (dintr-odată,
retrovizoare)
am pri-
mit-o, a a Mamei,
fost cea singura ce-
i păstrează
a mamei chipul, aşa
Eleonora –
în chiar cum arăta
seara de în timpul
vieţii –
8 Martie,
cu dreptul nu praful
de primul şi pulberea
născut. s-alege, ci
(po)Em dat peste cap Odore di femina
Citește în continuare →
Călare pe cămilă Nu te mai văzusem nicicând
dar te-am recunoscut
așa cum dintr-o mulțime de limbi vorbite
recunoști, tresărind, cuvintele limbii tale
căci dorul de care mi-era dor
era la tine și se vedea de departe
cum fluturăaprins
Navigare în articole
