În amintirea tatălui meu
Dies irae
Nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu cântând.
Abia am deslușit vocea Îngerului când i-a spus:
„Nu vei mai avea niciodată voce!”.
Citește în continuare →În amintirea tatălui meu
Dies irae
Nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu cântând.
Abia am deslușit vocea Îngerului când i-a spus:
„Nu vei mai avea niciodată voce!”.
Citește în continuare →Dacă ne-ar durea, dacă ne-ar durea tare trupul
de fiecare dată când cineva ar fi
înjunghiat, mutilat, împușcat
lângă noi – sau pe continente îndepărtate
Citește în continuare →A. T. Branca
confidenta
nu încă, spui. nu încă, te îngână ipocrită
apoi se pierde
o pată întunecată în albul amiezii
nu știi când, nu știi cum ți-a devenit confidentă,
dar i-ai destăinuit deja toate codurile
și-a făcut diademă din genele tale
Citește în continuare →S-a născut la Satu Mare la 17 iulie 1959 – poet, eseist, traducător, dramaturg, redactor.
Și-a dat bacalaureatul în orașul natal la Liceul Kölcsey Ferenc. A terminat Facultatea de Litere a Universității din Cluj, secția maghiară-franceză, în 1984 (în timpul studenției a fost redactor la revista Echinox). Între 1984 și 1999 a trăit la Cristuru Secuiesc – a predat la școli din Avrămești, Șimonești și Liceul Orbán Balázs din Cristuru Secuiesc. Din 1990 a fost redactorul secției de poezie a revistei Látó din Târgu-Mureș. Între 1991 și 2000 a fost profesor de dramaturgie la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș. Între 1996-2000 a fost secretarul Filialei Târgu-Mureș a Uniunii Scriitorilor din România. Între 1997-1998 a fost directorul artistic al Teatrului Național din Târgu-Mureș, conducător al companiei Tompa Miklós. Între 2006-2007 a fost redactor-șef adjunct al revistei Látó. Din ianuarie 2008 până în iunie 2019 a fost redactor-șef al revistei Látó. A debutat în 1977, Scrie și eseuri și studii literare. Traduce din poezia română și franceză. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi. A debutat cu volumul Tengerész Henrik intelmei (Povețele marinarului Henrik), 1983, după care a publicat numeroase volume de poezie și eseu. Este laureat al prestigioaselor premii József Attila (1996) și Kossuth (2010).
Citește în continuare →Fără nume (why are the lions crying, 2018)
Am vizitat un oraș unde cel mai apropiat port
e la o sută de mile depărtare
și, totuși, în mijlocul orașului,
era un far
asemeni unui strigăt de dor după ocean,
Citește în continuare →Goat brain
Am citit odată despre Andrew Wylie, agent literar, zis Șacalul
N-am ajuns artist multichanel jongleur de cărți podcasturi netflix
Priap al emisiunilor unde îmi țin pantofii pe mese și puținele idei în congelator
Poet timid care scandează versurile maeștrilor cu voce amanetată
Dar uite chiar acum trece șacalul prin casele voastre
Aruncă o privire-năuntru nu e nimic de furat dar viețile voastre
Sînt deja de colecție
Citește în continuare →La unele ieșiri în aerul serii
cred că mi s-a dat Cheia
la altele că mi s-a dat o cheie
să mă plimb haihui prin ospiciu.
Citește în continuare →Ștefan Melancu
Fantasíe
În margini de vară timpul de ieri rozând în nori suri
cu păsări mari înghițindu-le urmele și subțiind
chipuri (acum de aer acum de ape). Se aude departele și se îngustează
aproapele din vieți cândva însoțindu-ți calea – cuvintele le suflă
în oase și apoi torc clipele
Citește în continuare →Două frumuseți ale Cretei
Doi șerpi, două splendide vipere pe grămezile
de crengi și frunze adunate alene de Petros dimineață,
sub soarele aprins, lucioase, cu pielea mozaicată,
lungi drepte, păreau că hibernează, le-am atins
cu un băț, am încercat să le întorc, și n-au mișcat,
parcă nici nu respirau, frumoase și inerte…
Citește în continuare →să fii și mort nefrecventabil
cancelat de bacterii și viermișori
cu o cunoaștere aproximativă a celor
zece porunci
să se primească-n copârșeu
amenințări cu bombă
Citește în continuare →