Poate că e momentul potrivit pentru niște reflecții, deși mă aștept ca unii dintre voi să obiecteze: poate că nu! Totuși, mi se pare normal ca uneori să ne punem întrebări profunde, adică acele întrebări majore care surprind realitatea nepregătită, obligând-o să dea răspunsuri greșite. De exemplu: cum funcționează Chirurgia Astrală, cum să recuperăm anumite informații despre viețile anterioare și cum poate fi deblocat potențialul de autovindecare fără medicamente sau tratamente convenționale, pentru a scăpa de viermii intestinali. Un prim răspuns ar fi că, înainte de orice, trebuie să ne purificăm interiorul, fiindcă tot ceea ce apare în viețile noastre este proiecția unor programe preexistente, astfel încât nu are rost să ne batem capul. Dar mai sunt și altele, setea metafizică a oamenilor fiind practic nelimitată, uneori dureroasă și imposibil de rezolvat cu pastile, iar asta explică multe. 

În 1944, Max Planck, părintele teoriei cuantice, a lăsat lumea cu gura căscată după ce a afirmat că există un tărâm al energiei pure, adică Matricea Divină, unde își au începutul toate lucrurile, denumită pur și simplu „E”, iar unele studii recente sugerează că lumea noastră funcționează într-un sistem numeric cu baza 9, ceea ce readuce în actualitate importanța cifrelor 3, 6 și 9 despre care Nikola Tesla ne vorbește în ale sale Jurnale pierdute. Înțeleagă cine ce vrea din aceste coincidențe, însă noi înțelegem că, întrucât codurile stelare dansează în inima celulelor noastre, așa-zisa realitate este doar un dans karmic și, chiar dacă momentan lucrurile nu merg în direcția dorită, după moarte nu există nimic altceva decât Iubire și Compasiune. Ceea ce este foarte bine – sau va fi. 

Șaptezeci de ani mai târziu, domnul Gaby a inventat o nouă metodă de vindecare a trecutului prin conexiunea cu Infinitul Inteligent și refacerea echilibrului emoțional energetic, astfel încât, prin controlul vibrației și al intuiției, se obține Claritatea, adică identificarea cu energia pură descoperită altădată de Planck și echivalată de unii cu Punctul Omega al lui Pierre Teilhard de Chardin. Pentru ca noua metodă să nu rămână o simplă speculație teoretică, domnul Gaby a înființat o organizație caritabilă, știut fiind că în toată lumea aceste organizații rezolvă numeroase probleme sociale și, în plus, aduc un profit sigur. Din păcate, proiectele oengeurilor de la noi se ocupă mai ales de organizarea unor conferințe, workshop-uri și festivaluri de poezie. Ies ceva bani, însă prea puțini. În schimb, organizația domnului Gaby, intitulată inițial Fundația Evghenia, fiindcă așa o chema pe bunică-sa, și având filiale în comune din mai multe județe, își propunea combaterea sărăciei, dezvoltarea social-economică, formarea profesională, drepturile minorităților, permacultura și agricultura organică, protecția animalelor, colaborarea intersectorială, energia verde și multe altele. Un prim succes al ei a fost studiul, preluat dintr-o revistă academică, potrivit căruia creșterea concentrației dioxidului de carbon în atmosferă, deși produce efectul de seră, contribuind astfel la încălzirea planetei, facilitează în compensație creșterea plantelor și îmbunătățește fotosinteza, accelerând rata la care planeta noastră devine mai verde, producând mai mult oxigen și contribuind astfel la răcirea ei. 

Deocamdată, adică până la acumularea fondurilor necesare atingerii unor obiective mai ambițioase, Fundația adăpostea câteva persoane cu nevoi speciale, oferindu-le gratuit măsurători radiestezice pentru a le determina starea de vitalitate, lumina interioară în momentul nașterii, vârsta astrală a spiritului, karma personală și alți parametri vibraționali, după care, în schimbul unor sume modice, li se aplicau procedurile recomandate atât în curele de slăbire cât și pentru dezvoltarea cunoașterii intuitive.

