Chiar dacă sunt nemuritor, tot pot muri. Pentru că nu sunt veșnic. Dar nu voi fi trecător pentru totdeauna, mi-a spus un pescar pe care l-am întâlnit mai sus de Aranca, în lunca Mureșului. Tocmai scotea cu cântarul un avat cât piciorul. De douăzeci și patru de ani îl aștepta. L-am lăsat în bucuria lui și am plecat. Apoi l-am auzit înjurând și blestemând. Și plângând. A scăpat peștele-n apă. A fost nemuritor preț de câteva secunde. Asta știu doar eu, cel care scriu, el nu, și nici nu cred că l-ar fi interesat acest aspect.

Citește în continuare →