Cititorul

M-am întrebat deseori cum arată cititorul meu.

M-am întrebat ce face, ce gândește, în ce poziție stă, atunci când citește vreun text de-al meu. 

Se scarpină în cap?

Bea cafea?

Cum este îmbrăcat?

Dacă este o cititoare, își scarpină visătoare, gânditoare, plictisită un genunchi? Pulpa piciorului, poate?

Oare se gândește vreo clipă și la cel care a scris acel text?

Dacă nu știe nimic despre mine, crede că sunt mort probabil, așa cum sunt scriitorii adevărați. De fapt, nu ar fi departe de adevăr, cu fiecare text scris mai pierd ceva din contactul cu o realitate tot mai evanescentă, recunosc asta. Dar cititorul sau cititoarea nu trebuie să știe asemenea amănunte, ar submina textul însuși.

Oare crede în ceea ce spun? Sau i se pare că sunt un vânzător de libelule sau, mai bine, un vânzător de porumbei voiajori care oricum se întorc seara la colivia lor, așa cum se întorc poeziile în capul tot mai lustruit pe dinăuntru și pe dinafară al celui care le-a scrijelit pe pagină. O caricatură. 

M-am gândit deseori că aș putea să aduc pe lume cu mijloacele mele chiar un cititor, nu neapărat unul ideal, dar unul cu care să am o oarecare afectivitate.

Să fie o femeie, de exemplu,

când deschide cartea sânii să i se transforme în lalele,

genunchii să facă un mic golf sau un port în care să se întoarcă niște vase

rătăcite pe mări înecate în pustiu,

la fiecare rând coapsele să descopere melancolia,

fruntea să întunece cu o clipire de pleoape orizontul

care se prăvale, vai!, cu zgomot de vulcan în călduri…!

Numai că zgomotul acesta o face pe cititoarea mea să ciulească urechea,

să închidă cartea și să-mi spună cu aerul că au dezamăgit-o

toate anotimpurile de peste an:

domnule/ amice, vulcanul este un chibrit care sfârâie,

melancolia este un truc ieftin al oamenilor care nu știu să iubească,

vasele care se întorc în port sunt, de fapt, gărgărițe smintite de soare 

iar lalele sunt, îți imaginezi, de hârtie.

(Poezie? Care poezie?)

*

Viața în intervalul de incertitudine

știu multe despre viață, despre lume,

chiar sunt tare îngreunat de câte am adunat

în minte și în inimă

intru tot mai des pe chat gpt și întreb –

aflu tot despre soare, despre lună,

despre univers,

foamea de a afla este monstruoasă

știu (și) câți locuitori sunt pe planetă

în acest moment: 8, 19 miliarde de persoane

îmi spune chat gpt și adaugă –

intervalul de incertitudine este

de câteva zeci de milioane,

în plus sau în minus,

pentru că nu există un recensământ global

sincronizat;

și cu cât știu mai mult despre limitele lumii

noastre, cu atâta pare că nu mai știu nimic

despre propriul suflet

întreb chat gpt: e posibil ca eu

să mă situez în acel interval

de incertitudine

în care se situează o parte din populația lumii?

da, îmi răspunde fiara cu suflet digital,

nimeni nu iese decisiv

din intervalul de incertitudine,

și mai întreb:

dar dacă deschid fereastra ca să intre soarele?

dar dacă așez perna ca să ademenesc visele?

dar dacă separ cu limba aroma din fruct?

da, dacă deschizi fereastra ca să intre soarele

da, dacă așezi perna ca să ademenești visele

da, dacă separi cu limba aroma din fruct

da, dacă faci toate acestea

nici viața nu te lasă de izbeliște

nici moartea nu te poate număra.

*

Relatare apocrifă de la facerea lumii

… și atunci el se apucă să dea nume de bărbați

degetelor ei de la picioare

și atunci el se apucă să dea nume de femeie

degetelor ei de la mână

și atunci el se apucă să dea nume de orașe gleznelor ei

și se apucă să dea nume de munți genunchilor ei

și se apucă să dea nume de sfinți sânilor ei

și se apucă să dea nume de vulcani ochilor ei

și se apucă să dea nume de păsări buzelor ei

și se apucă să dea nume de flori dinților ei

și se apucă să dea nume de arbori umerilor ei

și limba sa o numi împărăteasa unui imperiu imaginat

și se apucă să dea nume de stele firelor de păr

de pe capul ei

și subsuorile le numi estuare

și pulpele picioarelor le numi dealuri

sprâncenele primiră nume de pești care se scufundară în lacrimi

iar lacrimile primiră nume de râuri și fluvii

urechile primiră nume de peșteri

pântecele ei primi nume de templu în care se oficia

liturghia clipei încă de la primul sărut

firișoarele de păr de pe brațe se numiră iarbă

și porii de pe pielea spatelui se numiră nisip

coloana de vertebre a spatelui o numi coloană de foc

dar și cireș înflorit

apoi el se apucă să dea nume de deșert inimii ei

și se apucă să dea nume de ocean sângelui ei

și vinișoarele de pe brațe și de pe coapse

primiră nume de constelații

și peștii din lacrimi porniră să înoate pe cer

și unghiile primiră nume de trovanți

și respirația ei primi nume de zefir

și clipitul pleoapelor primi nume de ghilotină

și zâmbetul ei se numi orizont

și râsul ei se numi muzica apelor

dar și fulger care disloca tunetul;

insula lor înghesuise restul pământului

într-o margine de cer;

apoi el strânse armata degetelor lui de la mâini și de la picioare

el strânse cavaleria gândurilor

și strânse armele inimii și armele limbii sale

și porni să cucerească acea lume

care părea fără început și fără sfârșit,

în care niciun război nu-și află pacea

dacă nu are ceva sfânt în el

în care nicio pace nu are nevoie de război

ca să fie confundată cu iubirea.

