***

iar am văzut nu mi se pare oameni uscați pe câmpuri uscate

oameni ai pământului bătuți de soare

de razele lui retractile

ca niște gheare

f. recent

tehnologizate,

programați din capul locului să smulgă totului, toate –

însăși fața pământului de-ar fi în stare

însă fața pământului sări-n picioare

strigând din răsputeri că nu mai poate, că nu mai are.

solarii mici prin curți zac relegate

flotilă de corăbii oare în largul verii viitoare.

Marie, de unde stai și mă privești ca mai deschisă-’ntre ferești,

n-ai să auzi pe înserat fluierare de băiat

într-o margine de sat,

ci

fiindcă e liniște și totuși se va face dreptate,

clinchetul unor clești

deșurubând nopților pe înfundate

un soare mistic interior cel mai iute de picior – lună pe jumătate.

[Vatra, nr. 12/2025, p. 1]