József Attila – Inventaru-i gata (Kész a leltár)

În mine-am nădăjduit de la-nceput –

când omul n-are nimic, e de ştiut

că nu-l costă mult. N-are cum să-i fie

mai scump ca vitei moartea pe vecie.

N-am dat bir cu fugiţii chiar de m-am temut –

sunt lăstar din neamul care m-a născut.

Pe toţi i-am plătit ce-aceeaşi măsură,

pe cine-n dar mi-a dat, cu iubitură.

Citește în continuare →

Liviu Antonesei – Povești filosofice cretane din AD 2022

Pe malul piscinei

Ciripesc pe malul piscinei

de parcă sînt un stol de vrăbii,

izbucnesc în rîsete, se ating ușor,

aș spune că sînt două femei frumoase,

dar aș fi retrograd, așa că spun că sînt

două persoane nonbinare foarte simpatice –

dacă nova lingua mundana permite adjective.

Citește în continuare →

Floarea Țuțuianu – Rothko

Un tablou abstract cu galben și albastru:
                 Untitle.
Ici colo se zăresc tancuri.
S-a spus despre pandemie că ar putea fi al treilea război mondial – un inamic care atacă când nu te aștepți. Invizibil.
Forma de luptă – distanțarea – străzi goale à la Chirico – spitale pline – sicrie.
Atingerea și îmbrățișarea – Interzise.
Un război ca pentru mileniul trei.
              Andra tutto bene

Citește în continuare →

Al. Cistelecan – Recensămîntul debutanților

De 26 de ani (mulți înainte!) se ține Gellu Dorian, fără a-i slăbi o clipă, pe urmele debutanților în poezie. E o muncă benedictină pe care a mai dus-o doar Laurențiu Ulici și pe care Dorian și-a asumat-o cu atîta devoțiune și rigoare încît azi el e singura instituție care are datele (relativ complete) asupra fenomenului (dar nu și singurul care face recepția debutanților în poezie, cum crede; mă mir – să mă mir? să nu mă mir? – că n-a luat seama, bunăoară, măcar la rubrica susținută de Andreea Pop, de care aș zice că era obligatoriu să știe, fie și doar așa, ca-ntre colegi de delectabilă corvoadă). Pe bună dreptate, după ce-a recenzat peste 300 de debuturi, poate zice că notele lui cuprind „o mică istorie a debutului editorial în poezie”. Dorian și-a sistematizat (mai precis, și-a adunat, căci ține doar criteriul cronologic al comentariilor) intervențiile în trei volume numite Cititorul de poezie, în ultimul (Editura Junimea, Iași, 2022) strîngînd ce s-a mai adăugat în intervalul 2018-2021 și făcînd o utilă dare de seamă.

Citește în continuare →

Emilian Galaicu-Păun – Cheotoarea

          Tonul: „Din tot ce-am spus, din tot ce vrem…”

                                                                        (Ion Caraion, Epitaf)

Să rămână doar vocea, ca dintr-o cămașă de in cheotoarea,

cât să-și poată da seama, cu ochii închiși – bărbătească?

femeiască? –, oricine-o descheie – mai strâmt primul O, mai lărgită

c-un diftong, OA, silaba deschisă –, și dacă e parte

femeiască, născut în cămașă oricui i-i dat s-o!

Citește în continuare →

Poeme de Nichita Danilov, Viorel Mureșan și Aurel Pantea

Nichita Danilov

Picioarele

I-am văzut întâi picioarele

lipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulele

rotindu-se ca niște mecanisme

puse în funcțiune de niște pârghii nevăzute.

Rotulele s-au oprit în fața geamului luminat din interior,

au stat mult timp pe loc.

Citește în continuare →