Publicat de Mark Twain în anul 1876, romanul Aventurile lui Tom Sawyer a devenit un fermecător musical de familie în adaptarea scenică a lui Lénárd Róbert pe muzica compusă de Erős Ervin și Klemm Dávid, în regia lui Puskás Zoltán, care a avut premiera vineri, 7 martie 2025 în sala mare a Teatrului Maghiar din Cluj.

Regizorul Puskás Zoltán – aflat pentru a treia oară la Cluj, după montările cu Vrăjitorul din Oz de Frank L. Baum (2012) și Ferma animalelor după George Orwell (2021) – a conceput, ca și la celelalte producții, și decorul. Povestea aventurierului ștrengar Tom Sawyer este plasată într-un fel de cutie cu pereții translucizi, de culoarea frunzelor. Verdele naturii, liberă de orice constrângere, invadează parcă spațiul claustrant al comunității închistată în legi și obiceiuri. Scenariul surprinde cu acuratețe parcursul aventuros al eroului și inteligența lui ieșită din comun. La început, preotul Sprague oficiază o înmormântare: cei doi prieteni, Tom și Huckleberry Finn au fost dați dispăruți, toată lumea crezând că s-au înecat în apele fluviului Mississippi, dar se dovedește că știrea a fost falsă. Pățaniile poznașului Tom sunt puse pe muzică (Marosán Csaba, cu figura deosebit inocentă, reușește să imprime personajului unda de candoare autentică, dar și pe aceea de substanțială șiretenie, de ins aventuros, ce-i îngăduie să iasă din cele mai teribile încurcături, într-un mod inteligent și poznaș).  Întreaga poveste este însoțită de un dans dezlănțuit, în coregrafia atent concepută, pornind de la situațiile dramatice, a constantei colaboratoare a regizorului, Ildikó Gyenes. Într-un dialog exuberant, de o parte și de alta a scenei se găsesc, față în față, elevii (dintre elevi, se remarcă evoluția expansivă și plină de avânt a lui Tőtszegi Zsuzsa) și adulții. Nu sunt lăsate la o parte momentele cele mai importante ale istoriei. De pildă, vopsirea gardului mătușii Polly (Vindis Andrea într-un moment fast al parcursului ei artistic, dovedește excepționale calități de actriță capabilă să răspundă la cerințe foarte dificile; momentul creat de regizor special pentru ea a scos în evidență capacități inepuizabile de actor-cântăreț-dansator, încântând cu prestația ei). Aici Tom le întinde cu abilitate o capcană colegilor de clasă, în care este prins în primul rând Joe Harper (Buzási András creionează cu umor datele personajului – credul, dar și încrezut, el cade în plasa lui Tom din prima clipă). Tom își convinge astfel colegii că vopsirea gardului nu e altceva decât pictură, deci o activitate plăcută, iar aceștia termină treaba într-un timp record și pedeapsa, pe care trebuia să o încaseze tânărul,  se transformă în victorie. Chiar dacă Sid (Kiss Tamás reușește să surprindă cu acuratețe datele personajului, oarecum invidios pe succesele fratelui său) încearcă mereu să-l pună într-o lumină puțin favorabilă înaintea mătușii Polly, fiind sceptic de reușită. Atrași de poveștile cu fantome, Huck și Tom se duc în cimitir în miez de noapte, unde năvălesc fantome dansând sprințar, înveșmântate în costume ce stârnesc spaima și frica (costume: Ledenják Andrea). Ei asistă, printr-o nefericită întâmplare, la comiterea unui omor. Doctorul Robinson (Fogarasi Alpár este o apariție scurtă dar pregnantă în împletirea ițelor poveștii) este ucis de indianul Joe (Balla Szabolcs realizează cu scrupulozitate un personaj teribil și înfricoșător), care îl face să creadă pe bețivanul Muff Potter că el a comis fapta. Tom și Huck jură să păstreze secretul, îngroziți de cele văzute. Potter este acuzat de crima pe care nu a înfăptuit-o, iar Tom, în cele din urmă, rupe pactul tăcerii în urma căruia sărmanul om este eliberat (lui Sinkó Ferenc îi reușește de minune rolul bețivanului tras pe sfoară, aflat la un pas de moarte, care-și plătește în cele din urmă datoria de onoare).

Nu este ocolit nici incidentul de la școală, în care Becky Thatcher, fiica Judecătorului Thatcher (Kardos M. Róbert în rolul justițiarului oarecum influențat de culoarea pielii inculpatului, dar și tată fericit când Becky este salvată), scapă din mâini cartea de anatomie, dosită în sertarul catedrei de preotul profesor Sprague, împrăștiindu-i foile. Tom, curtenitor, ia asupra lui greșeala și o salvează pe Becky (Román Eszter devine, din capricioasa de la început o ființă plină de recunoștință în fața gestului galant al colegului de clasă) de pedeapsă. Fapta are o urmare nesperată pentru tânărul îndrăgostit: este invitat de fată să o însoțească în Peștera misterioasă, dar se rătăcesc alertând întreaga comunitate. Îi găsește indianul Joe, cel acuzat de omor ca urmare a mărturiei lui Tom. Salvarea vine de la Potter. La rândul ei, Doamna Douglas (Kántor Melinda reușește o remarcabilă creionare a personajului avid după istorii terifiante pe care le povestește cu o voce transformată, de vrăjitoare și o căutătură pe măsură) este salvată din mâna indianului Joe de Huckleberry Finn, iar ea se hotărăște să-l înfieze pe băiatul crescut pe stradă. Dar Huck (Szücs Ervin face din personajul său un tip nonconformist, vertical, dornic de libertate și nedorind altceva decât să scape din chingile obligațiilor sociale) nu suportă îngrădirile de nici un fel și refuză.

Spectacolul este structurat pe mai multe paliere, care ating problematici dintre cele mai stringente și actuale. Pe lângă tema copilăriei – care nu e deloc fără griji: Tom și fratele lui Sid sunt crescuți de mătușa Polly; Huck crește pe străzi – sunt atinse și problemele rasiale. În acest sens, Primarul este nici mai mult nici mai puțin decât reprezentantul local al Ku-Klux-Klanului (Orbán Attila este cât se poate de credibil în rolul celui pus să facă ordine în comunitate) intervenția lui rasială, declanșând în cei prezenți imboldul de a intona un adevărat imn al libertății. Apoi, problema sărăciei, a dorinței de eliberare din corsetul impus de societate și trăirea în libertate își găsesc și ele loc în poveste, emblematic fiind personajul Huck,  cu aspirația lui de eliberare din comunitatea ancorată prea puternic într-un tradiționalism rigid. Corupția, existentă în societate de atunci (și acum) este adusă în vizor prin procesul lui Muff Potter.

Spectacolul se încheie tot cu o liturghie, oficiată de preotul Sprague (Laczkó Vass Róbert reușește un personaj comic prin excelență), la care participă întreaga obște. Prilej nimerit pentru cântecul de final al glorificării libertății, în spoturi de lumină (light design: Majoros Róbert).   

Regizorul Puskás Zoltán a reușit să conducă actorii în a zugrăvi cu asupra de măsură „naivitatea și uimirea față de lume”, rezultatul fiind un spectacol care explodează de incredibila poftă de joc/joacă a actorilor, dezlănțuiți într-o fantastică etalare a multiplelor talente de care dau dovadă cu fiecare apariție. 

[Vatra, nr. 7-8/2025, pp. 160-161]