Alexandra-Ioana Harapu, născută pe 22 februarie 2002, în județul Bacău. În prezent, studentă în anul 3 la Actorie, la Facultatea de Teatru și Film din Cluj-Napoca. A mai publicat poezii și în revista Echinox, O mie de semne, Noise Poetry, Literomania. Interesată și de dramaturgie.

***

aici se termină

și mă gândesc la iubirea care moare în uber

pe bancheta din spate

în timp ce șoferul cântă sarà perché ti amo

cum finalurile au ceva extrem de banal și ușor stupid

și nu vin ca în filme cu urlete și zgomot de farfurii sparte 

ci cu ceva complet random ca ricchi e poveri

nu știu

aici se termină

și mă gândesc câtă iubire am lăsat după mine în sutele

de mașini cu care am mers spre casă

bucăți de iubire leșinată boțită nedorită

cu câtă iubire plecam și cu ce mai rămâneam

după o seară de plâns mut pe canapeaua ta în timp ce tu

te jucai pe ps

când tu spuneai  ți-e somn iar eu spuneam nu

cred că doar aș vrea să mor

ba ți-e somn

cu câtă iubire am rămas după ce mi-am strâns lucrurile

la 3 dimineața

până și pantalonii pe care îi țineam la tine în dulap

când așteptam să mă oprești dar tot ce ai zis a fost

că nu știi ce să zici

când afară erau 13 grade și eu stăteam la 3 dimineața în

pantaloni scurți și maieu în fața blocului tău

și mă temeam (și speram)

că n-o să vină uber-ul și o să mă întorc înfrântă înapoi la ușa ta

dar mașina a venit și tot drumul am ascultat ac/dc

și am zis că nu mă mai întorc vreodată

două săptămâni mai târziu eram înapoi pe aceeași canapea

în rochia roz pe care am împrumutat-o pentru nuntă 

am făcut sex atunci și ne-am petrecut dimineața vorbind despre familie

și mă gândeam că poate totuși o să fie bine

că mai e loc de iubire aici

de câte ori am zis că iubirea asta e moartă era doar în comă

și uite că aici se termină

***

urăsc faptul că sunt cum sunt

adică așa high maintenance

cum ar fi că vin la mare și mă ard în primele 10 minute de stat pe plajă

pe umeri pe glezne și în spatele genunchilor

așa că pe orice parte dorm mă doare

și mă pișcă țânțarii și mă mănâncă tot corpul

nu știu cum dar fac rost de o vânătaie care se umflă rău

îmi apare un coș mare în frunte cum n-am mai avut de la 14 ani

și când ies din apă mă izbește un val și cad lată

aproape dau peste un copil

și mă sperie alunița aia de pe spate

cu mine nimic nu e vreodată simplu

nu beau gin sec pentru că mă doare stomacul

și oricât aș bea nu mă îmbăt niciodată

nu suficient cât să mă bag în seamă cu oameni random 

sau să mă fac de râs fără să-mi pese

nu urlu nu dau cu pumnul

nu fac pot să fac pipi în aer liber

nu pot să dorm pe lumină și gălăgie

nu-i spun omului pe care îl iubesc că îl iubesc 

nu știu să aleg niciodată unde să mergem sau ce să facem

mi-e foarte rușine să mănânc shaorma la 4 dimineața

și n-am știut niciodată 

când să plec acasă

*

e doar o dimineață

în care nu mă trezesc cu spatele la tine

în care lumina trece printre blocuri prin perdea

și lasă modele pe pereți

după care se scurge pe gresie și nu-i pare rău

o dimineață în care mă trezesc singură la mine în pat

și nu mă doare

în care nu pun prea multă cafea în filtru

în care îmi tund bretonul strâmb și nu sufăr pentru asta

o dimineață în care îmi ard fruntea cu ondulatorul

și mă mir că nu mi se întâmplă mai des

și faptul că a fost aici e mai important decât faptul că a plecat

și șoferul de autobuz  mă vede alergând și nu-mi închide ușile în nas

o dimineață în care la mine în bloc e nuntă

și realizez că la noi și cea mai mare bucurie vine cu

unde  gâtu mă-tii ai pus baloanele  că vine mireasa

*

s-a văzut aurora boreală în românia

și faptul că încă se mai întâmplă lucruri frumoase mă doare

pentru că lumea nu ține cont de micile suferințe

sunt tragedii și tragedii mărunte 

pentru care mori câte puțin dar mai mult pe interior

și nu suficient cât să însemne ceva

tatăl vitreg al cuiva moare în capătul celălalt al țării

în timp ce eu încerc să îmi recapăt respirația

într-o garsonieră de 19 metri pătrați din mănăștur

când îmi spui că te-ai îndrăgostit de altcineva

că m-ai vrut și pe mine ba chiar mi-ai fost fidel un timp

dar tu vrei să poți ieși cu prietena ta de mână

și spui că m-ai fute pe toți pereții dar 

nu vrei să îi murdărești în fiecare seară

tu ai o vârstă vrei o familie ai de plătit facturi și chirie 

eu nu am vârstă deloc

și nu am nimic de oferit

iar după ce enumeri toate modurile în care nu mă vrei

îmi spui că pot să mă masturbez lângă tine

că ți-ar plăcea asta

sunt tragedii și tragedii mărunte 

iar asta nu e niciuna dintre ele

[Vatra, nr. 7-8/2024, pp. 195]