Sări la conţinut
Impostor nenorocite De ce nu te uiți acuma? Sub retroiecții inadecvate
în beznă
te apropii la 3 metri de mine
și-ți tai corzile
(să vezi atunci aterizarea unui
frătiuk)
– Am greșit-
Citește în continuare →
„Să scrii chestii invincibile”
– – – – – – – – – –
Invincibile: toate
propozițiile astea hărtănite
vorbind despre ele
însele.
Citește în continuare →
I de la o vreme nu mi se mai pare că mă trezesc în zgomot dimineața doar deschid ochii și tresar
asta cu siguranță a rămas la fel
apoi urmează cafeaua și întrebarea dacă nu cumva ordinea a fost inversă
Citește în continuare →
Raed Wahesh (născut în Damasc în 1981) este scriitor, poet și jurnalist Palestinian-Sirian. A lucrat ca editor cultural pentru numeroase ziare și website-uri în limba arabă. Cărți publicate: Poezie: White Blood, Damascus 2005; No One Dreams As Anyone , Damascus 2008; When the War Did not Happen, Amman 2012; Walking we Meet. Walking We Part , Milano 2016; Proză: A Missing Piece of Damascus’ Sky , Cairo 2015; Roman: Year of Ice , Milano 2019.
Citește în continuare →
Orice bărbat… Dacă este cu adevărat sincer, dacă poate fi sincer,
orice bărbat va recunoaște că preferă destinul
încrucișat de Apollo și Dyonisos, rătăcind prin
codri, taverne și vii înălțîndu-se spre cer, din strugurii cărora
nimfe dezgolite vor stoarce vinul cu picioare desculțe,
vor prefera acest destin celui al unui crucificat din deșertul
chinuit mii de ani de soarele dogoritor, de cealaltă parte
a mării noastre fără odihnă și fără de moarte…
Dar de bună seamă, și dintre vii, dintre livezile
de smochini și măslini, dintre pîlcurile de chiparoși.
își pot înălța steagurile cu franjuri culorile negre
ale masochismului, ale urii de sine – oricît de ușor
e un destin eroic, un bărbat nu va fi în stare să îl evite!
23 August 2019, Herssonissos Village
Înduioşat ca după somnul de dup-amiază
Îl vorbesc de bine pe Dumnezeu
Trec printre dragi ticăloşi printre legăturile murdare dintre cuvinte
uitându-mă fără saţiu înapoi,
să văd cât am lucrat înainte
Abia noaptea târziu ies sub lună şi aduc apă şi beau şi ascult
torsul depănatul tot zgomotul ritmul fonic în locul sensurilor
din vremea Însemnărilor letale
Citește în continuare →
Cu trenul mergi, te-oprești, tot stai, tot mergi, E timpul, vai, și el, domeniu arbitrar, Afară stâlpii se succed în mers contrar, Zadarnic, nu-i mai prinzi, deși alergi. Doi tineri sunt nerăbdători pe culoar, Bătrânii dormitează întristați, nu-i trai, E-o viață peste hârburi, nu una pe vătrai, Bagaje, un rucsac, și îmbrăcat sumar. Citește în continuare →
*** Unii o poartă drept blazon,
unii, ieşind în lungi plimbări,Citește în continuare →
stimă scăzută de sine cum te raportezi la stima scăzută de sine?
și cum crezi că vei depăși această
Citește în continuare →
Prima Pudriera cu
moarte, oglinjoară
pe care (dintr-odată,
retrovizoare)
am pri-
mit-o, a a Mamei,
fost cea singura ce-
i păstrează
a mamei chipul, aşa
Eleonora –
în chiar cum arăta
seara de în timpul
vieţii –
8 Martie,
cu dreptul nu praful
de primul şi pulberea
născut. s-alege, ci
(po)Em dat peste cap Odore di femina
Citește în continuare →
Navigare în articole
