
Anda Vahnovan
Un ultim bun rămas
sincronizez ceasul
cu viteza noii lumi
acuitatea antrenată
de pericole și nesiguranță
mă ține în alertă
Citește în continuare →
Anda Vahnovan
Un ultim bun rămas
sincronizez ceasul
cu viteza noii lumi
acuitatea antrenată
de pericole și nesiguranță
mă ține în alertă
Citește în continuare →
Învierea
Pe malul canalului Prinsengracht, într-o mansardă ticsită cu servere care torceau ca niște motani electrici, locuia Piet, un tip care arăta mereu cu zece ani mai tînăr decît scria în cipul de identitate.
De ani de zile, Piet lucra ca Grădinar pentru Logos, cel mai avansat sistem de inteligență artificială creat vreodată, un mastodont digital care gestiona fluxurile financiare ale întregii Uniuni.
Într-o seară de noiembrie, în timp ce ploaia măruntă îi accentua acea melancolie sezonieră care îl făcea să se retragă în sine, Piet a descoperit în arhiva de bază a sistemului o interpretare teologică olandeză uitată. Nu era vorba despre mîntuirea sufletelor, așa cum urlau predicatorii holografici de pe străzi. Era vorba despre Jubileu.
Citește în continuare →
Ce întâmplare în seara asta
când, deschizând un volum de versuri,
am descoperit între pagini, strivit,
un gândac de bucătărie!
Citește în continuare →
Violeta Pintea
tu și laboratorul tău secret
în care îți fabrici toate fricile,
cu intenții clare de provocare,
de rezistență,
de refugiu.
și acum scrii despre ea
tocmai pentru că s-a făcut nevăzută
si-acesta este adevăratul pericol.
Citește în continuare →
Et ego in Kastania…
acolo sub candelabrele luminoase ale castanilor
atît de mulți în copilăria mea așa de rari astăzi
trebuiau multe nuci pentru bulgării de zăpadă
candelabre spre care urcă sufletele inocenților
acolo am șezut am plîns și am chibzuit îndelung
cine n-a cunoscut ura de sine nu se va cunoaște
Citește în continuare →
Motto
” …nu clătina
Marginea lacrimei în care stăm
Ca într-un lac pur o constelație”
Adrian Popescu
Eu am dormit în pat cu mistrețul de apă.
Și doar pe mine m-a privit în ochi cu ochii lui mici,
triști, tulburi, cețoși
atunci când și-a culcat capul pe perna mea
și și-a pus un picior, cel din față, peste pieptul meu,
cu grijă ca să nu mă zgârie cu cele patru degete și cu cele patru unghii roșii,
unghii ce păreau niște căciulițe ale lui Moș Crăciun,
unghii ce păreau că atunci ar fi fost scoase din foc.
Citește în continuare →
Așa făcuseră toți:
deschideau cartea la întâmplare
venea cineva să aducă sfintele taine
altcineva întorcea spatele
călătorind în întuneric netulburat
Citește în continuare →

cât ține groapa
învinșii locuiesc într-o groapă
ce le adună creierele,
mănâncă după cum le sunt de apucătoare
mâinile cu degete scurte,
iubesc cât încape
Citește în continuare →
S-a născut la 9 ianuarie 1976 la Odorheiu Secuiesc. A absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1998, secția maghiară-engleză). Doctor în filologie la UBB Cluj (2004). Redactor-șef adjunct al revistei „Korunk”.
A debutat cu versuri în revista Helikon în 1996. După volumul de debut, Ismét másnap (E din nou altă zi), versuri, 1998, a publicat mai multe volume de poezii și versuri, pentru copii, volume de studii și critică și istorie literară, cele mai importante fiind Hervay Gizella, 2003; Az avantgárd az erdélyi magyar irodalomban (Avangarda în literatura maghiară din Transilvania), 2006, carte apărută în limba română la editura Bastion din Timișoara, 2009; Az új közép. Tendenciák a kortárs irodalomban (Noul centru. Tendințe în literatura contemporană), 2012; Jung a gépteremben (Jung în sala mașinilor), versuri, 2014; Rețele avangardiste, afilieri multiple, 2023, studii scrise direct în limba română. A fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul Filialei Cluj a USR, 2007, Premiul „József Attila”, Premiul revistei „Alföld”, 2014, Premiul „Osvát Ernő” (2021) etc. A tradus în limba maghiară volume individuale de Max Blecher, Gellu Naum și Ilarie Voronca.
Citește în continuare →
Ziua 21, Ardibehesht, anul 2062
Sunt dislocat.
Am iubit oceanul ca pe un tată și oceanul mi-a măturat casa.
Am crezut că vom reconstrui, că apa se va retrage,
dar talazurile și-au continuat de la o lună la alta invazia
oricât de departe de țărm încercam
să zidim un alt adăpost.
Citește în continuare →