Anei Blandiana

Mă bucur de neînsemnătatea mea

în fiecare zori de zi

odată cu prima rază de soare îmi zic

că-i bine să fii un om de rând

care trece pe-o stradă oarecare

pe sub umbra copacilor și ei anonimi

e-o putere neștiută în a te ține de-o parte

în a nu fi mai mult decât unul din acele

noduri ale pomului tuns primăvara

nod care-a și dat lăstari

sferă țepoasă bucurându-se-n soare

scăldându-și în ploaie și zăpadă neînsemnătatea vegetală

 

 

 

[Vatra, nr. 3-4/2019, p. 1]