Romulus Bucur – Poeme

recunoaște

măăăi                 hai recunoaște că ești mort

și cînd mă culcam cu tine        în sens literal

firește

adică dormeam cu tine sub plapumă

nu erai altfel      o carte niște semne

negre pe niște pagini albe        în cel mai bun

caz o fantomă ce se ridica de-o șchioapă

Citește în continuare →

Gabriela Vieru – Poeme

Gabriela Vieru este studentă (anul I) la masterul de Studii francofone al Facultății de litere din cadrul Universității ”Al. I. Cuza”, Iași.

***
inima mea
un crin imperial alb
toxic
lîngă care nu ai voie să te culci decît cu fereastra larg deschisă
ca să poți fugi
în caz că parfumul devine prea nociv
un crin alb pe care îl vei aduce bucuros
de fiecare dată acasă
& de lîngă care vei pleca
la lăsarea nopții

Citește în continuare →

Sighizmund Krjijanovski (1887 – 1950) – Poeme

Este autorul care se reînfățișează, ca din anonimat, avidului, curiosului public cititor din epoca „perestroika”, exegeții constatând, atât în Rusia, cât și peste hotarele ei, că ar fi vorba de un mare scriitor, în primul rând – nuvelist ce poate sta alături de Borges sau Kafka.

În ce privește poetul Sighizmund Krjijanovski… S-o luăm din altă parte, „în răspăr” cu o formulă general acceptată: dacă, de regulă, se vorbește de „proza poeților”, iată un caz „perfect”, în care se poate discuta, pe invers, despre poezia unui mare prozator.

Versurile lui Krjijanovski datează, în mare, din al doilea deceniu al secolului trecut, anii 1911–1918, și aveau să apară în volum aparte – „Suflet din cărți” (Knijnaia dușa) – abia la început de secol XXI, în 2007. E o poezie… interstițială, aș zice, plăsmuită la hotarele simbolismului lui Briusov și akmeismului lui Gumiliov.

Scriitorul s-a născut la Kiev, într-o familie de polonezi. Licențiat în drept al Universității din orașul de pe malurile Niprului. În anii 1912–1913 locuiește în Franța, Italia, Elveția și Germania. Din 1922 se stabilește la  Moscova.

Debutul în presă – 1912. Ca prozator se realizează în perioada 1920–1940, după care nu mai scrie mai nimic demn de atenție, în țara în care un oarecare redactor îi putea striga: „Dar înțelege odată, cultura dumitale ne jignește!” Într-adevăr, a fost un intelectual de excepție.

A tradus din literatura poloneză, din dramaturgia occidentală. Ruinat de alcool, moare în sărăcie și uitare.

Prezentare și traducere de Leo BUTNARU

Citește în continuare →

Dan Culcer – Poeme

Complainte (contra variantă)

Prieteni triști și depărtați — adeseori

Văd cum strâmbați boțite fețe-n mână

Cum tresăriți sperjuri și temători

Erori a unei lumi ce pare prea bătrână.

Când botul vi-l lovesc cu pumnul flasc

Slugoii marilor, pe galantare,

Scuze borâți și sânge pe masa de damasc

Lașe priviri ascundeți în sticla cu licoare.

Citește în continuare →

Augustin Ioan – Poeme

 

Light within

(Conferință SPOTS, Etna, CA; mai 2018)

Acelorași le spusesem deja totul de data trecută.

Fostul primar de acum e primarul de atunci.

Preotul de acum este preotul de atunci – colilie.

De la mănăstire au venit călugării ceată. Potcapuri și rase

cât jumătate de sală. Surâd respectuos la ironiile mele,

privind de dincolo: bietul, iar a venit să ne spună cum e…

Citește în continuare →

Constantin Severin – Meșterul de fântâni

                              Lui Orhan Pamuk

nici părinții obsedați de muncile zilnice

nu mi-au vegheat copilăria din satul natal

precum a făcut-o meșterul de fântâni

bărbatul cu sufletul mustind de tăcere

și de ape tainice și limpezi

de la care am învățat poezia adâncurilor

și alfabetul ascultării

Citește în continuare →