2024
Florin Duțu
A debutat cu volumul Chiorpangiu, 2024, Editura Polirom.
Debut său absolut în proză a fost în Cotidianul, ediția online („Fierăria” – povestire. 25 decembrie 2019).
Citește în continuare →Parada debutanților – proza (V)
Etichetă / proza
Parada debutanților – proza (IV)
2022
Ruxandra Burcescu
Romanul Instabil constituie debut său absolut în proză (București: Humanitas, 2022), tradus în neerlandeză (Instabiele Elementen, Olanda, Pegasus Boek, 2025, în traducerea lui Charlotte van Rooden.
A publicat și Greu de pătruns în pădurea de mesteceni (Editura Trei, 2026).
E prezentă în antologiile: Kiwi – Sosiri/Plecăr, Polirom, 2021; Kiwi – Trecuturi, Polirom, 2023; Retroversiuni, Paralela 45, 2023.
Citește în continuare →Parada debutanților – proza (III)
2020
Simona Goșu
Debutul său are loc odată cu publicarea volumului de povestiri Fragil, Iași: editura Polirom, colecția EGO proză, 2020, reeditat în ediție de buzunar (Polirom, colecția Top10+, 2021)
Primul ei text (debutul absolut) a apărut online, pe site-ul Revista de povestiri, în primăvara anului 2016, iar prima proză tipărită a fost în revista Iocan, București, 2017.
Citește în continuare →Parada debutanților – proza (II)
2018
Zamfir Bălan
A debutat cu volumul de povestiri Călătoria, București: Eikon, 2018 (nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, „Cartea de debut”).
În 2025, a revenit în proză cu romanul Ceasornicarul (București: Eikon).
Citește în continuare →Parada debutanților – proza (I)
Argument
Dosarul tematic intitulat Parada debutanților – proza este inițiat cu scopul de a facilita o analiză relevantă atât în sens sincronic, cât și diacronic a rolului pe care îl au debuturile în dinamica literaturii contemporane. În mod firesc, el vine în completarea dosarului concentrat anterior asupra debuturilor poetice. În acest sens, sunt puse împreună un număr consistent de texte care aparțin unor prozatori relevanți care au debutat prin volum propriu în ultimii 10 ani, astfel încât demersul nostru să poată facilita analiza prozei și, prin extensie, a creației literare românești din intervalul precizat. Perspectiva nu este una interesată de configurări generaționiste, devreme ce debutanții au vârste, experiențe sociale și culturale, formații profesionale și ancorări ideologice foarte diferite, acestor factori adăugându-li-se o mare diversitate a politicilor și a raportărilor estetice ale editurilor, ci de evidențierea modului în care debutanții și entitățile literare care îi sprijină sau îi stimulează contribuie la dezvoltarea creației literare actuale. Cu mijloacele austere specifice unei publicații de cultură, ancheta indică, după cum se va vedea, centre de iradiere literară și caracteristici ale contextului în care se formează scriitorii.
Citește în continuare →Alexandra Meckl – Întâlnire
Bambi credea că are comportamentul unui pește catadrom, doar că în loc de a migra spre ape sărate ca să se reproducă, ajunse în areale străine pentru a ucide.
Se așeză în Gara Centralo pe soclul roșu al unei ridicături de peste trei metri din plastic, care imita o sticlă de Coca-Cola. Acolo urma să fie punctul lor de întâlnire, după cum insistase Decius. Marginea de sus a postamentului avea, din loc în loc, zone rotunde ca niște farfurii albe, pe post de scrumiere, pline cu pulbere de tutun ars și chiștocuri. Coca-Cola se înțelegea bine cu țigara, consemnă ea; și cu praful, căci cine ar fi avut timp s-o curețe în general, să elimine, pe deasupra, o floră sintetică formată din ambalajele fostelor alimente de tip junk food, șervețele mototolite, flegme, gume de mestecat, stropi de cafea și de alcool?
