Așa cum de pe hârtiile cu poeme

uitate pe bancă în ploaie,

cerneala se scurge ca și cum

n-ar fi semnificat nimic niciodată

și picură cum ar picura niște zoaie

de pe o pânză spălată,

nu-mi mai amintesc:

cum și de ce sufeream

oare?

Picură timpul și-mi spală

creierul ca un balsam,

vers după vers,

rând pe rând.

O plajă mirată și goală

de pe care pașii s-au șters

așteptând

să fie-nghițită de mare.

[Vatra, nr. 5-6/2024, p. 2]