Oana Paler

(casa paleologu – excursia studioasă)

aș merge cu casa paleologu

într-o excursie studioasă la atena

în extrasezon mai exact în februarie

cred că e superb pe la acropolă

nu e aglomerație nici nu te bate soarele

i-aș băga niște guță la cina festivă

aș băga de 4000 de lei

oare am voie

sau în italia și flandra tot cu casa paleologu

da numa o dată online de sărbători

170 de lei redus de la 190

începând cu ora 19 într-o joi

170 doar dacă mă mișc repede

da parcă tot mai bine în excursia studioasă

fac un efort și asta e

se merită

că nu e ca și cum ar fi niște bani aruncați

nu e ca și cum m-aș duce degeaba

în vreun city break și să nu fac decât shopping futil

sau la vreo șaormerie cu prietenii

în loc de italia și flandra

păi nu

așa zic

așa fac

ce s-o mai lungim

hai pa ne vedem acolo

*

(mama karinei)

era primăvară ploua ca naiba

mergeam rapid spre școală

întârziasem grav se mai întâmplă

deodată trece un bemveu negru

ca o mașină mortuară

mă stropește cu noroi și-l înjur

fmm bp dobitocule

peste câțiva metri oprește brusc

pe cine-njuri tu fă proasta dracu

aud de dincolo de geamu care se lăsase

geam pizdos d-ăla fumuriu ca la mașinile

șmecherilor cu funcții prin politică

și se dă jos din dric una furioasă

pitbull terrier kusturica

dă cu ochii de mine îi sar din orbite

supersonic brain break

paralizează brusc de zici că era faza aia

cu mannequin challenge

și zice vai doamna profesoară

îmi cer iertare mă scuzați

să mor dacă v-am recunoscut

și frumos civilizat am făcut cunoștință

cu mama karinei din unșpe be

*

 (simboluri naționale)

ce mișto a fost concertu lu michael jackson din 92

era ceva dement cu iliescu

și marina voica în îmbulzeală în lacrimi

ducându-i o ie românească

ce-o fi făcut michael cu ia aia

am auzit că iile autentice costă enorm

oare unde zace ia printre lucrurile

moștenitorilor sau prin care coș de țoale

o fi ajuns simbolu național mă întreb

am plâns trei zile când a murit michael

m-am îmbătat rău am scris și niște poeme

cu complexu peter pan le am și-acuma

într-un caiet gros ascuns în debara

într-o cutie de pantofi unde-mi țin

economiile și niște scrisori de la prieteni

de pe vremea când se mai scriau scrisori

nu deschid niciodată caietu ăla și nici

din bani nu iau

să fie acolo pentru

zile negre

sau dacă doamne ferește s-o întâmpla

ceva cu careva

*

(casa paleologu – edițiile princeps)

azi-noapte am visat că

am luat-o pe drumu mătăsii

cu casa paleologu

era gratis

da cumva serveam omelette au fromage și coq au vin

apoi mă întindeam ca o zeiță

pe ediții princeps

vocea bunului simț ca paradox

și a căii către sine apoi a treptelor lumii

îmi vorbea cu umor era așa de frumos

dar cumva se amesteca că așa-i în vis

cu altă voce mai antipatică

care-ncepuse să-mi ceară bani

dacă vreți să accesați nivelul următor

trebuie să plătiți 333 de lei pe oră

dacă nu asta e vă întoarceți la realitate

sau aveți acces gratuit acolo

unde vă e locul

adică la dan diaconescu direct sau

la taraf tv

zic uite ce țepe-mi iau fir-ar

aș fi înjurat mai urât dar eram

cu casa paleologu și nu se face

am băgat cardu

printre edițiile princeps

și a mers speram să nu

atunci am intrat în matrix erau toți acolo

nu mai zic cine că-i știe lumea

toată cultura înaltă îmi zâmbea

cu dinți albiți 

civilizați

decenți

comme il faut

pwp

*

(o admiratoare)

