Două frumuseți ale Cretei

Doi șerpi, două splendide vipere pe grămezile

de crengi și frunze adunate alene de Petros dimineață,

sub soarele aprins, lucioase, cu pielea mozaicată,

lungi drepte, păreau că hibernează, le-am atins

cu un băț, am încercat să le întorc, și n-au mișcat,

parcă nici nu respirau, frumoase și inerte…

le-am apucat de sub capete și am intrat cu ele,

în amiaza mare, dar plină de neodihnă și mai ales

plină de bărbați, femei și copii mereu în mișcare,

cum era și-n camera mare a casei de piatră –

cînd am intrat s-a lăsat brusc tăcerea și am așezat

frumoasele reptile pe canapeaua bej de piele,

cineva a plecat după vasul mare de sticlă,

iar ea a format la telefon numărul de alertă…

deodată unul din șerpi părea să miște încet

și l-am apucat de sub cap, dar s-a zbătut violent,

mi-a scăpat și a dispărut ca un fulger sub dulap,

urmat în la fel de mare viteză și de celălalt…

stăteam pe vine, cu bețe în mîini, lîngă dulap

cotrobăind temeinic spațiul întunecat, cînd

au sosit ajutoarele, un bărbat și o femeie în uniforme,

cu saci de iută și bețe cu lațuri de piele la capăt –

i-au prins repede și i-au băgat separat în saci,

erau de la poliția animalelor, m-au certat,

m-au mustrat pentru tulburarea habitatului,

dorința de a face bine m-a costat 200 de euro,

poate pentru că era vorba de două reptile,

dar poate că asta a șters presimțirea aceea

rea, cumplită, cu care mă trezisem dimineață…

31 August 2022 – 23 August 2023, Hersonissos

*

O senzație difuză

De cînd am sosit, mă bîntuie senzația

că e ultima mea călătorie aici, adevărata mea casă,

nu, nu e un gînd ferm, nu e o hotărîre la care

să fie ajuns prin felurite raționamente, e exact

ceea ce spun, o senzație difuză, dar clară –

privesc totul îndelung, cu atenție, încerc

să prind detaliile și întregul, clădirile vechi,

hotelurile noi, piscinele, măslinii îndrăgiți,

lămîii, rodii, smochinii și cedrii, chiar florile

și frunzele ce se repetă cu frenetică pasiune…

intru în apă încet, foarte încet, cu pași măsurați,

sînt atent la urcarea apei pe trup, la diferențele

de temperatură care, oricum, mă surprind,

amănunte noi într-un ritual străvechi,

aud sunetul apei lovind nisipul și pe cel

mai aspru cînd valurile se izbesc furios

de stîncile albe, de stîncile negre…

în zare, văd bisericuța săpată în piatră,

va trebui să o revăd, poate chiar astăzi!,

va trebui să revăd și monumentul funerar

al neînfricatului Nikos, va trebui…

24 August 2023, Hersonissos

*

Misterioasele dispariții

Cu ani în urmă, cineva a ascuns, a furat luna,

nu frații K, ei o furaseră în copilărie, a lor, a mea,

a lipsit cinci zile, iar la revenire mi-am auzit respirația

am auzit și respirația ta, scăpasem…

acum, a dispărut briza, nu am simțit-o de la sosire,

nu știu dacă este mînă de furi sau dacă și aceste

minunate locuri trec prin marile resetări climatice…

Celsius, Fahrenheit, Kelvin sînt doar instrumente,

unelte de măsură, ele nu pot numi temperatura,

numesc diferit ceva ce este identic, dar despre care

nu știu, de fapt, nimic…

cum nici orele, zilele, anii, mileniile, nu spun

nimic important despre timp, despre trecere…

poate spațiul… nu, nu micronii și kilometrii,

doar mîinile, doar picioarele par să perceapă,

par să cuprindă ceva care poate există…

24 August 2023, Hersonissos

*

Ubi est?

Unde este atletul olimpic, unde efebul de dinainte

de mare molimă venită din Kitai – muta pietrele

dintr-un loc într-altul fără să obosească, alerga

exact la granița dintre nisip și valurile leneșe,

înota în larg spre Cipru pînă nu se mai zărea

nici malul, nici vîrfurile marilor arbori, nimic…

în puțină vreme, a ajuns un arlechin, un clovn

scăpat de la un circ popular, care distrează lumea

cu mersul nesigur pe mal, căzăturile spectaculoase

care îl umplu de nisip din cap pînă în picioare

și, mai cu seamă, înotul pe loc, gimnastica

acvatică stingheră, nepriceperea de a ocoli

pietrele scufundate – ea zîmbește, dar e de

mare folos la recuperarea poziției verticale…

filosoful spune că deespre ce nu se poate vorbi

trebuie să se tacă, dar el nu este filosof!

în clipele de mare curaj, poate chiar de temeritate,

înoată de-a lungul malului, victorie supremă!

Sic transit…

25 August 2023, Hersonissos

*

Fără titlu

m-am trezit cu gîndul ce caut eu aici,

deși aici sînt acasă, sau poate că acasă

nu mai există nicăieri – risc un derapaj filosofic,

așa că îmi revine imaginea copacului

cumva mutilat de pe marginea piscinei –

nu, nu era rodul chinurilor artei bonsai,

așa crescuse el în vasul de lut, cu tulpina groasă,

și noduri din care plecau crengi cît brațul meu.

nu mai înalt de un metru, măslinul acela

mi-a căzut drag, îl priveam ca pe un odor,

un dar misterios primit de la zeii locului…

și zborul rîndunicilor în toate direcțiile

și revenirea lor în formație aproape compactă,

asta în faptul serii, pe care îl urmăream

ca pe un desen laborios pe ghergheful cerului…

din fericire, luna nu a dispărut, dar oare va fi

ea o lună plină și voi repeta anticele ritualuri?

27 August 2023, Hersonissos

*

Antropologia vieții de zi cu zi

Astăzi nu au sosit cele două vestitoare, poate chiar

bunăvestiri ale nimfetelor viitorului, un nume mai

bun nu am reușit să le găsesc – înăltuțe, măslinii,

cu părul închis și lung, lăsat slobod spre talie,

în costumele lor cu bustieră și mîneci lungi,

nu te lăsau să se întrevezi vreun mic semn de erotism…

la început, m-a cuprins o mică enervare, dar prin

rîsetele lor caprine, prin zurdălnicia neîntreruptă,

simțeai plinătatea vieții promise – și, mai ales,

semnul esențial al feminității menite împlinirii,

grația, grația în toate, grația înainte de toate!

27 August 2023, Hersonissos

*

Bifurcații

ca să nu uităm de existența lor fulgurantă,

în zori, am primit o scurtă vizită a norilor,

mai întîi, cenușii albaștri, ezitînd pe culmile

munților de unde s-au retras în grabă,

apoi, peste oraș, peste port și peste mare,

norii albi și pufoși ca bulgării de vată

de zahăr, la tîrg, în îndepărtata mea copilărie,

au plutit o vreme, unindu-se și desfăcîndu-se

pînă s-au volatilizat de parcă n-ar fi fost…

viața a continuat să pulseze ca și cum ar fi avut

o consistență ce-și aroga un aer de superioritate,

viața încă pulsează, viața pulsează mereu…

ca întotdeauna în marile clipe ale alegerii

stau ca celebrul măgar între ce caut eu aici

și cumplita spaimă a despărțirii, iar azi,

se vede limpede pe cer, e iarăși lună plină!

28 August 2023, Hersonissos

[Vatra, nr. 12/2023, pp. 11-12]