
Era duminică, am ieșit la plimbare
la parlament era un tîrg de imobiliare
am zis să intrăm, costa numai 10 lei
și-ți dădeau și vin și tartine de ei
că noi mai făceam asta ca fază, ne lăbeam
pe poze cu case ce nu ne permiteam
nu ne permiteam de fapt nici o debara
dar vedeam vile și ziceam – i-a mea ba-i a mea
am mîncat și-am băut și ne-am plictisit
agenții oricum din start ne-au mirosit
ne informau numai așa, să exerseze
nici nu prea insistam, să nu se enerveze
am văzut la un moment dat un polițai distrat
și-am tras-o după mine pe după el și-am intrat
pe-o ușă uriașă într-un hol unde alți polițai
se țineau de bancuri, am luat-o repede și hai
după colț la lifturi am intrat am scăpat de pericol
am ajuns la un etaj unde scria
Departamentul agricol
începeau să se-audă alte voci pe coridoare
am fugit am țîșnit ca apa din irigatoare
ne-am băgat la toalete nu era niciun deputat
se mai simțea oleacă izul de cîcat
nu ne păsa ardeam de la adrenalină
bîjbîiam la fermoare am intrat într-o cabină
am sărutat-o și-a pus palmele pe flotor
la casa poporului ca la noi în dormitor
pîn-am coborît, vînduseră cît un cartier
se mai găseau doar garsoniere la parter.
*
Pe la omieoptsute și ceva în Jena
Friedrich Schiller Friedrich Shelling
Friedrich Schlegel
și Caroline Schiller Schlegel
organizau niște orgii de toată jena
suflau în lumânări și-n întuneric
se auzea – ah care mi-ai băgat-o
Friedrich?
și-un cor de bași – Ja Caroline Ich!
și într-un colț dormea Novalis, cadaveric.
*
Lui Isaia i-a dat Domnul o profetesă
Osea se-alesese cu-o prostituată
prima era grațioasă ca o prințesă
ailaltă șleampătă, umbla numai beată
pe Osea l-a trimis să profețească-n nord
unde oricare era îndărătnic și surd
pe Isaia l-a trimis să profețească-n sud
unde oricum erau deja cu el de acord
Isaia a fost faimos, Osea nu prea
și totuși seara voia săracu Isaia
să dea și el o pedală oleacă la aia
dar prințesa lui se tîrguia, se sclifosea
pe cînd curva, de cum răsărea soarele
își desfăcea pentru Osea picioarele.
*
La primire la urgențe
dușmanii mei pe tărgi bătuți
așteaptă să fie cusuți
însoțiți de niște zdrențe
și de tovarăși prefăcuți.
*
Unii vor iluminare
am luat-o-n vieți anterioare
mănînc moluște prăjite cu hrișcă
și rar omor țînțarul cînd mă pișcă
eu țînțarii și scoicile
sîntem duși la nirvană
ne-am lăsat trupurile
unul altuia hrană.
*
Scursura asta a fost un rîu adevărat
mama se scălda aici cu primul ei băiat
o dată au găsit în mîl un pistol nemțesc
se uscau pe prund și se prefăceau că țintesc
în vacile ce se-ntorceau seara în sat.
Prima oară cînd primăvara mă deprimă
am trăit sfîrșitul iernii ca pe-o crimă
blocurile astea sînt de-o vîrstă cu mine
cînd îmi scot ochelarii, arătăm mai bine
pui de mîță duc în dinți gîții de găină
îi cară pe ascuns să-i ronțăie-n grădină
rîul s-a-mpuțit cu hoituri de la abator
mama s-a dus la oraș, ăla s-a pus pe alcool.
*
Tovarășă directoare
cu fustă de stofă strînsă pe cur
mai cheamă-mă în cancelare
și urechește-mă că-njur
și că prea vorbesc măscări în clasă
și desenez pe bănci pizdici
cheamă-mă cînd pleacă toți acasă
pedepse aspre să-mi aplici.
*
În parc pe băncile de lîngă bustul lui Băncilă
așteaptă vulve dulci ca scoicile din Chile
(din care de la Lidl am luat un sfert de chilă)
și-așteaptă pescadorul, deschise și docile
în mintea de granit a lui Dimitrie Pompeiu
pitite stau orgii încremenite ca-n Pompei
ar mai pompa dar i-a rămas numai fantoma pompei
dintr-un bărbat complect e numai cap acum, crîmpeiu
eroilor neamului nu li se permite deloc
să le fie reprezentată și pielea de porc
le-a fost aruncată-n foc, au fost castrați și dintre toți
doar Pațaichin la Floreasca are boalfă în chiloți
pe o alee, melancolic, privește-n gol Enescu
,,de-am fi întregi, ne-am hîrjoni oleacă, Eminescu”
*
Ne ducem în gașcă pe jos la Ipotești
avem niște vermut și țigări Mărășești
la balta cu nuferi ne-oprim ca să bem
și cînd privim în depărtare o vedem
pe malul celălalt, cu pletele în vînt
femeia neasemuită pe pămînt
îți dai seama, băieți de vîrstă puberă
luați de băutură și de atmosferă
ne pornim spre ea s-o cunoaștem de-aproape
am sări peste lac, l-am călca pe ape
ce crezi, i-un boschetar păros de la gară
zice măi băieți dați și mie o țigară
mamă, cînd ne întoarcem ce mai rîdem de noi
că ne-am aprins așa pentru un bărbățoi.
*
Nu mai practic meditație
e prea mare agitație
nemișcarea minții mele
nu o mișcă opt cafele.
[Vatra, nr. 10-11/2024, pp. 9-10]