*

Câmp obligatoriu

Motto:

„Turismul global a depășit orice previziune.

În anul 2040 populația lumii va călători,

în proporție de 60 la sută, în afara spațiului propriu,

călătoria va fi un standard de civilizație

și, de ce nu?, de fericire”

„New York Times”, 29 mai 2023

De când toate țările lumii au devenit muzee,

Guvernul Mondial este o mare agenție de turism,

cetățenii fiecărei țări sunt exponate vii

care se mișcă natural într-o lume tot mai dinamică;

în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut

se fac programări de vizitare, trebuie doar

să te înscrii la o adresă virtuală

completezi un formular nume adresă continent

țară, ocupație, data nașterii, loc, sex,

studii, datele biometrice, boli (opțional),

care au fost ultimele trei țări vizitate (câmp

obligatoriu), orientarea sexuală (câmp obligatoriu),

convingeri politice (opțional), hobby-uri

(opțional), religie/ confesiune (câmp obligatoriu),

ce obiective aveți într-o călătorie: a) curiozitate

b) relaxare c) altele (subliniați), care sunt

țările pe care doriți să le vizitați (de la 1 la 5,

în ordinea preferințelor), meniuri preferate:

a) omnivor b) vegetarian c) vegan d) altele

(subliniați), dovediți că nu sunteți robot și scrieți

numele unei personalități care credeți 

că vă reprezintă, în chenarul alăturat: sport,

știință, istorie, cultură, religie, artă culinară,

politică, modelling, media, altele (câmp obligatoriu);

după expedierea formularului așteptați confirmarea

(15 – 45 zile) cu un număr de ordine cu care

vă veți identifica la repartizarea călătoriei;

precizăm că nu există posibilitatea schimbării

destinației programate, a perioadei programate,

a traseului programat; regulamentele de efectuare

a unei călătorii/ drepturi și obligații/ devin executorii;

orice abatere de la program/ orice delict în zonele

vizitate vor fi sancționate cu suspendarea/ suprimarea

dreptului de a călători pe o perioadă limitată/ definitiv;

în cazul decesului persoanei programate pentru călătorie,

locul va fi ocupat, în ordine, de persoanele aflate

pe lista de așteptare; în caz de deces în timpul

călătoriei, Agenția va asigura serviciile funerare/

incinerare; așteptăm sugestii pentru îmbunătățirea

serviciilor noastre la adresa comunicată anterior,

după ce bifați căsuța adecvată (suggestion);

agenția noastră vă dorește călătorie plăcută

și vă sugerează să aveți,

pentru orice eventualitate,

în oricare țară/

continent/

destinație/

lume/

sublume

o umbrelă cu dumneavoastră.

*

Stop cadru cu Nino Stratan

Cu Nino Stratan la Sighetul Marmației,

în anul 2004.

Ne oglindeam chipurile

în câte un strop de palincă

fețele noastre se clătinau

ca nouri lungi pe șesuri

eram la vârsta fructelor viermănoase

dar dulci

ne spuneam că afară e frig, frig

pentru că oamenii nu mai cred unul în altul

eram vii și vorbeam despre un popor de morți

eram vii și ne iertam unul altuia faptul că poezia

ne făcea fericiți

în fața noastră cuvântul mânca mere

în fața noastră cuvântul se hrănea cu carne de om

ne-am mărturisit unul altuia că

deși n-am început și n-am pierdut războaie

lăsăm în urmă stive de cadavre

cu unele am avut relații apropiate

cu altele nu, deși a existat o oarecare

frecare a trupurilor calde

prin aerul acesta purtător

de liniște și de dragoste

și de speranțe

atunci am scris pe un petec de hârtie

un adevăr dureros:

că pacea omoară mai spornic decât

orice război

și am semnat amândoi

apăsat

până ce cuvintele au oftat.

Cu Nino Stratan la Sighetul Marmației,

în anul 2004. Ne-am dat întâlnire,

în același loc, peste o mie de ani.

Numai că o mie de ani în poezie sunt

ca o clipă în care Dumnezeu ațipește.

și de prea multe ori

eternitatea sfârșește

ca o știre oarecare

într-un ziar de scandal.

*

Fragmentarium poetic

Ce am mai făcut în viața asta?

Am mai pierdut o dată războiul Troiei

(frumusețea unei femei e dovada

că moartea scapă de sub control

indiferent de epocă)

am făcut-o în deplină cunoștință de cauză

demonstrând pentru totdeauna

că pe lumea asta sunt lucruri

care rezistă prin contrariul lor

am unit cele două războaie mondiale

între ele

ca să reducem pagubele din statistici

bombele de la Hiroșima și Nagasaki le-am dezintegrat

în aer

printr-un procedeu de reconversie a istoriei

(un fizician japonez a intrat pe lista scurtă

la premiul Nobel cu această descoperire)

din păcate morții nu au mai putut fi înviați

câteva calcule și niște legi ale fizicii

nu au putut fi modificate

deși au fost făcute eforturi

dar cel mai important lucru

e că am câștigat

procesul lui Kafka

decizie irevocabilă

executorie

dar și aici a apărut un amendament

Josef K era mort, mort

și motivarea acțiunii s-a întors la instanță

cu precizarea: destinatarul lipsă de la domiciliu

între timp și instanța

se dizolvase în acizii timpului

dar asta nu mai putea schimba cu nimic

sentimentul că toamna asta

– ca mai toate toamnele de până acum –

vine ca un nenorocit de funcționar

care trece să adune impozitele

pe sentimente pe spaime pe disperare chiar

ah, am să asmuț pe el toți câinii

toate ploile

toate frunzele.

[Vatra, nr. 1-2/2026, pp. 15-16]