Între 25 și 28 septembrie 2025, la Cluj, a avut loc a doua ediție a Festivalului Internațional de Teatru Transilvania, creat din inițiativa actriței Elena Ivanca.  Manifestarea, demnă de toată admirația prin amploare și diversitate, a fost urmărită cu deosebit interes de publicul clujean, prezent în număr mare la propunerile de pe afișul festivalului.

Sala Tonitza a Muzeului de Artă a găzduit în fiecare zi conferințe-dialoguri. Astfel, a existat posibilitatea de a urmări conferința vicepreședintei UNITER, Aura Corbeanu, dialogul dintre dramaturgul Alina Nelega și eseista Anca Hațiegan, expunerea criticului de teatru Călin Ciobotari precum și întîlnirea-remember Vlad Mugur. În cuvîntul ei, Aura Corbeanu a subliniat locul de prim-rang pe care și l-a creat acest festival în contextul manifestărilor de gen ale Clujului și a împărtășit multe lucruri din vasta ei experiență de organizator al FNT. O puternică impresie a făcut mărturia despre marea întîlnire pe care a avut-o cu Ion Caramitru, cu care, umăr la umăr au construit ceea ce azi e Uniunea Teatrală din România. Alina Nelega și Anca Hațiegan au purtat un dialog viu, aproape un spectacol, despre Marioara Voiculescu, marea divă a teatrului românesc. Discuția s-a axat pe volumul Alinei Nelega, Marioara Voiculescu. Mareșala teatrului românesc (Polirom, 2022). Din cartea dramatizată și regizată de autoare a rezultat spectacolul Mareșala, inteligent și bine structurat, cu multe momente amuzante, susținut cu dezinvoltură de actorii Teatrului pentru Copii și Tineret „Ariel” din Tîrgu Mureș. În urma investigării rolului alcoolului în teatru, Călin Ciobotari a scris un foarte interesant volum, Dramaturgiile alcoolului (Tracus Arte 2025), carte ce a stat la temelia prelegerii sale. Este un lucru știut – spunea criticul – că originile teatrului le găsim  în cortegiile bahice ale lui Dionysos. Pornind de la zeul viței-de-vie se ajunge la triada Eschil-Sofocle-Euripide cu exemple din tragedii  în care licoarea îmbătătoare apare menționată adesea. Demonstrația a continuat cu Shakespeare și celebrele lui personaje, Falstaff și Sir Toby, dar și cu Macbeth, Hamlet, Antoniu. Nu sînt uitați nici Cehov, Ionesco, Caragiale, Gogol. Tema provocatoare a suscitat numeroase intervenții din partea celor prezenți.

Ultima întîlnire aflată sub genericul Conferințe FITT a fost rememberul Vlad Mugur. Meșterul, cum i se spunea,a fost evocat de cîțiva dintre colaboratorii lui cei mai apropiați: actorul Valer Dellakeza de la Teatrul Național „Marin Sorescu din Craiova, Roxana Croitoru, autoare a extraordinarului jurnal de repetiții al spectacolului Hamlet de la Teatrul Național din Cluj, actrița și partenera de viață a artistului, Magda Știef și actorul-fetiș al lui Vlad Mugur, Bogdán Zsolt de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Bogdán Zsolt a demonstrat – a cîta oară? – uimitorul său talent prin interpretarea copioasă a rîndurilor scrise chiar de el, despre regizor și apărute în ediția a doua a volumului-interviu alcătuit de Florica Ichim, La vorbă cu Vlad Mugur (Fundația Culturală „Camil Petrescu”, 2020).

