cică mai e o singură zi
Cică mai e doar o zi până la Ziua Femeii –
Azi, tu eşti domnişoara ce speră
ca mâine să intre de tot într-o sferă
în care să-i zburde în voie cerceii
În juru-ţi mişună pui, mai ales mieii
rămaşi miei an de an, eră de eră –
Citește în continuare →
Te lași în voia blîndei trestii
Și dacă nu bate vîntul
Totul ți se pare absurd
Comparația mai ales
Veghea studiul voința lipsită de șansă
Citește în continuare →
Antonio Doda s-a născut la 20 martie 2001 în Alba Iulia, județul Alba; elev în clasa a XII-a la Liceul cu Program Sportiv din Alba Iulia; a debutat cu poeme în revista Discobolul.
fucked up
mă trezesc mahmur
beau cafea de pe trupul tău
umplu melancolia
cu vinul din sticla răsturnată
dimineața ta e machiată
Citește în continuare →Viorel MUREȘAN
Arhiva păianjenului
astăzi trebuie să-mi arunc în cuptor
mâinile
s-ar cădea să le cert
că în lipsa mea acolo departe
aprindeau chibrituri în sloiurile de gheață
păreau că mătură podul bisericii
Citește în continuare →
Istoria se repetă
E o primăvară ca blana ambasadorului venețian
care, neprimind scaun când a fost la sultan,
s-a așezat pe propriul caftan
și l-a părăsit acolo. Istoria se repetă,
azi alții n-au loc.
Citește în continuare →
Ca vechi făcător de versuri, ar trebui mai nou
să mă simt grav handicapat şi frustrat:
am tot pierdut ocazie după ocazie
să fiu în pas cu vremea „noului autenticism”,
cu a sa „poezie viscerală”.
Citește în continuare →II. Poezie
BENKE András
Odă pentru șapte surori
prețul benzinei crește zilnic
se vede de la geam cu toate că nu-i acea
pompă care merită observată
mă gândesc că-i direct proporțională
să zicem cu o altă pompă
Citește în continuare →
Înainte de cină
mai vrei încă să salvezi să împarți
boțul de mămăligă
și jumătate din ceapa
cu care-ai plecat într-o dimineață la drum
pe câmp prin pădure spre buza prăpastiei
s-o amețești cu vorbe de copil de la țară
Citește în continuare →
O rugăciune a inimii pentru Rh+odica Negru, medic-cardiolog
Ştii de ce-i colţuroasă fiinţa? Că şira spinării şi ea-i, la origine,
tot un spin boieresc – n-ai călcat pe nici unul, la ţară, în copilărie? –
care caută cum ar străbate prin piele, de unde-i chemată să sprijine
Citește în continuare →
Coman ȘOVA
Steaua de aur
Nu întotdeauna când te strigă cineva
trebuie să stai,
nici atunci când te cheamă pe nume
nu răspunde nerăbdător la chemări –
şi gâdele te poate striga.
Citește în continuare →
