Poeme de A. T. Branca, Lidia Lazu, Marcel Lucaciu, Lucian Merișca și Șerban Dinger

A. T. Branca

confidenta

nu încă, spui. nu încă, te îngână ipocrită

apoi se pierde

o pată întunecată în albul amiezii

nu știi când, nu știi cum ți-a devenit confidentă,

dar i-ai destăinuit deja toate codurile

și-a făcut diademă din genele tale

Citește în continuare →

Poeme de A.T. Branca, Carmen Secere, Adrian Bodnaru, Valeriu Marius Ciungan și Carol-Daniel Sabău

A. T. Branca

Poeme

umbrele grotei

dimineață când am împlântat adânc cazmaua lângă inima viței

ți-ai acoperit gura cu mâna să nu țipi de durere, mamă-pământ?

seara când am privit lung oceanul revărsat de stele

ți-ai șters ochii de sare cu palmele găurite, tată-cer?

peste zi, risipit în treburi precum cenușa în vânt

n-am avut răgaz să-mi înnod tăcerile de rămas bun

mamă, tată, fiul meu, fiica mea, iubita mea!

Citește în continuare →