Pe deasupra nemărginirii

Făcute și nefăcute

jocuri sau crime

nici un firicel de foc nu mai trece

prin țărâna întinsă pe nori

 pe deasupra nemărginirii

nici o picătură de apă

din pricina  căreia ar putea  ameți

cerul străin din morminte

limita lumii întregi

a fost odată în burta mamei un imn

o  lumină peste toate cele ce-aveau să vină

și tu nu vedeai decât un balaur

despicând mocirla acestor ținuturi pierdute

până la linia de plutire

*

Mai multe decât zile în calendar

Vijelia nu limpezește mințile rătăcite

prin temple peste lumi în singurătatea singurătății

 mai ieri am deschis ușa era o femeie

 care  îmi arăta niște rochii  voia să le mute

 de pe tărâmul făgăduinței la mine-n cuier 

i-am spus că sunt multe mai multe

decât are vara zile în calendar că n-o să le port

și-s toate pline de sânge a zis

pierzându-se sub dărâmături

în timp ce eu învârteam cheia pe dinăuntru

cu buze învinețite cu degete roșii

*

Nicicând desenată

Nopți lipite una de alta  legate-ntre ele

 și de jur împrejur  pădurea luminoasă

 cu multiple drumeaguri

pe care le  văd bifurcându-se

și eu  tot cobor cu ele în față

o vreme într-o  mașină fără șofer

tăcută înceată și sigură

 (știe încotro e direcția bună)

apoi pe pantofii mei negri cu tocuri

și vârf ascuțit din vremuri de glorie

în fine desculță  cu tălpile goale

care nu se plâng de nimic

exact ca-n copilărie

 sub ochii mei se  răsfiră

pădurea verde și fără dihănii

 o să ajung la timp la aeroport

știu bine  sunt fericită că deslușesc

linii culori  amintiri  ale mamei

n-am de ce mă-ndoi nici de cine

în urmă vin  zorii si eu cobor păsărește

spre pista de decolare

de  nimeni nicicând desenată

în preajma celei din urmă cărări

*

Ceasul cel rău

Mulți nesăbuiți se înghesuie

acolo de unde

și ultimul papagal

s-a lăsat momit de dușmani

să  ajungă nabab și-apoi a fugit  în Dubai.

S-au întors peste noapte

cohorte întregi de strămoși

să dea înapoi

ceasul cel rău

pentru noi.

Dar urmașii țopăie zgomotos

într-o formă hibridă de hău

în timp ce  păpușa cea mai amnezică

le spune că fără să plătească vreun sfanț

au deja loc cu toții în propriul lor rai.

*

Așteptare în somn

O singură noapte am cules fragi

de pe telefonul mobil.

Umplusem cu ei o ulcică

bine mirositoare

aflată pe pervazul bunicii.

Admiram forma vasului

și o auzeam pe ea

bodogănindu-i  pe americani

că au lăsat-o s-aștepte

și n-au venit nici în ultima zi

din viața care-i fusese mai lungă

decât a fiecăruia dintre cei trei copii

 pe care-i născuse.

Dincolo de geam luna plină

cobora în piele de crocodil

 în transatlanticul heleșteu.

Săreau stropi toxici

 într-o parte și-n alta

avea să ruginească știam bine

ceasul de lux

de la încheietura mâinii lui Dumnezeu.

Și toate astea pentru că în patul meu

poftind încă la mireasma de fragi

somnul  îmi era  noapte de noapte

doar un  petic speriat de hârtie

căzut între mese  la Yalta.

[Vatra, nr. 3-4/2025, p. 11]