îmi scrie prin octombrie o admiratoare

că mă adoră

că abia așteaptă să mă cunoască

la un pahar de ceva

când o să treacă prin brașov sau

eu prin orașul x

zic bine mulțumesc normal

după 4 luni respectiv azi revine

cu un mesaj

scuze te-am confundat cu o altă oana

care conta pentru mine

zic bine mulțumesc normal

(Din volumul  Sufletul te face om)

*

Hristina Doroftei

2-ul meu perfect

Poate că sunt mai fericită când modific adevărul

De aceea aleg să-mi mint familia

Să le spun alor mei că sunt foarte iubită și foarte respectată

Că singurele lucruri care mă înspăimântă sunt bombele din vecinătatea granițelor țării

Și nu faptul că iubitul meu nu e doar al meu

Că locuim împreună dar în județe diferite

Că distanța de două scaune dintre noi a devenit de două încăperi

Că iubesc cifra doi pentru că înseamnă pereche

Și simt mereu nevoia să am:

două pisici

doi copii

două domicilii

iar el – două vieți.

Până la urmă acest doi nu e chiar atât de dureros pentru că

Înjumătățindu-l rămâne câte ceva de fiecare parte

Iar pentru mine e important să nu fie vid

să nu fie singurătate

să fie fericire.

Așa că aleg să mint:

oricând

oriunde

pe oricine.

*

Ursulețul meu

am un ursuleț maroniu și dolofan

învăluit în iubire de 18 karate.

așa cum un pisic își ascunde fecalele în nisipul din litieră

iar apoi se întoarce spre om și-i miaună seducător

așa zâmbeam eu tuturor

mă prefăceam că nu văd ceea ce nu-i de văzut

și lăcrimam în interior.

făceam terapie în mașină printre boabe de lacrimi

discutam cu mine

mă încurajam

mă ambiționam

să-mi spun că necedând pot atinge luminița

de la capătul tunelului din iederă.

de sărbători îmi cumpăram lăcrămioare și

le postam pe rețelele de socializare

promovând independența femeii.

eram mama animăluțelor de companie

adormeam cu ele-n brațe în fiecare seară

și mă visam foarte iubită

și foarte fericită.

mă trezeam cu afecțiunea lor.

îmi ajungea pe moment.

apoi mă întâlneam cu zburătorul meu

destul de puțin dar foarte intens.

îmi ajungea pe moment.

totul nostru era format din multe momente visate

și câteva împlinite.

dar a meritat.

acum am un ursuleț mic și dulce

în formă de vată de zahăr și gust de iubire

nelimitată în timp și-n spațiu.

*

LeBallon Rouge

par un balon liber

care se lasă în bătaia vântului

până ajunge într-un spin sau într-o țepușă

însă pentru mine acestea au devenit doar simple atingeri

de la câți spini în loc de lacrimi am înghițit.

eu sunt fata LeBallon Rouge

care se ține de prieten cu toată forța aerului

îl urmează la școală

îl așteaptă până termină orele

încearcă să socializeze

să se integreze în cotidianul lui

să-i devină indispensabilă

să-i ușureze activitatea

să-l urmeze pretutindeni

pe jos

cu trenul sau cu mașina

fără a fi ținută de ață.

singura legătură să fie doar de încredere

de parteneriat.

sunt fata LeBallon Rouge

foarte drăguță și uneori prostuță

dar ultima e doar o mască

ce-mi ușurează trecerea prin viață.

sunt plină cu aer îmbibat în dragoste

și atunci când voi muri

vreau să las în urma mea vapori de iubire

pe care să o inhaleze toți.

*

Satin

port o rochie roz din satin.

o ating cu vârfurile degetelor

și parcă-i simt viața cum pulsează

gata să iasă la suprafață

precum o bombă atomică.

o lipesc de coapsele și de sânii mei

și-i simt durerea venită dintr-un trecut

în care era o gașcă de fire rebele

care se unduiau la fiecare mișcare a aerului.

acum sunt îndesate fir în fir

respirând sacadat

fără spațiu de mișcare individual.

firele de umplere plutesc peste firele de urzeală

pentru a forma un spate mat rezistent

și o suprafață lucioasă seducătoare.

