Poeme de Nicolae Coande, Augustin Ioan, Otilia Țeposu, Tatiana Ernuțeanu și Elisabeta Boțan

Frumusețe cafea

I.

Îmi spui să-ți scriu ce mai fac cum se adună zilele

după ce anii s-au scăzut dintr-un depozit

unde paznicul nu lasă pe nimeni să pătrundă

o misiune care umflă de rîs broaștele pe lîngă zid

în așteptarea ploii: un copil cu stropitoare coif și

o elice de unde porni vîntul ce doborî Troia.

Citește în continuare →

Liviu Antonesei – Sfârșitul filmului. Priviri prin El Aleph

Puțin după jumătatea lui decembrie, am scris dintr-o suflare, dar la computer, cum sânt nevoit de vreo jumătate de an să scriu și poeziile, prima secvență. În timp ce o postam pe blog, știam că voi mai scrie una, care mi-a luat mai multe zile, despre care credeam că e ultima, de unde și subtitlul. Doar că odată terminată, mi-au sosit încă două, cumva amestecate. Le-am ordonat în minte și le-am scris. Mi-am dat seama că intrasem într-un El Aleph, magica invenție a lui Borges, că am avut acces la o întâmplare privită într-un continuum spațio-temporal. Sigur, ideal ar fi ca secvențele să poată fi citite simultan, dar asta e imposibil! Așa că am lăsat oarece distanță de la postarea ultimei secvențe, ca să poată fi privite oarecum ca necunoscute. Ar trebui citite într-o singură ședință de lectură.

Citește în continuare →

Poeme de Ofelia Prodan, Amalia Brăescu, Gheorghe Mihai, Viorel Bucur și Marian Oprea

Ofelia Prodan

album de familie

părinții mei mă iubeau atât de mult când eram copil

că mi-au cumpărat plastilină

să mi-o bag în nas și în gură să nu mai plâng.

când am crescut mai mare, mi-au spus

că mă iubesc atât de mult încât trebuie să mă lege cu sfoară de calorifer

să nu mă fure sectanții. mi-au dat și o savarină

la care mă uitam salivând până s-a topit

că era pe masă, iar eu legată cu sfoară de calorifer.

Citește în continuare →

Poeme de Ruxandra Cesereanu, Angela Furtună, Julien Caragea, Laura Dan și Blanca Trandafir

Ruxandra Cesereanu

Comunismul din noi în postcomunismul din noi 

Mai ales iarna îmi aduc aminte de comunism

când privesc cartierele de blocuri igrasioase, văruite pe sponci

și văd ferestrele cu găvanele lor uscate de om bătrân.

Peisajul înghețat te reînvață ce e frigul și spaima,

chiar dacă foamea nu mai există acum

Citește în continuare →