În mâna dreaptă țin o capsulă

Jumătate – zăpadă

Jumătate – cer

O privesc

Mă gândesc

O desfac sau nu

Palma îmi transpiră iar capsula devine lipicioasă

O deschid și eliberez pulberea în apa din pahar

Se formează o tornadă prin care se ivește chipul bunicului

Este mort de mai bine de zece ani

Când a murit mi-a lăsat cu limbă de moarte

Ceasul său ca să-l îngrijesc precum pe copilul meu

(De aceea nu am născut copii)

Acum acesta s-a oprit

Ultima dată a făcut-o când a murit bunicul

Apa din pahar devine albicioasă

Tornada s-a risipit

Bunica pune mâna pe pahar

Vrea să înghită licoarea

O lovesc peste mână cu agresivitatea unui armăsar nărăvaș

Paharul se transformă în cioburi

Un caleidoscop în care se vede

Chipul bunicului căutându-și soața

[Vatra, nr. 9/2024, p. 1]