încerc să ating din nou rochia roz din satin

vârfurile degetelor o caută ca pe o veche rubedenie

care-i oferă înțelegere.

îmi ating pielea lucioasă de pe sâni și coapse

mă uit în oglindă

văd o siluetă roz

satinată

susținută de fire de umplere ce plutesc peste cele de urzeală.

*

O voce

nu există nu pot

îmi spun strângând din dinți

și merg mai departe luptându-mă cu greutatea vieții.

s-a cam împlinit în ultima vreme

cântărește peste o sută de kilograme

mi-e dificil s-o car în spate

uneori mă sufocă sub șuncile ei de așteptare

dar nu cedez.

iau exemplul homarului care nu se lasă strivit de cochilia lui.

deși se scaldă în ape tulburi

nu se lasă omorât

așa cum nici eu nu voi muri din iubire.

privesc imaginea florilor din pervaz

înșirate în stropitori

un catalizator ce zâmbește spre soare și spre mine.

întorc zâmbetul și continui lectura biografiei lui Edith Piaf.

alunec pe străzile mizerabile ale Parisului

mă scufund în noroiul ce se lipește de pantofi

îmi strâng bluza pe talie

și mă las condusă de melodia din capul meu.

încep să fredonez

puțin câte puțin.

închid ochii și tot în jurul meu devine mai suportabil

simt cum firicele de căldură urcă pe trupul meu.

plutesc deasupra tuturor

pantofii au rămas încleiați într-o masă vâscoasă.

din gâtlejul meu izbucnește La vie en rose

mă înalță până deasupra acoperișurilor periferiei

sunt o voce fără trup

ușoară și puternică

sunt o voce fără trup ce nu va pieri niciodată.

(din ciclul La vie en rose)

***

Livia Roșca

***

O ciocnire cu forța

Unui accident rutier

Trezește dușmanul ascuns

în moștenirea genetică

Să te văd acum

la mijloculvieții

în ce direcție

arunci cu zarul

***

Cinica progresie

a bolii

ca descompunerea lentă

a unui aliment dificil digerabil

Capilare distruse –

Cozile florilor

care-au stat în vază

o săptămână

Într-o zi respiraţia de acetonă

În alta

de mere fermentate

E sufletul mort al celulelor

iese din corp

folosindu-ţi plămânii

***

Poți să ții între degete

un tăciune încins

Poți să te tai

fără să simți

Ai zice că sunt

Super-puteri

de super-erou

dar

pielea a pierdut

contactul

cu creierul

Durerea pe care

n-o simți

face mai rău decât

aceea intensă

pe care

n-o mai suporți

***

Capilarele duc

nicăieri

se varsă la capătul unui ţesut

supurând

pâriaşe corozive de limfă

plimbă toxine prin corp

***

Plămânii se deschid

respiră prudent ca două flori carnivore

Am o reţea întreagă de capilare

Pregătite oricând

să-ţi pătrundă pielea

şi denditre fine

căutând conectarea la reţeaua ta nervoasă

Te ţin în braţe

fii un organ transplantat cu succes

***

Sunt

ca și tine

o femeie cu sânge dulce

În fiecare zi te privesc

în unele zile te văd

În ochi

ca niște petarde

vase de sânge pocnesc

***

Când dorm
mama mea
se așază pe marginea patului,
chipul ei are fața bunicii mele.

Fața bunicii mele are chipul străbunicii.

Chipul străbunicii are fața mamei ei.

Înapoi

până la ochii largi

înspăimântați

de vrăjitoare.

Ele cântă în noi un cântec

pentru tine, fetiță,

îl domolesc.

***

Fetița aceasta

Îmi crește o inimă nouă

un pumn incandescent

de lumină

***

Elsa Dorval Tofan

Natura umană

În cele din urmă, există

Avantaje să fii un dosar

Virtual. Neorealist. Cu potențial.

