Deschizînd ochii asupra rafturilor de cărți

                        îmi dau speriat seama

                        că mi-ar trebui mai multe vieți

                        să le citesc pe toate –

                        bunica citea numai Biblia

                        stînd în picioare

                        ca o lumînare aprinsă

                        iar seara îmi povestea pilda

                        și mie în șoaptă  –

                        într-o zi semnul de carte

                        cusut de mîna ei

                        a rămas nemutat între pagini

                        și ea întinsă între giulgiuri albe

                        ca foile nescrise  –

                        îmi amintesc mereu

                        ultimele ei cuvinte :

                        viața a trecut atît de repede

                        încît n-am apucat să citesc

                        Biblia toată –

                        acum că ai învățat buchiile

                        citește-o tu mai departe !

[Vatra, nr. 9/2023, p. 1]