Acum, pentru a merge mai departe, ar trebui să facem câțiva pași înapoi. Poate vă mai amintiți de modestul început al poveștii noastre, când celebrul parapsiholog Silviu Popa încerca, prin intermediul lui Karawoke, să o vindece pe infirmiera Aneta de salariul ei mic prin metoda EFT (Emotional Freedom Techniques), constând în stimularea unor puncte de pe meridianele energetice. Din păcate, Karawoke făcea atunci abia primii pași în noua lui viață și a înțeles greșit instrucțiunile, iar în loc de EFT a aplicat EFȚ, cu rezultate mai curând dezamăgitoare. Există însă trei instrumente menite să activeze sistemul energetic radiant care deține cheile bucuriei, ale fericirii și ale miracolelor, iar domnul Gaby a fost printre primii care au înțeles oportunitatea folosirii acestora, deoarece era preocupat de mai mult timp de energia elopatică, chiar dacă în realitate este vorba despre energia eloptică. Adică acea energie emanată de organismele vii, folosită cândva de Grigori Efimovici Rasputin, celebrul mistic și vindecător la curtea țarului Nicolae al II-lea, și canalizată în zilele noastre cu ajutorul unui ingenios dispozitiv cunoscut sub numele de Mașina Hieronymus, care poate trata orice fel de afecțiuni prin utilizarea puterilor mentale. Un astfel de dispozitiv, inventat de Thomas Galen Hieronymus pe la mijlocul secolului trecut, are capacitatea nu doar de a detecta emanațiile eloptice, ci și de a le canaliza în scopul eliminării energiilor negative și al obținerii unor de gânduri mai clare. Vă rog să rețineți acest detaliu, deoarece ne va fi util atunci când ne vom referi la tratamentele aplicate pacienților FRO, dacă ne vom referi vreodată la asta. 

Mai mult, s-a constatat că accesul conștiinței prin utilizarea sistematică a Mașinii Hieronymus poate conduce la saltul de la starea umană la aceea umanoidă, care îți permite să vorbești cu moleculele propriului corp, să supraviețuiești doar cu zahăr și apă sau să-ți alegi viitorul. Ceea ce, vă convine sau nu, poate contribui substanțial la reducerea cheltuielilor de întreținere. Și nu doar coincidența face ca, ulterior, exact acesta să fi fost obiectivul Centrului de Asistență Filantropică, înființat prin desființarea Fundației Evghenia și după ce domnul Gaby s-a întors dintr-un sejur în insulele Mauritius, petrecut împreună cu Profesorul Gurdiev și cu două asistente medicale, dar asta se va întâmpla ceva mai târziu, adică după Pandemie. Una dintre asistente pare să fi fost domnișoara Stacy de la C-1, o cunoașteți deja, de la care domnul Gaby a preluat, cu acea ocazie, tehnicile de Access Bars. Este vorba despre cele treizeci și două de puncte, situate mai ales pe frunte, împrejurul urechilor și în câteva locuri intime, atingerea cărora, prin tehnici de împuternicire, dar și cu ajutorul unor doze de ayahuasca, curăță creierul de vibrațiile negative și de gândurile, respectiv emoțiile care rulează în inconștient, eliberând cu blândețe energia lor blocată, cam în același fel în care ștergem fișierele inutile și după aceea facem defragmentarea hardisk-ului, atunci când computerul se tot blochează. Dacă ați urmărit cu atenție firul de până aici al poveștii, puteți înțelege acum legătura cu EFT.

Din păcate, când Centrul era foarte aproape să-și atingă obiectivele, a intervenit Pandemia și era cât pe ce să-i dea planurile peste cap. Dar abia în vremuri grele se vede adevăratul caracter al oamenilor și ar merita să insistăm un pic aici, de dragul generațiilor viitoare, fiindcă cine nu a trăit acele zile nu poate să înțeleagă. 

Covidul a fost imprevizibilul însuși, care ne aducea zilnic noutăți, nu neapărat plăcute, totuși oferind și unele oportunități. În primele săptămâni, lumea nici nu știa prea bine despre ce virus este vorba, numindu-l ba Covid 19, ba Coronavirus. Pentru orice eventualitate, ministrul sănătății a închis oamenii în case, asigurându-i că nu e decât o situație provizorie, de inspirație chinezească, ministrul învățământului a închis școlile, ministrul transporturilor a interzis circulația, iar ministrul de interne a ordonat poliției să ne cânte „Deșteaptă-te române” la ferestre, ca să ne întrețină cât de cât optimismul, lăsând celelalte detalii în seama autorităților locale. Între timp, televiziunile difuzau neîncetat reportaje și talk-show-uri în direct, avertizând populația să se spele pe mâini, să poarte măști și să păstreze distanța socială, ținând-o la curent cu numărul în creștere al deceselor și explicând insistent în ce consta problema, într-un mod care mai degrabă răspândea confuzia și îngrijorarea, dar în compensație creștea rating-ul emisiunilor de știri. De exemplu, la Suceava, un brancardier a alunecat pe scări și a căzut cu tot cu izoleta în care se afla pacientul, iar evenimentul, filmat de un reporter norocos, a devenit știre națională.

