Mihai Neamţu a scris o carte despre Trump. Cartea nu e o monografie politică, ci carte pentru fani, de genul „Adrian Mutu, Briliantul Piteştilor” sau „Lionel Messi, fulgerul argentinian”.
Modelul literar al lui Mihail Neamţu e cântecul lui Florin Salam, Vilifort şi Levier.
„pentru Vilifort, care coordonează tot ;
Lumea nu-nţelege bine / Ce sunt fraţii pentru mine
De la cer pân-la pământ / Toat-averea mea ei sunt.
De fericire nu mai pot / Când îl văd pe Vilifort.
Nu m-ar lăsa singurel / Vilifort şi Levier.
Dar cine-i soarele din cer ? Mai e unul Aurel.
Pentru domnul Vilifort, stimă şi respect la fraţii lui !
Să spună lumea ce-o vrea / Nu-mi las fraţii-n viaţa mea.
Mai sunt fraţi da’ nu ca noi / Se dujmănesc între ei.
Nu contează banii mei / Fraţii mei sunt ochii mei.
Că frăţiorul din sânge / Frate pentru frate plânge.
Popoarele germanice au fost creştinate tardiv şi cu forţa. Invaziile barbare din Scandinavia au adus o pătură conducătoare germanică în Galia, francii, în Spania, vizigoţii, şi în Italia, longobarzii. Regii germanici din Europa s-au convertit strict din motive practice: populaţia era deja creştină, apăreau posibilităţi de căsătorii – alianţe dinastice – cu Bizanţul creştin. Iar Biserica – episcopii, preoţii, abaţii, călugării – folosea drept birocraţie, era utilă ca administraţie.
În nord, în Scandinavia, creştinarea a fost şi mai tardivă, şi a fost făcută de regi pentru a crea sau a menţine alianţe cu regii germanici din Europa continentală. Ea a fost o creştinare superficială şi strict ceremonială. Olaf al Norvegiei a creştinat ţara distrugând temple păgâne şi idoli, torturând şi ucigând oponenţii păgâni. E evident că o religie impusă prin teroare nu poate cuceri conştiinţele. Trecerea scandinavilor de la invaziile ucigaşe vikinge în Europa de sud la o existenţă paşnică nu se datorează creştinării, ci datorită faptului că toate ţările Europei de apus au sfârşit prin a fi conduse de alţi scandinavi. Citește în continuare →
revistavatra.org 