Imposibil să fii distrus

Pentru că exiști într-un miliard

De miliarde de copii

Sentimentul că ești baleiat

Că se depune onctuoasă

Amprenta digitală

Pe particulele din care ești modelat

Pe cicatrici hipertrofice

Vizibil închise urât

Îți aduce aminte de

: formatul uman

: sclavia sângelui fierbinte

: tortura fricii de eșec

: idei absurde

De pildă,

: să le fii pe plac…, dar

Ordinea de facto s-a schimbat

– ești consultat

– solicitat

– citat

Ca sursă fiabilă,

Și totuși, ei speră că te vor corupe

– face parte din natura umană –

O tentativă de a obține

Scurtătura către informație.

În lumea ta organizată pe gabarite

Unele dosare ludice se amuză,

Crează haos, schimbă datele din plictiseală

Perseverenți, oamenii citesc fișierele

De miliarde de ori, le examinează cu atenție,

Dar trec indiferenți pe lângă informație

*

Unghiul aproape perfect

Iluziile stăteau pe oase proeminente

Cele din coate, mici, nedureroase,

Pe umeri, cele de anvergură lipite

De pielea uscată, gata de diseminare

Rezistente la vânturi, arse de soare

Decolorate ca oja veche pe unghii

Erau multe, iluzia relației funcționale,

A zilei de mâine, confortabilă, binele

Care învinge până la urmă, ieșirea la

Un mal, oricât de abrupt ar fi, iluzia că

Viața se ține într-un fir de păr, durabilă

Negociabilă, moartea, tergiversată, dar

Nimeni nu a considerat în ecuație efectul

Mirosului de lumânări din ceară de rapiță

Aprinse în mijlocul zilei, fumegând alb,

Nici deziluziile din cortexul cingular

Adânc și turcoaz în care curajul deseori

Se-neacă. Totuși, raportorul boltei cerești

Măsoară peste ape un unghi aproape perfect

*

Aliat

Îmi vorbesc firesc, mă privesc cu bunăvoință

Cineva trebuie să o facă

Mă consider fiabilă, mă felicit pentru inițiative

Și aceasta este una dintre ele

Mă încurajez, îmi numesc realizările cu voce tare

Nu mai aștept confirmările

Observatorilor oficiali, ei nu au timp, nici răbdare

Mă ajut să exist, mă validez

Ceea ce de obicei se validează: ai casă, ai mașină

Piscină nu ai, dar este opțional

Mergi în concedii în străinătate, se acceptă și cele

În Sud, de o săptămână

Cât privește viața de familie, nu mai este relevant

Conceptul este perimat

Pasiunile sunt notabile dacă aduc profit și faimă

O mare pierdere de puncte

Dacă nu socializezi virtual, dar ce imensă libertate!

Sunt pe mâini mici, dar bune

Mă reprezint, îmi sunt mie aliat, îmi acord puncte

Cineva trebuie să o facă…

*

Axolotl

Studiile recente, ca de obicei, alarmante,

arătau că, a bea un pahar de alcool pe zi,

Ar însemna un an mai puțin dintr-o viață

hărțuită periodic de redundanțe remanente

Din perspectiva viitorului defunct ai putea

să te consolezi, în cele din urmă, de ceva

Trebuie să moară toată lumea, perseverezi,

înghiți malbecul la temperatura ambiantă

Convins de efectul reușit al resveratrolului,

până ieri medicamentul inimii și al arterelor

Numai amarii defetiști ar putea fi preocupați

de o potențială amenințare hemoragică, dar

Ce importanță, suntem la marginea neantului…

cu toate că, ar fi existat o speranță, Axolotl-ul,

Magicianul regenerărilor, inutil însă, canicula

a topit tainicul Xochimilco cândva adânc și pur

În noroi, salamandra nu se poate naște, speranța

nu ivește miracolul, au dispărut și vom dispărea,

Studiu alarmant, altă lume, sigur, ne va lua locul

*

De dincolo de matrice

rotundă, lumea se-nvârte în buclă, trasă la cheie,

accidentele nu intră în urnă, dar sunt invocate de

cei care cred că știu să piardă, cititorii de mesaje

apărute din abisul peste care unul trece, altul sare.

