Etichetă / poezie
Poeme de Cassian Maria Spiridon, Tudor Crețu, Marian Dopcea, Ștefan Ivas și Ovidiu Komlod
Cassian Maria Spiridon
e ora cînd Soarele poate fi vizitat
se lasă privit de noi muritorii
culcat în mantie roşă
lasă răcoarea să ne cuprindă inimi şi speranţe
cu-nţelepciunea celui care părăseşte
pentru o zi sau pentru totdeauna
ale noastre vieţi
Grete Tartler – Poeme
Grădină
Pare că momentul cel tragic trecu
şi totul trăieşte în împăcare.
Criza înmugureşte, revoluția digitală plesnește,
puful de păpădie se opune-aspiraţiei.
Straturile de zarzavat sunt făcute varză.
Seminţele îşi mai ies (către seară) din pepeni.
Generația Z, imigrația ilegală,
celulele stem, toate năpădesc dintr-o dată.
Din Gura Leului viaţa iese Muşcată.
Şi tu râzi, te aud cum râzi… Ca în vara
când spuneai că mărul arde-n iubire ca para.
Poeme de Simona-Grazia Dima, Laura Dan, Svetlana Corobceanu, Flavia Adam și Zamfira Zamfirescu
Simona-Grazia Dima
Poeme cu Natanael
Plugarul
Natanael (să-i spunem astfel)
va sosi, prunc neînvățat –
o boare, o briză –
peste capetele
plecate spre brazde,
printre brațele încleștate,
în rictus, pe coarne de plug,
va arunca o privire de pasăre,
va ține o clipă mâna
pe oțelul încins (pildă mulțimii),
apoi, deodată, printr-o vrajă scurtă,
printr-un cuvânt-Hephaistos, Citește în continuare →
Andreea Pop – Poetica preaplinului
dumnelike* e un debut ale cărui efecte vin, aproape în întregime, din construcția scenariilor. Fără să facă din asta un scop în sine, neapărat, Marcel Vișa aderă cu entuziasm la o astfel de „inginerie” compozițională, pe care o pune în practică, în cele din urmă, aproape cu premeditare. Citește în continuare →
Andrei Doboș – Poeme
Sfîrşitul verii
S-a răcit întunericul dulceag al dimineții care nimic rău nu prevestește
iar în copaci a intrat umezeala și frigul și stau retrași și tăcuți și cei
sălbatici ca sălciile bătrîne ce-au crescut pe lîngă iazuri
acum multă multă vreme și cei ca nucii însămînțați de vînt prin vreo grădină
pe care omul i-a lăsat să crească acolo pentru privirea și sufletul lui,
cărările sînt acum castanate și înnucate, punctate cu fructe storcite
de bacterii și friguri; un văl de păsări ridică în gușe de stol
semințe din ceața dimineții, iar în arbuștii ornamentali tunși electric
intră tristețe băltită, și se face întuneric cu borhot și firimituri de fruct,
și din cînd în cînd bate un vînt de pe sate, din miez portocaliu de bostan
și de pe frunze aspre de porumb; și e galben, totul e galben
răsăritul e galben ca zburlirea penelor de grangur
sau ca ciocul moale de mierlă,
un galben poros ca pufuletele dus de corb. Citește în continuare →
Ion Pop – Mici bucurii urâte
Ce decădere, Doamne, şi câtă necuviinţă
la etatea mea venerabilă!
Am ajuns să mă bucur,
mic cinic provincial,
ascultând –
pe când atâţia, mari bărbați ai Patriei
îşi rostesc nobilele discursuri –
sforăitul nesimţit al materiei.
Dar poate că
ştie ea ce ştie.
