Ar fi fost firesc ca viața muzicală românească să marcheze centenarul unor compozitori care ar fi împlinit anul acesta 100 de ani: pe 8 iunie 1926 se năștea Anatol Vieru, pe 25 iulie – Theodor Grigoriu, iar pe 5 noiembrie – Carmen Petra-Basacopol. Publicul de astăzi ar fi meritat să redescopere sonoritățile imaginate de cei trei creatori care, alături de câțiva colegi de generație, au contribuit decisiv la sincronizarea muzicii românești cu modernitatea și avangarda europeană a secolului trecut. Organizatorii și conducătorii instituțiilor muzicale ar fi putut concepe măcar o strategie discretă de includere a lucrărilor lor în stagiuni.

Astăzi, nici măcar toți studenții universităților și facultăților de muzică nu mai cunosc aceste nume, cu atât mai puțin să fi ascultat, analizat sau interpretat lucrări de Vieru, Grigoriu ori Petra-Basacopol. Există, desigur, și excepții notabile: studenții la compoziție sau cei formați de profesori-interpreți mai conectați la modernitatea muzicii românești.

Citește în continuare →