„Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale.

Toate personajele sunt imaginare.” (Jorge Ibargüengoitia)

Mexicanul Jorge Ibargüengoitia este unul dintre acei scriitori ai secolului XX care au fost multă vreme insuficient înțeleși, câtă vreme opera sa poate fi interpretată în mod adecvat doar atunci când este plasată într-un context estetic mai larg. Prezență aparte în spațiul cultural latino-american, el a fost recunoscut și admirat încă de la primele creații publicate, însă adevărul este că numele său nu a ajuns să ocupe un loc central în canonul literar oficial. Scrierile lui abordează adesea diferite perioade ale istoriei mexicane, dar cele mai importante titluri ale sale vizează, aparent paradoxal, realități ale Mexicului de azi, nu doar pe acelea din vremea când autorul le imaginase. Astfel că ceea ce a părut multora un soi de bine pusă la punct tragi-comedie (nelipsită pe alocuri de note de caricatură) se dovedește a exprima, la o lectură atentă, realități tragice. Iar exemplele unui accentuat absurd al existenței pe care le regăsim în unele dintre textele sale reflectă întotdeauna adevăruri întunecate, dezvăluind un univers labirintic al politicii corupte sau privilegiile incredibile ale celor aflați la putere. Așadar, este esențial ca cititorul să țină seama de permanenta suprapunere a realității cu ficțiunea în romanele lui Ibargüengoitia, pentru a-i putea percepe intuițiile artistice și forța expresivă, evidente mai cu seamă la nivelul construcției personajelor – care demonstrează o uimitoare libertate de mișcare și a căror extraordinară umanizare (și umanitate) se opune caricaturii grotești. Asemenea marilor artiști ai modernității, acest autor mexican se folosește de toate resursele (perfect dozate) ale umorului, pentru a prezenta un univers al violenței care a marcat (și încă marchează) lumea mexicană.

Citește în continuare →