să fii și mort nefrecventabil

cancelat de bacterii și viermișori

cu o cunoaștere aproximativă a celor

zece porunci

să se primească-n copârșeu

amenințări cu bombă

în fața cărora putresceina și cadaverina

să-și mai întârzie o zi sau două

intervenția în teatrul

de operațiuni al hoitului

să mănânci la masă cu microorganisme

bigote

preocupate de moravurile vecinelor

pripășite prin burta altora

stafiile dinților să rupă

din carnea pe care-odată puseseși atâta preț

atâtea haine și șepci scumpe

pomade geluri loțiuni etc.

să-njuri și când nu mai ai decât un rest de maxilar

când nu mai sunt nici buze

să mai iasă din asta măcar o poveste

instagramabilă

în care strălucești impudic

cu deștul mijlociu sculat

în fața obiectivului

ca un sultan

ca ultima zăludă zgâindu-se-n oglinda

crăpată a pământului

neiertător

și orb

[Vatra, nr. 12/2023, p. 1]