Odată cu Flaubert, din experimental romanul¹ tinde să devină un roman experiență, un ghid de autoformare estetică, constituit pe incertitudini fructuoase. Corespondența sa poate apărea ca un jurnal intim fragmentat în măsura în care îndeplinește funcțiile esențiale ale genului. Regăsim în scrisori  desfășurarea în timp a unor confesiuni care reflectă  viața interioară și dezvăluie procesul de creație. Deși nu au o coerență narativă și o intenționalitate unitară, epistolele, fațete ale emițătorului în funcție de receptorul său, contribuie la puzzle-ul autenticității acestei autobiografii involuntare.

Citește în continuare →