Reprezentația care a deschis serile de teatru din festival, La cîțiva oameni distanță de tine de Dan Coman, în regia lui Radu Afrim este o coproducție a Teatrului Național din București cu Centrul Cultural „George Coșbuc” din Bistrița și s-a jucat pe scena Casei de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș”. Cu o distribuție remarcabilă – Marius Bodochi, Marius Manole, Natalia Călin, Flavia Giurgiu, Mirela Oprișor și Ștefan Iancu – spectacolul impresionează prin capacitatea de a arăta o lume absolut obișnuită, de aici și acum. Între bucătăria de bloc și dormitor, Radu Afrim a creat o încăpere cu pereți transparenți, un spațiu al intermediarului, al incertitudinii, în care, aburii depărtării ascund angoasele și neîmplinirile celor plecați peste mări și țări pentru a trăi o viață mai bună. Pentru bunăstare. Pentru fericire. Spuneam de plecări. Aici, plecarea este și din dorința de a  se îndepărta cît mai mult de copilăria nefericită, de spectrul unui tată violent, înecat în alcool. Cele două povești ale spectacolului-coupé au fost încărcate de o autenticitate ieșită din comun, actorii împletind cu măiestrie părțile dramatice cu umorul de cea mai bună calitate.            

Studioul „Euphorion” al Teatrului Național a găzduit spectacolul Teatrului Nomad, Cealaltă Ofelie după nuvela Gertrudei Fussenegger, în regia lui Cristian Nedea. Este un one-woman-show interpretat de Ramona Atănăsoaie. Actrița trece, pe rînd, cu o dezinvoltură și o totală lipsă de artificialitate, de la un personaj la altul. Așa, Ofelia își ceartă creatorul pentru că nu a făcut-o personaj principal, îl ia în vizor pe tatăl lui Hamlet, o imită pe Gertrude, îi dă cu tifla reginei Elisabeta, ce „era Hamlet, înainte ca Hamlet să se fi născut”, intră în pielea lui Polonius și a lui  Hamlet însuși, căruia îi reproșează lașitatea de a nu o face – așa cum promisese în copilărie – regina lui. Sub atenta și inspirata îndrumare a regizorului Cristian Nedea, interpretarea ei dă dovadă de o cunoaștere profundă a sensurilor textului, trecînd pe nesimțite de la un personaj la altul, ieșind din rol și discutînd cu regizorul tehnic ori cu publicul. Totul înfăptuit cu rafinamentul propriu marilor artiști.

De la Teatrul „Alexie Mateevici” din Chișinău a fost invitat spectacolul Între noi e totul bine de Dorota Masłowska în regia lui Slava Sambriș, o comedie neagră ce ia în derîdere societatea poloneză, și nu numai, situațiile din piesă reflectînd cu scrupulozitate ceea ce se întîmplă și la noi. Într-o casă sufocată de mobile, cratițe, jucării, pungi de cumpărături puse la uscat pe o sfoară își duc existența searbădă, trei generații de femei: bunica, mama Halina și fiica acesteia, metalistă. Mai apar prietena și vecina Bozena, prezentatoare TV, un intervievat, povestitoarea-scenaristă. Personajele seamănă cu niște roboți din care viața parcă s-a scurs, iar limbajul este haotic, precum întreg cadrul: „Și unde plecați nicăieri?” o întreabă Bozena pe Halina. Sau mama îi spune fetei: „Marș în lipsa ta de cameră!”.  Bunica a rămas captivă în trecut, în Războiului cel Mare, Halina este puternic ancorată în comunism, iar fiica aparține generației metallica. Lipsa de comunicare a pus stăpînire pe eroii piesei, dar… „între noi e totul bine” chiar dacă dezordinea s-a înstăpînit peste întreaga lume.             Festivalul s-a încheiat cu Othello de Shakespeare în regia lui Oskaras Koršunovas, de la Oskaras Koršunovas Theatre din Vilnius, Lituania, desfășurat pe scena mare a Teatrului Național cu o trupă extraordinar de bine antrenată, capabilă de adevărate performanțe atletice. Decorul, compus din „mosoare” de diferite dimensiuni de pe care firele vieții personajelor s-au desfăcut, servesc în demonstrația de măiestrie acrobatică. Tributar ideii de corectitudine politică, regizorul a distribuit în rolul lui Othello o tînără mulatră, diluînd ideea de virilitate și energie masculină. (Poate că nu întîmplător Shakespeare l-a închipuit pe Othello bărbat și, pe deasupra, și de culoare.) Spectacolul are aspectul unui rock-show, cu un Cassio care cîntă înnebunitor la chitară. Ritmul este infernal, cu actori ce interacționează frecvent cu publicul. Un Othello modern, care și-a pierdut mult din tragism prin numeroasele scene extra-text, de un comic spumos (de pildă, scenele de pregătire militară ale trupei, ce urmează să-l însoțească pe comandant în lupta pe mare cu turcii).

