Ioan Moldovan – O ușă

Tot ce spun s-a-ntors

deja demult împotriva mea.

Îmi ridic ochii și alți inși

ar trebui să-mi poarte țeasta.

Sunt patetic dimineața, uneori și seara,

dar moartea-și are programul ei (f)riguros..

Cu dușmănie deschid o ușă:

coclauri, coline, umezeală de primăvară.

În drum, calul cu cap negru

Prevestește fulgerul

unei Furtuni finale.

[Vatra, nr. 10-11/2024]

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.