În astfel de împrejurări, când managementul afacerilor publice o ia razna, decisivă se dovedește inițiativa acelor puțini oameni calmi, lucizi și cu o bună cunoaștere intuitivă, care navighează prin viață cu convingeri de neclintit și un simț profund al propriilor interese. Iar doi dintre aceștia, îi cunoașteți deja, au înțeles că a sosit momentul să acționeze. Unul în calitate de vânzător, celălalt în calitate de cumpărător. Fiindcă situația pacienților rămâne prioritară, mi se pare corect și uman să admitem că spitalele aveau nevoie urgentă de măști, halate, combinezoane, antiseptice, seringi, izolete, nebulizatoare și alte asemenea – și de unde naiba să le iei, dacă nu de pe site-urile chinezești? În Europa nimeni nu mai fabrică așa ceva, sub pretextul că nu aduce profit. Iată că domnului Gaby i-a adus! Dar numai după ce le-a cumpărat la un preț convenabil de la chinezi și le-a vândut la un preț mult mai convenabil, mai întâi spitalului al cărui director era Profesorul Gurdiev, apoi și altor instituții doritoare să participe la Războiul Coronavirusului. Dacă acest neînsemnat detaliu a condus la limitarea efectelor pandemiei sau la salvarea de vieți nici nu mai contează, fiindcă în mod cert a contribuit la întărirea încrederii între cei doi parteneri și la bunăstarea Centrului de Asistență Filantropică. Nu am putut stabili ce rol a avut aici energia eloptică, dar sunt aproape sigur că a avut un rol, ținând cont de faptul că multe dintre acele dispozitive medicale mai zac și acum nefolosite, în așteptarea unor noi oportunități. În orice caz, cei doi au devenit, cu această ocazie, parteneri de încredere și buni prieteni, în special după ce domnul Gaby i-a mărturisit Profesorului că fusese până de curând cadru al Serviciului Român de Informații.

Circumstanțe ulterioare nu doar că au ocazionat, ci efectiv au impus trecerea la nivelul următor. Atunci când, în cursul unei campanii destinate donatorilor de sânge, s-a pus problema dacă printre pacienții Centrului nu s-ar putea găsi persoane dispuse și capabile de sentimentul nobil al altruismului. Mai ales având în vedere că prestigiul profesional al Profesorului Gurdiev depindea foarte mult de astfel de sentimente. Detaliile ar putea cauza disconfort emoțional, fiindcă prezumtivii donatori au fost supuși mai întâi unor proceduri de stimulare magnetică transcraniană cam dure, deși neinvazive, cunoscute sub numele de Efectul Rebarbor, așa că trecem peste ele. Nu înainte de a preciza că Efectul Rebarbor, denumit de unii Sindromul Rebarbor și descoperit de savantul român Alexandru Monciu-Sudinski în anii ʼ70 ai secolului trecut, constă în aceea că, după ce sunt ținuți timp îndelungat într-o cușcă, șobolanii nu mai vor să iasă de acolo, chiar dacă sunt lăsați liberi, deoarece în prealabil li s-au amputat picioarele. Mi se pare că a ieșit și ceva scandal, când niște aparținători mai căpoși au făcut reclamație, iar semnăturile donatorilor pe actele întocmite cu acea ocazie fiind indescifrabile, nu se știa cine, ce și în numele cui a semnat, o adevărată harababură, dar apele s-au liniștit treptat, după rezoluția de NUP a procurorului de caz. Un argument ar fi că presupusele victime ale așa-zisului abuz nu puteau depune mărturie, nefiind în deplinătatea funcțiilor cognitive. Pentru a-și redobândi prestigiul cam șifonat, domnul Gaby s-a gândit să schimbe încă o dată numele organizației caritabile, însă era cât pe ce să intre într-o altă încurcătură, alegând titulatura de: Fundația pentru Extinderea Vieții. Fără să știe că în Statele Unite există de mai mulți ani o fundație cu același nume, care se ocupă în special de criogenarea cadavrelor și păstrarea lor la frigider, în așteptarea unor vremuri mai bune. Încă o dată, energia eloptică și reziliența lui emoțională și-au spus cuvântul. În loc să intre în concurență cu americanii, cu care istoria ne învață că e bine să nu intri niciodată în concurență, domnul Gaby a ales pentru oengeul său numele de Fundația pentru Reinventarea Omului (pe scurt, FRO), iar pentru a-i îndatora pe americani, s-a înscris în Partidul Transumanist de acolo și pe urmă le-a propus o colaborare reciproc avantajoasă. Firește că scopul FRO rămânea în continuare unul filantropic. Însă, după ce domnul Gaby s-a convertit la Teologia Prosperității, și-a dat seama că nu poți face filantropie pe burta goală. Încât în acest moment putem exclama: Bingo! Fiindcă, în baza parteneriatului cu Fundația pentru Extinderea Vieții, a putut implementa și la noi tehnologia de criogenare și astfel, împreună cu Profesorul Gurdiev și cu ajutorul unui misterios prieten din Bulgaria, a reușit să acceadă la rețeaua unui comerț internațional înfloritor, dar discret. La început, cu rășini, ierburi, uleiuri și parfumuri alchimice pentru centrii nervoși și deschiderea chakrelor, cu nume dintre cele mai inspirate, cum ar fi: Inima cântă, Sacrum facere, Inimă însorită, Curaj și vitalitate. După aceea, cu kit-ul de autovindecare în mai puțin de cinci minute, pentru abundență și prosperitate. În cele din urmă, cu unele substanțe de stimulare a stării cuantice și, ocazional, componente anatomice criogenate, foarte căutate pe piețele din Asia de Sud-Est. Cine știe, poate cu ajutorul Bunului Dumnezeu, vom mai avea ocazia să vorbim despre asta.     