Festivalul a beneficiat și de un spectacol de stradă. Vorskresinnia Theater Lviv din Ucraina a prezentat în Piața Unirii, Testament Shevchenko. Actori, acrobați, mimi, dansatori urcați pe picioroange, în atmosfera incendiară creată prin măiestre jocuri pirotehnice, au prezentat în fața privitorilor întreaga istorie a unei națiuni trecută prin suferințe și lupte. Coloana sonoră compusă din tulburătoare coruri ucrainene a completat fericit povestea destinului liderului spiritual al națiunii ucrainene, artistul Taras Shevchenko, care stă la baza spectacolului.

Pe lîngă spectacolele de teatru, agenda festivalului a fost completată cu alte numeroase manifestări. Pe scena sălii studio a Academiei de Muzică, spectacolul-dialog Față-verso. O poveste de teatru moderată de Narcisa Pintea, a avut-o ca invitată pe actrița Ofelia Popii. Recitalul din poezia lui Lucian Blaga, Tată, te iert că-n adînc m-ai semănat între brazdele lumii cu Ileana Negru, acompaniată la chitară de Petru Damian a avut un loc de desfășurare cu totul special: Bisericuța din Deal de pe strada Bisericii Ortodoxe.

Un alt recital de poezie, Marchiziene – Pricesne ale iubirii, în interpretarea lui Cristian Grosu s-a desfășurat în foaierul Teatrului Național, avînd în fundal expoziția Între lumi a lui Ștefan Balog. O altă expoziție de artă, a pictoriței din Turcia Özlem Kalkan Erenus, Papery fragments of time și-a găsit loc în Galeriile Annie Klaus.

Concertele, numeroase, au putut fi urmărite pe strada Universității – Concert Dean Klooge, Concertul lui Vlad Corb, Concert Buse & Ali Event din Turcia, Concert Byron – sau în Sala Auditorium Maximum: Rock the Symphony cu Orchestra Filarmonicii de Stat Transilvania. Studioul „Euphorion” a mai găzduit și Concursul de Poezie – Premiile Marcel Mureșeanu, un eveniment susținut de Marcel și Sînziana Mureșeanu.  Atelierul Actor pentru o zi i-a avut ca protagoniști pe cursanții Școlii de Teatru și Film Elena Ivanca Studio, în care actrița a făcut o demonstrație a importanței eliberării energiilor, care există în fiecare dintre noi, cu ajutorul teatrului. Teatrul de Păpuși „Puck” a fost prezent în festival cu trei spectacole: Dracula – despre cum am devenit monstru, spectacol non-verbal, concept, regie și scenografie Dimitros Stamou, Demy Papada; Cenușăreasa după Frații Grimm în regia Ibolyei Varga și Cartea Junglei după Rudyard Kipling în regia lui Cristian Pepino.

Ceea ce a izbutit să realizeze Elena Ivanca  a fost, de fapt, un festival al artelor spectacolului desfășurat pe mai multe paliere, în care cele douăzeci și opt de manifestări au reușit să satisfacă gusturi și așteptări dintre cele mai diferite. Da, acest festival este „un miracol”, cum a spus în repetate rînduri Elena Ivanca, iar în privirea ei se putea citi minunarea de ceea ce, prin generozitate și curaj, a înfăptuit.

[Vatra, nr. 10-11/2025, pp. 184-185]