Etichetă / poezie
Marta Petreu – Demult. Cînd existau sentimente
Existau sentimente
existau pietre albe rotunjite de rîu și pietre cubice negre
de granit pentru pavaje
existau tot felul de lucruri vii și pline ca scoicile-n mare
de pildă case cu oameni
mori de apă măcinînd destinul ca grîul
veri ca bumbacul și ceruri de culoarea cicorii
existau o mie și una de guri șoptind toate deodată măscara
Bogdan Hanu – O epistolă (o epistemă aproape…)
unei foste colege, actuală amazoană de carieră
(şi-n perspectivă… de colecţie)
cînd hărţile s-au destrămat sau au rămas demult în urmă
o amorţită turmă de haşuri şi curbe de drepte retezate pe nedrept
şi acele busolelor se răsucesc ca bete neîncetat bolborosesc
ceva despre senzaţia colectivă a Nordului în gît
şi adunat în oase
ceva despre nedumerirea la pîndă în buricele degetelor
care au citit doar crevase tăioase ca să-şi amintească linia orizontului
despre înţepăturile ce anunţă ispita
susurul ei într-o sintaxă tot mai clară
tocmai cînd a doua natură dă să treacă de prima
Poeme de Liviu Antonesei, Monica Rohan, Nicolae Coande, Liviu Ofileanu și Roxana Cotruș
Liviu ANTONESEI
Soarele de Crăciun. Un triptic
-
Secolul meu
Secolul în care mi-am trăit cea mai mare parte a vieții,
oricît de lungă ar fi programată aceasta –
secol boit în negru și roșu și cenușiul oțelului de armă
călit în sîngele înaintașilor noștri, în sîngele nostru,
de la Kolîma la Oswiecim, prin Grotele Arelatine,
de la est la vest, de la nord la sud, un vast cimitir
al libertății, și cimitir în cel mai propriu înțeles
al cuvîntului încă de pe cînd se chema țintirim… Citește în continuare →
Letiția ILEA – primul telefon portabil
am coborât într-o vară din tren în ploiești
un oraș necunoscut
am dat adresa taximetristului.
m-a întrebat imediat: scara lui nino?
era prietenul taximetriștilor pe care îi răsfăța
cu kent lung.
și mi-am amintit atunci și acum de brett
care i-a zis într-o seară unui taximetrist de la teatru:
„condu de o sută de lei”
pentru că pur și simplu nu dorea să meargă nicăieri.
brett purta numele unui personaj din fiesta lui hemingway
care întrebat dacă i-a plăcut parisul
a răspuns că nici măcar n-a ieșit din casă. Citește în continuare →
Poeme de Ioana Diaconescu, Lucia Negoiță, Eugen Bunaru și Dumitru Crudu
Auz
Îți iei viața din
Viața cît un fir de păr
Aurora cade golită de patimi
Aud tropotul calului pe care vii în galop
Tremurul urechilor lui
Este semnul tremurului tău
Spre valurile de pămînt
Speranța trece munții
Citește în continuare →
Kolbein Falkeid – Poeme