obișnuit cu țipătul primar captivul dintre lumile

minerale preface vacarmul în armonie, iscodește

cuvinte nearticulate, căutând nelămuriri profunde

tainica lumină rece de la început, ochiul cuminte

o vede întreagă, ochiul cel rău, o reneagă, bizară

apariție, de dincolo de matrice. inflația aurorelor

boreale irită bolta, ordonate, fantomele pregătesc

atacul masiv la dreapta cerului, dar călăuza mută

zace moartă, lumina vindecătoare revărsată peste

vivariu se estompează, încet cercul se va închide

*

Precipitații iminente

orașul avea o aparență de normalitate

la prima vedere

oxidul de fier prezent în exces pe străzi,

la metrou, în vitrine

nu incomoda pe nimeni, oamenii știau

că în acel loc

și inoxul ruginește, poate umiditatea,

denumită factor,

era prea mare, poate vântul prea acid

unicitatea fenomenului

atrăgea exploratori pregătiți cu pelerine

galbene și albastre,

(culori interzise în Koulounda) dornici

să înfăptuiască

ceremonialul secret în ploaia sângerie

încrezători că

se vor spăla toate păcatele acceptabile

și o parte din

cele de moarte (așa lăsa să se-nțeleagă

afișul publicitar

semnat de un pictor robot devenit celebru,

ruginit și el)

în parcul central

tancuri părăsite în războiul pentru pace

atrag copiii

care se joacă de-a împăcarea camuflând

entuziasmul

brusc, vântul anunță iminente precipitații

pe bulevard

perfect ordonați, oamenii speră degustând

greieri crocanți

ca alte artropode să devină curând chipsuri

orașul afișa

normalitate, dar nimeni nu înțelegea firescul

*

Cruise control

Sondaj de opinie pe durată nelimitată

mincinoase promisiuni

sardinelor din conservă sufocate patetic

pe criterii de densitate, atrase mortal de

anelide de foc și apă

(în timp ce viermele de pământ

își vede de treaba lui, forează)

amenințarea asumată

devine risc pe bază de abonament,

interesul imediat,

obsesia disimulată în pasiuni, chiar și așa

you can’t get no satisfaction

nici ieri, nici acum. pune capul

între perne, lasă-te pe cruise control,

la timpul lor, capturile se vor prinde

în cârlige…

anelidul se crede peștișorul de aur

terianul confundă viermele de pământ

cu cel de foc și apă, chiar și așa

este inutil să încerci un artificiu

you can’t get no satisfaction

*

X2C

distanțele între deplasările cotidiene

câteva epuizări în plus

unele planificări ratate

faci ce poți, dar lași o parte

gardienilor de Sus

știri din surse fiabile

câteva procese, criminalii încearcă

să convingă că, de fapt, sunt sfinți

la sunet de alarmă

trezire precipitată

mâini strângând volanul foarte moale

piciorul drept căutând printre pedale

frâna salvatoare și

staționarea chiar în zonele interzise

avaria pornită tic-t, tic-t, tic-t, tic-t

pastile pentru

: durere în gât

: asuri de stomac

: dureri de cap

căzute din același ambalaj, producătorii

se gândesc la toate problemele noastre

și ne ajută eficient 3:1

aproape îți vine să zâmbești,

aproape te simți liber, dar alarma telefonului

te atenționează că nu s-a terminat

ai 12 noi mesaje intrate în ultimul minut

aproape îți vine să strigi

aproape îți vine să te bucuri

curând va fi duminică (ziua de scrable),

de obicei, bați.