Acum însă ne întoarcem în cabinetul Profesorului Gurdiev, liniștiți și mai bogați sufletește. Nu avem nimic special de făcut. Doar așteptăm, la fel cum și el așteaptă. Nu chiar la fel, fiindcă el așteaptă în fotoliul din fața Oglinzii Magice, iar noi nu dispunem de așa ceva și nu ne rămâne decât să ne întrebăm: totuși, ce naiba așteaptă? Vom obține răspuns la întrebare în momentul când secretara va anunța la interfon sosirea domnului Gaby. Un anunț perfect inutil, căci domnul Profesor a putut urmări în Oglinda Magică întregul parcurs al oaspetelui său, încă de la coborârea din Aston Martin, pășind dezinvolt, totuși cu oarecare nervozitate, ale cărei cauze le vom afla poate cândva, însoțit de umbra uimită a după-amiezii și atât de docilă încât aproape că se prelinge din urma lui, pe aleea ce duce către intrarea principală a spitalului. Un bărbat încă suplu la patruzeci plus (în realitate are mai mult), îmbrăcat într-un costum Filip Cezar made-to-measure, dacă știți ce înseamnă, proaspăt bărbierit și cu o tunsoare scurtă impecabilă; deși reperul său în afaceri este Elon Musk, prestanța, forma fizică excelentă și eleganța gesturilor ne trimit cu gândul mai degrabă la fostul fotbalist David Beckham. Ușile automate s-au deschis și s-au închis, domnul Gaby a intrat în holul imens de la parter, iar după ce i-a adresat un zâmbet cam grăbit asistentei de la recepție, a început să urce sprinten scara largă în evantai care duce la biroul Profesorului. În urma lui, însă, umbra a greșit intrarea și s-a lovit de peretele de sticlă, după care s-a risipit în aer.

Să recunoaștem că era o după-amiază oarecare, Profesorul Gurdiev neavând vreun motiv să o considere altfel. Deocamdată suprafața ei banală nu ascundea nicio surpriză. Rămase deocamdată în fotoliu, urmărind aparent relaxat imaginile din Oglinda Magică, pentru ca, atunci când va intra, inevitabilul său musafir să presupună că l-a întrerupt dintr-o activitate importantă. Dar abia cu câteva momente înainte ca domnul Gaby să deschidă ușa, Profesorul descoperi că din peisajul oferit de Oglindă lipsea ceva, mai bine zis, cineva – și se miră că observase atât de târziu. Aparent, toți pacienții erau la locurile lor, chiar și fetița imaginară, cu a ei păpușă imaginară și cu mama ei, care se mutaseră între timp la ușa cabinetului  C-1, însă preotul lipsea! La un moment dat, ajungi să te întrebi dacă ce vezi este tot ce există sau mai e și altceva care, deși nu există, poate fi văzut. Avusese tot timpul impresia că era acolo; îi auzise vocea în mai multe rânduri și, auzind-o, avusese iluzia că îl vede pe scăunelul lui, ținându-l ascuns sub patrafir pe bărbatul care își ascundea fața. Poate că, într-un moment de neatenție, s-a ridicat și a plecat, lăsându-l singur pe bărbatul care își ascundea fața, în genunchi și încercând să-și acopere cu ambele mâini capul, pentru a nu fi recunoscut. Poate chiar în momentul când celălalt bărbat, cel care vorbea în șoaptă, s-a apropiat și l-a întrebat ceva, reproduc aproximativ: 

— Nu vă supărați, ce remedii îmi recomandați pentru deochi? Cum să mă protejez împotriva acestor energii? Mă deochi aproape în fiecare zi, uneori foarte rău. Mulțumesc pentru răspuns.

[Vatra, nr. 1-2/2025, pp. 5-7]