Citește în continuare →Maia Șerbănescu – V. (fragment)
Ieșise din casă la acea oră, doar pentru că nu mai suporta bocănitul insistent de la etajul doi care ajungea până în dormitorul ei micuț și ticsit de hârtii. Probabil, un apartament în renovare. Încremenirea o surprinsese chiar acolo, în mijlocul străzii, printre toate acele mașini. Fără motiv. Pe ea, o femeie de 40 de ani, aproximativ singură și parțial liberă. La fel ca în acea vară. De demult. Izbitura a fost copleșitoare și dureroasă, lumea s-a oprit deodată într-un gol liniștitor. Din nou în tăcere și întuneric, fără acea viață mocnind în jurul unei clădiri locuite. Nu, nu era adevărat, nu a vrut nicio clipă să se sinucidă, chiar dacă toți acei oameni, care forfoteau acum în jurul ei și pe care nu-i recunoștea, repetau întruna „tentativă de sinucidere, tentativă de sinucidere”. Cine or fi fost ei de știau cu atâta certitudine ce i se întâmplase. Nu-și dorise să moară, nici măcar să dispară fără urmă, undeva într-un loc îndepărtat de toți și puțin accesibil. Tot ce voia era, dimpotrivă, să trăiască. Oricum. Să trăiască, doar că fără spaima că totul avea să se sfârșească acolo, în acel punct. Că trebuia să plece. În sfârșit.
Citește în continuare →Gabriela Adameșteanu – Prizoniera
Nu se aștepta ca Profesorul s-o îndemne „să mai încerce o dată“, când a anunțat că scoate din nou la concurs un post de lector.
„Și acum doi ani mi-ați propus să mă înscriu, dar cei de la Personal m-au anunțat că n-am dreptul!”, i-a răspuns, cu o urmă de reproș în glas.
„Ei, vedeți ce faceți acum! Mai interesați-vă!”, i-a șoptit, sibilinic.
Citește în continuare →Borco Ilin – Copilul fără Nume
Chiar dacă sunt nemuritor, tot pot muri. Pentru că nu sunt veșnic. Dar nu voi fi trecător pentru totdeauna, mi-a spus un pescar pe care l-am întâlnit mai sus de Aranca, în lunca Mureșului. Tocmai scotea cu cântarul un avat cât piciorul. De douăzeci și patru de ani îl aștepta. L-am lăsat în bucuria lui și am plecat. Apoi l-am auzit înjurând și blestemând. Și plângând. A scăpat peștele-n apă. A fost nemuritor preț de câteva secunde. Asta știu doar eu, cel care scriu, el nu, și nici nu cred că l-ar fi interesat acest aspect.
Citește în continuare →Angela Martin – Regăsirea
— Cafeluțele dumneavoastră, stimate domn!
Chelnerul roti tava legănând-o cu grație pe sub nasul clientului, apoi înclinându-se din umeri, depuse cele două ceșcuțe pe masă, respectuos. Schiță totodată, discret, și un zâmbet cu subînțeles: tocmai își făcuse apariția pe terasă îndreptându-se spre ei, relaxată, o tânără fermecătoare. Dar „stimatul domn”, care după alură era neîndoielnic un occidental, nu avea rendez-vous cu tipa, cum greșit presupunea chelnerul, văzându-l impacient. Tânăra pe care o aștepta era fiică-sa. Cu toate astea, asemenea emoții nu-l mai tulburaseră pe „stimatul domn” de când era adolescent. Liesl se așeză la masă în fața lui, cu spatele la intrarea cu arcadă. Începură să vorbească în germană, fapt ce-l făcu pe chelner să ciulească urechile interesat și să nu se retragă până când clienții nu-i repetară că nu mai doreau absolut nimic. Deși neamț de-al locului, de la Sânpetru German, adică șvab, nu pricepuse chiar tot ce trăncăneau ei, întrucât cei doi, deduse, erau austrieci – turuiau repede, într-o germană „stricată”.
Citește în continuare →
