Alexandru VLAD – Inedite

Nota red.: Aceste însemnări disparate erau strînse într-un fișier pe care Alexandru Vlad l-a intitulat ”Eventual.” Ele sunt de felul celor pe care și le nota oricînd în carnețelul lui cu pătrățele și pe care, de la o vreme, le transcria în computer, urmînd să-și găsească loc fie în vreo proză, fie în vreun articol. Mulțumiri Marianei Vlad pentru bunăvoința cu care ni le-a încredințat.

***

            De câte ori împlinim o vârstă rotundă avem impresia că a mai căzut o monedă în contor. Ne scuturăm buzunarul plin de mărunţiş – mai avem câteva, monede tot mai mici, oxidate. Prietenii închină câte un pahar, ne scutură mâna, cântă „La mulţi ani” şi noi îi privim cu suspiciune. Hmmm.

            Ziua următoare senzaţia apăsătoare începe să dispară întrucâtva şi totul pare a fi ca înainte.

***

  • Cum e romanul?

  • Adică cu toate paginile în plus care rezultă dintr-un plan

bine întocmit.

***

Nu scriem la fel. Ea expune emoţiile, stările, eu încerc să le creez, să le induc cititorului.

***

Tot comportamentul lor e determinat de faptul că noi le dorim, şi ele trebuie să administreze dorinţa noastră, s-o amâne, s-o amplifice, s-a transforme într-un atu, s-o refuze, să n-o piardă, s-o transfere în cuvinte care spun aparent altceva, să se cântărească potenţialul (social şi financiar), să-i facă pe alţii să înţeleagă licitaţia care se desfăşoară tacit.

***

Istoria literaturii (1,2,3, etc.) cum am ajuns să debutez şi mai apoi, mult mai apoi, membru al US.

Apăreai din neant – că aşa apar talentele şi constatai că oraşul avea deja toţi scriitorii.

Singurul mediu literar (şi atent supravegheat) era acela al cafenelelor, deci trebuia început de aici.

***

Titlu. Vara în care am văzut o sută de filme.

***

A scos din magazie cutii de scule peste cutii de scule. Truse complete. I-a explicat la ce foloseşte fiecare. Dulgherul se scărpina în cap. La sfârşitul zilei n-a ştiut să le aşeze la loc. Când a venit a doua zi l-a concediat pentru că n-a pus sculele la locul lor.

***

În gara aceea suntem tot mai puţini şi tot mai jerpeliţi, pentru că refuzasem să ne urcăm în trenurile despre care am crezut că nu sunt pentru noi.

***

Copilăria se depărtează tot mai mult, ca o gară lăsată în urmă şi el, copil, era tot mai mic pe peron. Nu o dată avusese imaginea asta. De câte ori veneau prietenii să-l sărbătorească de ziua lui şi apoi plecau, el îi conducea până la poartă şi toate maşinile demarau şi apoi se înscriau în traficul de pe şosea, mai rămânea o clipă şi în aceasta avea viziunea acelei gări.

***

Unii oameni se îmbracă în maro, lucru greu de înţeles.

***

Cererea şi oferta ar trebui să regleze piaţa, să dicteze chiar schimbările, dar de multă vreme cererea este indusă.

***

Faptele noastre au consecinţe – o constatare simplă la care ajunsese târziu. Dacă ţi le asumi viaţa ta capătă sens, abia atunci.

***

Scund, cu braţe atât de puternice încât la statura lui părea cleştii supradimensionaţi ai unui crab.

***

Nici să cauţi umbra vreunei sălcii nu era o soluţie. Nu te mai ardea atât de tare pielea prin cămaşă, dar aerul era la fel de încins încât îţi ardea bronhiile, părea oricum cu totul lipsit de oxigen. Aveai permanent impresia că urmează să leşini peste câteva minute.

***

Pilozitate abundentă în urechi. Cu cât se bărbierea mai bine cu atât ieşea aceasta mai puternic în evidenţă: două smocuri vag roşcovane care nu mai aveau loc în nişele lor. Probabil îi cauzau la auz, ori dimpotrivă, preluau şi amplificau cele mai vagi vibraţii.

***

  • Scopul scuză mijloacele.

  • Numai cel bun.

  • Poftim?

  • Numai scopul bun scuză mijloacele.

***

Bărbaţii sunt cu ochii pe noi, nu avem voie să stăm în poziţii inestetice, nu ne aplecăm cu genunchii despărţiţi. (depărtaţi)

***

Un băiat şi o fată sortează sticlă şi plastic în faţa tomberoanelor speciale. El e un puşti, ea aproape adolescentă. El întreabă:

  • S-a îndrăgostit cineva de tine?

  • Super! Cine?

***

Eram corector la editura aceea. Să citeşti o carte pentru a găsi greşeli de tipar e un motiv la fel de bun ca oricare altul pentru care e citită. Aveam talent la asta, greşelile nu-mi scăpau, le pescuiam cu uşurinţă, eram curios care va fi următoarea, cum va încerca ea să scape atenţiei. Găseam greşeli cu plăcerea cu care alţii rezolvă cuvinte încrucişate.

***

Fervenţa luptelor politice arată faptul că binele societăţii nu este punctul comun al politicienilor.

***

Ne-am făcut ucenicia la Echinox în climatul acesta de farse elaborate puse la cale de Vartic, farse cu sfârşit incert. Ne jenam să mărturisim victimelor c-a fost vorba de o farsă, şi lăsam lucrurile să evolueze etc.

***

Întotdeauna i-am învăţat pe copiii noştri partea idealistă a vieţii, asta este în basme şi în literatură mai apoi, ceea ce le-a dat un răgaz până să constate că aceasta nu există sau abia arareori, dar probabil fără aceasta nu se poate trăi.

***

La vârsta asta, a scepticismelor, trebuie să recunosc că prefer lumea din filme şi din cărţi lumii pe care am cunoscut-o nemijlocit.

***

Sigur că viaţa nu o fi mare lucru, cum spui tu, dar asta este tot ce avem. Nimic altceva. Şi ca să dovedească faptul că are sens, omul a făcut tot ce a făcut, toată comoara omenirii.

 

[Vatra, nr. 10-11/2015]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s