Născut în 1933 la Oelsnitz, Reiner Kunze este unul dintre puținii scriitori care s-au opus regimului comunist din RDG. Dezavuarea invadării Cehoslovaciei de către armata sovietică în 1968 i-a atras interdicția de a mai publica. Alăturându-se, mai târziu, în 1976, protestelor împotriva expulzării lui Wolf Biermann, a fost nevoit să părăsească la rândul său țara și să se stabilească în RFG, unde a dobândit curând o mare notorietate ca poet. Heinrich Böll a desemnat creația sa drept „exemplu de persistență a poeziei, a poeziei germane în realitatea germană”. Și, într-adevăr, chiar și după stabilirea lui în Vest, el nu a încetat să pledeze pentru libertatea conștiinței și a creației, să se ridice împotriva tuturor ingerințelor străine în artă și să denunțe tendințele malefice pe tărâmul politicii și pe acela al vieții spirituale. Pentru el, poezia, deja trecută prin experiența subversiunii în vremea „socialismului real”, rămâne un fel de bilet secret strecurat de către un deținut „sub suprafața comunicării cenzurate”, adică un mod de a „străpunge mereu absurdul”, cum spune Milan Kundera caracterizându-l.

Printre volumele sale de versuri cele mai reprezentative se numără Sensible Wege (Drumuri gingașe), 1969, Zimmerlautstärke (Vorbe în șoaptă), 1972, Auf eigene Hoffnung (Pe propria speranță), 1981 şi Eines jeden einziges Leben (Unica viață a fiecăruia), 1986. Autorul a publicat de asemenea proză scurtă: Die wunderbaren Jahre (Anii cei minunaţi), 1976, precum și eseuri și un jurnal.

 

Sfârșitul fabulelor

A fost odată o vulpe…

începe să spună

o fabulă cocoșul

Dar bagă de seamă

că așa nu merge

dacă vulpea aude fabula

o să-l înhațe

A fost odată un țăran…

începe să povestească

o fabulă cocoșul

Dar bagă de seamă

că așa nu merge

dacă țăranul aude fabula

o să-l taie

A fost odată…

De la una la alta, domnule,

nu mai există fabule

***

Călăreț între zi și faptă

Păsările tulbură somnul

Gândurile

dau pinteni inimii

Gonesc nebunește, cât timp

zac

O s-o dea gata, dacă

nu mă trezesc

***

Balaurul de tutun

Ești un balaur

când fumezi

(zicea fata mea)

Sunt un balaur

Acum simți

pădurea din jurul nostru

Acum simți

valea de sub noi

***

Fiecare zi

 

pentru Elisabeth

Fiecare zi

e o scrisoare

În fiecare seară

o sigilăm

Noaptea

o transportă

Cine

o primește

***

Drumuri gingașe

Gingaș

e pământul deasupra izvoarelor: nici un copac

nu trebuie doborât, nici o rădăcină

smulsă

Izvoarele ar putea

seca

Câți arbori sunt doborâți

și câte rădăcini smulse

în noi

***

Invitație la o ceașcă de ceai de iasomie

Poftiți înăuntru, dezbrăcați-vă

tristețea, aici

puteți să tăceți

***

Reîntoarcere din Praga

 

Dresda, primăvara lui 1968

O învățătură îmi stă pe limbă, dar

vameșul îmi umblă printre dinți

***

Noapte albă

Nimic pe cer

Să-i acopere pe îndrăgostiți

Nici măcar un perlon negru

pentru piele

Nimic, numai

un nasture rupt

Dar și el

strălucește

 

 ***

Elegie

Weimar, clopoțel de înmormântare

la stejarul german

Răsuni

la cavoul princiar

Răsuni

la Ettersberg

Tu

răsuni

Dar unde rămân

păsările

 

 ***

Conferință

A fost aici și unul

care a notat totul

cuvânt cu cuvânt

vers după vers

a scris

Dimineața ziarele

au trecut sub tăcere

Seara ecranul

prezenta imagini

despre statornicie

***

Reamintirea unei promisiuni

 

pentru Milan Kundera

Milan, pagină albă

a cărții noastre de oaspeți

în toată nuditatea ta stai deschisă

pe masă

Da, da, fetele de aici nu vorbesc

ceha

***

Germania, Germania

 

pentru Alexandr Soljenițîn

I-am auzit mândrindu-se

cu statornicia lor

Nu cu statornicia unui

comandant de baterie, decorat

cu ordine și răni

Nu cu statornicia unui

învingător, condamnat

la lagăr exil

Nu cu statornicia unui

poet, care

totuși scrie

Cu statornicia de a fi trecut numai ei

sub tăcere

cartea unui statornic

i-am auzit

lăudându-se

* * *

Textele fac parte din Reiner Kunze, gespräch mit der amsel

© S.Fischer Verlag GmbH, Frankfurt am Main 1984

Prezentare şi traducere de Herbert-Werner Mühlroth

 

 

[Vatra, nr. 11-12/2017, pp. 160-161]