Ion MUREȘAN – Poem despre sufletul meu pereche sau despre cumplitul măcel la care am fost martor în trenul personal Cluj-Napoca–Bistrița

ion muresan

Ești un om bătrân – mi-a zis mama –

se apropie vremea când omul trebuie să-și caute sufletul pereche,

du-te la gară!

Se apropie luna în care te-ai născut,

ziua în care te-ai născut,

ora la care te-ai născut,

du-te la gară!

Nu auzi, răsună gara de atâtea

suflete desperecheate! Citește în continuare →

Radu VANCU – Mic manual de rezistența materialelor

vancu

Bonsoar din nou, „meștere al fulgului de zăpadă”, sunt minus

26 de grade în Sibiu, încerc cu toată bunăvoința să îți

admir arta cu care ai meșterit la fulgul de zăpadă

căzând peste pământ în slow motion (asta fiindcă ai

meșterit ca un instalator polonez meseriaș și la

constanta gravitațională), dar la minus 26

frumusețea e grea, mai grea ca gerul,

în orice caz. Chiar și a Ta,  

no offence.

 

Citește în continuare →

Ioan Es. POP – O întâmplare aproape adevărată

Ioan ES. Pop

 

Pe sfârșit de an 2006, România fu acceptată ca membru „cu drepturi depline” al Uniunii Europene, prilej de euforie națională care, vreme de aproape un an, ținu loc de o veritabilă pregătire pentru integrarea meritată și demnă în acest superstat pe cât de tare în principii, pe atât de inconsecvent în punerea lor la lucru.

În virtutea dreptului la liberă circulație, românii se răspândiră peste tot, cu precădere în sudul iberic și italic și, inițial, integrarea în țările lor de adopție păru un succes. Europa păru să-i vrea pe români tot pe atât pe cât românii voiau Europa. Citește în continuare →

Dumitru CHIOARU – Fără speranţă

dumitru-chioaru-18326448

Speranţa mi-au ucis-o

clovnii şi saltimbancii ieşiţi

din urne

şi ultima iluzie

că mă pot salva prin poezie –

vorbesc limba lor cînd ar trebui să tac

şi tac atunci cînd ar trebui să-i înjur –

democraţia e o comedie?

 – nici să rîd nu mai pot –

unde eşti ironie?

mai am umor – negru –

întreb cînd se va sfîrşi mascarada

şi primesc acelaşi răspuns: e bine!

ieri mai credeam în viitor

dar azi viitorul nu mai este

ca ieri –

timpul s-a oprit în afişe

iar televizorul face pureci –

cine-i de vină?

ce-i de făcut?

profetul orb din oglindă

m-arată cu degetul.

 

 

Citește în continuare →

Poeme de Irina Nechit, Livia Lucan-Arjoca, Maria Pilchin, Dorin Ploscaru și Liviu Ofileanu

nechit foto

Irina NECHIT

 

Adorm uşor

 

Voi adormi şi mă voi trezi,

mă voi trezi de mai multe ori

prima dată la două

a doua oară la trei

a treia oară la patru,

după atâtea treziri

voi adormi buştean,

numai când dorm buştean

îi văd pe ai mei,

mama mă duce într-o curte

cu umbrar de viţă

dar umbrarul nu face umbră,

zice că acolo s-au mutat cu tata

Citește în continuare →