Hristina Doroftei – Pedagogia poetică

maria pilchin realitati

Ultima carte a Mariei Pilchin, Realităţi poetice în zigzag2, apărută la Editura Junimea anul acesta, analizează texte lirice din România şi din Republica Moldova tipărite în ultimii ani. Volumul este bipartit, fiind compus dintr-o mică parte conceptuală (De la poezia realităţii la realitatea poeziei) şi una practică, mai dezvoltată (23 de incursiuni în teritoriu), împreună formând un fel de pedagogie a lirismului. Prima secţiune se conturează sub formă de Introductio în tainele poeziei (o binevenită incursiune teoretică bună şi ca note de curs), explicând legătura dintre autor-lector-corpus poetic sau între poezie şi realitate: „Un poet este conţinut de o realitate1. Vorbim despre o convenţie prin care toţi cad de comun acord sau se prefac că sunt de acord că aceasta este o realitate (disimularea este şi ea un aspect al realităţii). Nu putem să nu ne referim şi la realitatea2 una secundă şi intimă, la viaţa interioară a poetului. O realitate terţă, realitatea3, ar fi modul în care cea de-a doua este prezentată celei dintâi, adică unei colectivităţi umane.”3

Cea de-a doua parte a volumului se vrea o aplicare a cunoştinţelor evidenţiate anterior, deşirând fir cu fir poemele care i-au marcat simţul estetic şi lingvistic sau i-au provocat anumite amintiri autoarei din Republica Moldova. Această secţiune conţine douăzeci şi trei de eseuri dezvoltate pe marginea textelor şi a volumelor subiectiv selectate, Maria Pilchin devoalând în unele dintre ele relaţia cu autorul operei poetice sau raportarea textului/volumului la experienţa sa personală. Astfel, biografia autoarei devine mult prea prezentă. În aceste cazuri, experienţa personală nu îi permite să fie imparţială decât până în momentul în care o imagine, un simbol, un vers, un nume îi amintesc despre ea. Obiectivismul şi detaşarea necesare discursului critic sunt aşezate în plan secund, iar autoreferenţialitatea îşi scoate colţii vanitoşi la fiecare ocazie ivită, muşcând cu poftă din aceasta şi mestecând apoi tacticos. Voluptatea de a se insera în comentariul exegetic sau în biografia poetului îi vine ca o mănuşă Mariei Pilchin, conferind textelor sale cochetărie, o picătură de teatralism, dar şi o nevoie vădită de (auto)răsfăţ: „Nu l-am cunoscut pe Alexandru Muşina…” sau „Acolo am fost nevoiţi cu Ivan Pilchin să ne adaptăm permanent la natura lui poetică” ori „În ultimul timp mă preocupă în mod special poezia tânără a unor poetae novi” etc. Astfel, analiza critică este serios concurată de privirea întoarsă redundant asupra propriilor stări, amintiri şi scopuri. Aceste „scăpări” (voite ori ba!) sunt specifice textelor semnate mai la începutul „carierei” de recenzent literar, undeva prin anii 2013-2014, şi publicate iniţial pe site-ul metaliteratura.net. Textele redactate mai târziu se scutură de subiectivitate şi capătă tonul firesc al cronicilor literare, fiind concepute cu un ochi sfredelitor şi un limbaj aplicat, profesionist, dezvăluind o cercetătoare atentă şi riguroasă. Astfel, volumele lui Arcadie Suceveanu („Ferestre stinse de îngeri”), Nicolae Adam („Ereticul răstignit”), Aurelia Borzin („De-ale vieţuitoarelor”), Grigore Chiper („Cărări înapoi”), Teo Chiriac (lui i se dedică un studiu foarte serios asupra unei părţi importante din întreaga operă) etc. beneficiază de o asemenea aplecare, Maria Pilchin exersând un număr reuşit de echilibristică textuală şi culturală: „De la bun început, nu poate fi ignorat faptul că este prezent în acest volum un nevermore al sublimului tanatic. Nu vorbim despre vreun nihilism artistic, ci de o încercare metodică (metoda e una poetică) de a atinge Marele Nimic în care convergem când dispărem;”4 sau: „Există în recuzita textuală a lui Nicolae Adam un soi de exordium ex ebruptio, un fel de a prezenta situaţii şi personaje aşa din mers, din mersul istoriei umane, din mersul istoriei lor personale, din mersul textului, este ceva asemănător cu filmul, în care mişcarea camerei este un procedeu în sine.”5

Realităţi poetice în zigzag este o carte cu personalitate, cu un discurs împletit cu croşeta de lemn a unor mâini dibace aflate în căutarea Poeziei prin toate cotloanele textelor lirice.

_________

[1] Titlu preluat de la Jorge Larrosa.

2 Pilchin, Maria, Realităţi poetice în zigzag, Editura Junimea, Iaşi, 2017.

3 Idem, p. 14.

4 Pilchin, Maria, op. cit., din eseul „Poeme din oraşul Nevermore (Arcadie Suceveanu)”, p. 65.

5 Idem, din eseul „Omul de avangardă sau erezia ca necesitate (Nicolae Adam)”, p. 99.

 

 

[Vatra, nr. 11-12/2017, p. 154]

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s