Cercul poeților dispăruți, reloaded

În anii în care producția de grâu este mare, poezia se află în regres.

În anii în care producția de pește smuls din Ocean este fabuloasă,

poezia se hrănește cu propriile metafore până dispare

în ea însăși. E un act de cruzime, firește. Dar cui îi pasă?

Statisticile sunt nemiloase, cu cât oamenii sunt mai sătui,

cu atâta poezia este mai tristă. La intrarea în  Mall of America

din New York vizitatorii primesc poezii imprimate pe bucăți de hârtie,

pe frunze uscate, pe decupaje textile, pe care le abandonează

la primul coș, cu un zâmbet înțelegător: nu-i destulă noapte

ca să îți vezi sufletul, conchid ei.

De altfel, poeții s-au adunat și au constatat că există o criză a inimii

care se dovedește că nu este altceva decât o pompiță

care împinge sângele în vene: inima nu mai are metafizică,

au decretat specialiștii de la Vascular Centers of America;

există o criză a cuvintelor care sunt tot mai puține

și tot mai lipsite de conținut, sunt ca indicatoarele de circulație

care nu au fost niciodată încărcate cu sentimente.

Poeții s-au adunat ca să constate că poezia se manifestă

chiar și pentru ei ca o religie nouă care îndeamnă la o sinucidere

în grup. Au decis să nu mai scrie.

Au decis să facă un grup al scriitorilor care refuză literatura.

Să citească și să ardă imediat paginile citite.

Să uite alfabetul în mod organizat.

Primul care uită va fi apostolul noii ordine culturale.

Citeau, ardeau și uitau. Dead Poets Society, reloaded.

Un poet bun este un poet mort, au decretat ei.

Și poeții mureau ca soldații într-un război fără miză.

Cititorii de altă dată erau pietre la căpătâiul lor.

Primul poet care a reușit să uite alfabetul s-a ridicat

pe vârful picioarelor, s-a urcat pe cubul publicitar

pe care scria o reclamă pentru un restaurant în vogă:

”doar în farfurie punem poezie”, plus imaginea adecvată: farfuria

plus lingura plus gura excitată de poftă,

a ridicat brațele spre cerul de sub copertina mallului

le-a mișcat ca și cum ar fi dat din aripi,

a scos un șuierat din gât ca o ultimă respirație

în care se mai găseau resturi de cuvinte,

s-a aruncat în gol plutind, plutind

ca un aerostat dăruit cu totul vântului.

Mulți au aplaudat, cu ochii pierduți în zare.

Ah, poeții ăștia! Mari scamatori!, zise un trecător împingând

căruciorul prin Mall of America cu prada zilei.

*

Tigrul din Times Square

Glob-trotterii au la îndemână acum

un program de traducere din orice limbă

în orice limbă,

este simplu, accesezi programul,

pui pe voice telefonul

și o voce de robot reproduce în orice limbă

din lume ceea ce ai vrut să spui; bine,

mai sunt greșeli de preluare, mai lipsesc cuvinte,

sinonime, mai sunt dificultăți de pronunție,

dar în linii mari modalitatea de comunicare

funcționează;

am folosit programul de traducere din românește

în orice limbă de pe lumea asta în New York,

ca să cer informații despre cum să cumpăr un ticket

pentru o călătorie cu vaporașul

până la Statuia Libertății sau Lady Liberty, cum îi

mai spun americanii și domnișoara robot

de la automatul de tickete, o, da, a înțeles;

dar,  –  mă întreabă prietenul meu, cântărețul de bluesuri

care pune pe muzică buletinele de știri

la un post de radio comercial -,

el însuși un tonomat de limbi străine

în babilonul din Manhattan -,

programul acesta de traducere

poate să deslușească și glasul inimii,

care este un fel de glas al îngerilor

și să-l traducă în orice limbă pământeană?

am lipit difuzorul telefonului de piept, în dreptul inimii,

câteva secunde, apoi am dat click pe traducere:

brusc, în Times Square s-a auzit urletul unei fiare

– putea fi tigru, putea fi leu – care în arenă fiind

părea să-și fi prins laba

într-o capcană cu colți de fier

și acum sângerează abundent.

