Născut în Wordsley, Anglia, Gary Bills a studiat engleza la Universitatea Durham, a lucrat ca jurnalist, iar în prezent este editor pentru Poetry on the Lake. Recent a absolvit un program de Scriere Creativă la Birmingham City University. A publicat poezii în The Guardian, Magma, HQ, Acumen. I-au apărut trei colecții de poezie: The Echo and the Breath (Peterloo Poets, 2001), The Ridiculous Nests of the Heart (bluechrome, 2003) și Laws for Honey (erbacce 2020), două romane:  A Letter for Alice (2019) și  Sleep not my Wanton (2022), precum și o colecție de povești: Bizarre Fables (2021).

***

Seră

Fluturi

nu frumoși

nu frumoși!

păpuși ale Domnului —

ființe înfiorătoare!

ținute de sfori,

culeg cu trompa,

culeg cu trompa —

picioarele lor zgârie!

cred că aripile lor sunt ochi și vlagă

cred că aripile lor sunt frunze putrezite,

oare —

ce le-a făcut strălucitoare,

ce le-a făcut întunecate —

ce oare — ce oare —

ce oare — ce oare

cum mă înfioară —

mă înfioară!

oare cine le dă drumul în jos —

cine le dă drumul în jos

cine le dă drumul în jos

pe coardă — din lumină —

cine le dă drumul în jos?

nu cool — nu cool — niciodată, cool —

antene, doar bucățele de in —

Când Domnul se joacă, joaca-I începe să scârție

(nu-i așa grozav)

și fiecare aripă pe care o face lasă praf,

lasă praf,

și sforile repede se rup, se împrăștie —

se rup, se împrăștie

Oh —

măturați

cu perie și făraș

cu perie și făraș

oh, măturați

victimele pliate, boante, ale show-ului Său.

(Bills, Gary. ”Hothouse”. Lothlorien Poetry Journal Volume 5, Metropolis Drift, edited by Strider Marcus Jones, August-September 2021, p. 102–104)

*

Bebe

Ce poză ai în minte când,

Adormit, apuci cu degetele aer?

O rândunea, poate, peste pătuț

se înclină și rotește-n strigăt de egrete,

Iar tu o prinzi în gând și gest.

Ce dacă lunile-ți le numărăm pe degete,

Ochii tăi știu

De parcă ai în minte poza

Și-n vis o studiezi.

Oh, sunt atâtea lucruri de iubit:

Vocea părinților; veselia la masă,

Râul seara la pub, afară.

Când aburul câmpiei se ridică

Afli un alt parfum.

E ultimul pătrar — și-o vulpe aici, jos;

Dar tu ai a dormi netulburat,

Departe de grădina lui Adam —

De la tăcere, la cuvânt. Unul e destul.

(Bills, Gary. ”New Arrival”. The Echo and the Breath. Calstock, Cornwall, UK, Peterloo Poets, 2001, p.48)

*

Către bebe

Nașterea va fi ciudată, dar tu vei fi cu noi.

Vei afla cum e când cerul nu promite vreme blândă

ori când clima nu mai poate fi la fel.

Nu pot descrie spațiul amplu

Și nici cum ochii tăi se umplu cu nori și stele;

Dar tu, nu te gândi la tainele știute,

Chiar dacă întunericul din jurul tău

Este cât noaptea peste Pacific;

Nu te teme de singurătatea mării,

Ci mergi doar cu un gând —

o mică lampă pe corabie —

O lampă ce nu va atrage pe cei

Ce caută lumina calamarului,

Ce aud doar suflul balenei.

(Bills, Gary. “Early Advice”. Published online in the Lothlorien Poetry Journal, 2024)

*

În vizită

La Auschwitz, Domnul spunea: „Schimb asta . . .

cât am privit la negrul nopții

n-am văzut cum se bucură copiii

de teancul de pantofi și ghemul de păr sacru.”

Pașii Săi pe coridor —

pași în timp,

ce lasă liniștea să spună,

să strige adevărul unor pantofi

ce nu vor mai păși vreodată . . .

În lacrimi, Domnul promite că va face —

la fiece pereche de pantofi, două picioare,

la fiecare ghem de păr, o față.

„Îi aduc înapoi”, zice Domnul. „Îi aduc înapoi”.

(Bills, Gary. “The Visitor”. Laws for Honey. Liverpool, UK, Erbacce Press, 2020, p. 30.)

*

Iarnă lungă

Iată, lampa de grădină — solară —

Arată cât de departe s-a ajuns în lume —

E mai multă lumină — oare vine primăvara?

Ar trebui să fiu mai vesel acum

Pentru a vedea, sub ale ei celule,

de sticlă,

O lumină albastră — ca o stea în sticlă.

Stelele însă sunt reci astă-seară,

Un vânt bate rece astă-seară

Aerul e plin de fulgi de zăpadă,

Iar o adiere îmi șoptește

Că primăvara e departe,

Și frică îmi este

Că primăvara va veni, dar anul acesta nu,

Anul acesta nu.

(Bills, Gary. “Long Winter”. Envoi, Celebrating 50 Years of Poetry, Blaenau Ffestiniog: Cinnamon Press, 2007, p. 22)

*

Pădure

unde coloane scorțoase te urmăresc în noapte,

unde în minte nu este nicio șoaptă,

unde lumina arar se așează pe copaci,

ori e ascunsă de pete de nori;

unde roșii boabe de scoruș se agață

de tulpină ca să piardă sate,

unde, ascunși, sunt ochi care te văd

și orice freamăt de frunze e moment,

unde liniștea e așezare,

iar conurile care cad sunt numărate de tăcere

(Bills, Gary. “Forest”. Envoi, 150^th Gala Issue, Blaenau Ffestiniog: Cinnamon Press, 2008, p. 7.)

Prezentare, selecția poemelor și traducere de Valentina-Monica Barba

[Vatra, nr. 3-4/2025, pp. 122-123]