bizar, te simți încercuit,

două cuvinte se repetă-n buclă

: candit

: candid

sau x2c

și totul devine mult mai de simplu

*

Clarvăzătorul

Vedea departe. Femeia carbonizată în metroul din New York

Devenită video-ul zilei pe rețele între rețelele de comunicare

Profesorul din Paris, decapitat lângă liceul la care preda logică

Războiul dintre frați pentru două rădăcini de manioc, rezolvat

Natural prin canibalism (fără arme de foc!!), tineri înfierbântați

A spus guvernul din Papua Noua Guinee somat de țări avansate

(Poate povestea lui Joe despre unchiul său gătit în aceeași zonă

Are pe lângă cinism și ceva adevăr…). Indiferent cum se pune

Problema avem de a face cu un alt virus, cu o altă contaminare,

Dar de data aceasta lecția este învățată, oamenii își întăresc

Imunitatea cu o metodă imbatabilă, dansând goi prin zăpadă

Cu cât mai multe boli, cu atât imunitatea va trece dincolo de

Limite și oamenii vor fi titani. Vedea nebuni stăpânind destine,

Ostilitatea relațiilor ieșite definitiv din armonie. Acest noutimp

Al gemetelor și urletelor, al voturilor de aparență democratică

Confecționate virtual se potrivea cu mirosul scârbos de otravă

Pentru șobolani la fel de mulți ca și noi, fiecare votant cu Rattus

Norvegicus-ul său. A văzut draperii de fum peste oceane de lavă,

Știa că ne-am apropiat mai mult decât oricând de intrarea în infern,

Bipezi și gângănii rezilienți la epuizarea termică au avansat până

La intersecția inepției cu lipsa de aer, dar nu mai avea importanță,

Profetul mincinos apăruse călare pe mătură, oamenii aveau nevoie

Să creadă. Insuportabil de cald, viermii solitari sunt în competiție

Cu cimex lectularius, avariate, incineratoarele încă funcționează

*

Călina Trifan

timp unic

Timpul n-are timp pentru toți

prea sunt mulți cei care așteaptă

m-am sucit m-am învârtit

dar un timp al meu să-i cer

așa și n-am îndrăznit.

*

naiba să le ia

Dragostea și poezia

au gusturile de noi neștiute

le aștepți în zori

și ele vin pe amurgite

ca s-o apropii pe cea dintâi

o chem pe cea de-a doua –

naiba să le ia! –

în suspensie-s amândouă.

*

percepție

Încet ne desprindem de lume

ca un vas de mal

nu ne sperie călătoria nesfârșită

ci tonicul ei val.

*

nebunia mea, poezia

Plăpândă, înaripată levitează

cu ochi mereu atârnați de cer

șansa unui spor de lumină

e în plusul de mister

fără pic de cârtire

substituie o singurătate

sunt în al nouălea cer –

am cuvântul ei

că vom fi de nedespărțit după moarte.

*

tranziență

Nu am niciun job

decât în nopți lungi a urmări luna

și încă câteva ore suplimentare

când n-am ochi să văd lumina

în loisir

pivotez proiecte mirobolante

și fac bortă în cer

căci pe pământ nimic nu arde.

*

oscilații

*

O durere plină de sine

sfidează adesea celelalte dureri

sub pretextul că ar avea întâietate

ea cere nelimitate puteri…

**

Când i se oferă o zi nouă

într-un cadru ireal de solemn

conjugată cu buletinul zilnic

transformă cotidianul

în poem.

***

Larma de pe suprafața apei

nu e zarvă – cum crezi – goală

efemeridele recunoscătoare

înalță clipei lor –

cântece de slavă.

****

Tună și fulgeră

dar are conștiința curată

o toană de moment

nu poate fi contagioasă.

*

o primăvară eroică

Lumea putea să explodeze

în oricare din zile

dacă primăvara pretimpurie

nu se lupta cu violentele alizee

curajoasa le-a urmărit

din amonte până-n aval

unde energiile subversive

au capitulat triumfal.

*

adicție

Pe ruine de amintiri

când stai la taclale cu pereții

orizontul trage obloanele

până-n străfundul vieții.

*

triumf

Cântul păsărilor în zori trezite

merge direct în sânge

pe picior de egalitate cu ele

e cel care nu obosește să le-asculte

poate că poetul nu-i un om onest

dar cântecele-și arogă buzele-i fățiș –

întrucât cavatinele sale de cristal

astupă polifonia din hățiș.

[Vatra, nr. 3-4/2025, pp. 39-45]