*

Happy-end

Filmele americane se termină în general bine

din acest motiv nu am nicio emoție într-o călătorie

spre pământul făgăduinței, indiferent ce se întâmplă

în lume la un moment dat

America intervine și lucrurile iau o întorsătură favorabilă,

irakienii care au murit se întorc în Irak,

sirienii care au murit se întorc în Siria,

pacea nisipului din Afganistan o întrece pe cea de pe Lună,

victimele lui Sylvester Stallone din Vietnam sunt bine

și depun mărturie cât de pasionante au fost

secvențele de filmare, plus că au autografe semnate

cu Rambo I-VI,

pe care le arată camerelor de filmat, unii sunt dispuși

chiar să le vândă, în America totul este bani, chiar și timpul,

habar nu am cât este secunda la liber, cât este secunda

la licitație, deși o secundă etalon Marlyn Monroe

se vinde cu tot cu insula pe care a fost trăită,

asasinarea lui Kennedy se vinde cu miimea de secundă,

în America toate războaiele se câștigă în timp record –

spune Naom Chomski – războiul împotriva sărăciei

a fost declanșat înainte ca sărăcia să fie recunoscută

ca fenomen în societate,

războiul împotriva drogurilor s-a lăsat cu legiferarea

folosirii drogurilor, războiul contra marțienilor a început

cu mult timp înainte ca planeta Marte să ne dea un feedback,

este pasionant, Universal Studios Hollywood (program de vizitare:

luni-vineri 10 -18; sâmbătă – duminică  9 – 18) produc

realitate care să acopere imensitatea unui continent

care încă se mai lasă descoperit,

chiar căutătorii de aur mai cred în varianta celor șapte vieți

pe care unii le trăiesc pe toate deodată,

pe care cei mai norocoși le trăiesc una câte una, pe rând,

ca să aibă timp să atingă pepita care arde în miezul pământului;

da, America este pământul tuturor făgăduințelor

da, America este lumea tuturor posibilităților

da, America este lumea tuturor happy-end- urilor       

dacă mai avem nevoie de ceva? sigur că da,

mai avem nevoie de peliculă.

*

Alfabetul cu o singură literă

Civilizațiile se ciocnesc

dar iarba nu știe asta

nici căprioarele moarte

pe autostrada spre Middeltown

în general lucrurile sunt foarte simple

viața se cheltuie pe dolari

iar dolarii se cheltuie pe viață

viața se traduce în vise

iar visele se dau la schimb pe lucruri

e posibil să nu fie cel mai bun târg

dar este prea scurtă viața

ca să reînvățăm alfabetul

cu o singură literă;

civilizațiile se ciocnesc

dar iarba nu știe asta.

*

Poezie la Chicago

E festival, lumea ascultă poeziile domnilor poeți

toți mimează inspirația, unii au venit de departe

sunt poeți care au văzut lumea

sunt și poeți care nu au văzut-o

dar își imaginează diverse lucruri

din ce ar fi putut să se întâmple,

mulți îi imită pe cei care au văzut-o

și dau sentimentul că tocmai i-au pus un preț

corect, o vând, o cumpără,

o transformă

este o oarecare încărcătură emoțională

deși publicul spectator încă plutește

în cyberspațiul din telefoane

la sfârșit/ ca într-un ritual

cele mai multe femei se lasă cucerite de poeți

fără talent, păcălite de fluxul obscur

de cuvinte,

da, de la iarba uscată ia foc și iarba verde,

cum spun americanii

și am avut sentimentul

acela tâmpit

că frumusețea este dată

pe mâna trișorilor

sau chiar că asistam la un act grav

de lezmajestate.

*

Sala de jocuri în Las Vegas

Patru bărbați jucau poker. Erau concentrați ca jucătorii de sumo care așteptau greșeala adversarului. Am trecut prin spatele lor, am putut să le văd cărțile, dispuse în formă de curcubeu, aproape la vedere. Am putut să văd că toate cărțile cu care jucau erau albe, nu aveau niciun semn, care să indice valoarea, cum au cărțile obișnuite. Au decartat, au luat cărți noi. Au început să pluseze pe mize din ce în ce mai mari. Am vrut să-i atenționez că este ceva în neregulă, că au cărți albe. Unul dintre ei m-a țistuit, să nu-i tulbur. Nu am mai insistat și am ieșit. Afară un avion desena pe cer, cu fumul lui, niște hieroglife pe care dacă le-aș fi descifrat cred că aș fi putut contrazice șirul lui Fibonacci, cam  așa cum poeziile se scriu cu fumul inimii care arde.

*

Căutând mormântul lui Mircea Eliade, la Chicago

Fiecare om moare în locul altuia

am vrut să-i spun lui Mircea Eliade

căutându-i mormântul

în Oak Woods Cemetery din Chicago

din păcate, îmi spune un prieten,

cu care împărțeam pâinea drumului,

morții incinerați sunt ca sinucigașii postum

și nu sunt îngropați în pământ,

ci la marginea cerului

poți să le vezi mormintele doar noaptea

când e lună nouă, apar ca o zdreanță

prinsă în cornul drăcesc al lunii.

(New York – San Francisco, mai 2023)

[Vatra, nr. 9/2023, pp. 11-14]