Mălina IORGA – Paralaxa continuității în spațiul canadian: Divinatorii de Margaret Laurence

canadian art 6

Repudiat de formațiunile religioase extremiste pentru aparenta explicitate a limbajului și a câtorva dintre episoadele evocate, aplaudat de critici drept încoronarea carierei literare a lui Margaret Laurence și gratificat cu prestigioasa distincție canadiană „Premiul literar al Guvernatorului General” la scurt timp după publicarea sa în 1974, Divinatorii și-a croit drumul spre notorietate în ciuda criticilor și a cenzurii cu care fusese întâmpinat în zorii existenței sale. Mai mult decât atât, franchețea lui Laurence și aderența la tematica etnicității i-au garantat poziția alături de operele cardinale ale literaturii canadiene.

Lectura romanului lui Margaret Laurence prin lentila specificului canadian relevă patosul identității și preocuparea compulsivă pentru o anume categorie tematică conceptualizată și enunțată de Margaret Atwood – tematica „supraviețuirii”, „o idee cu mai multe fațete și adaptabilă” (Atwood, 27) și totodată „simbolul central al Canadei” (ibid.). Este vorba despre o înverșunare a conștiinței, înțeleasă în sensul luptei pentru conservarea sinelui într-o lume percepută, dacă nu ca ostilă, cel puțin rigidă și potrivnică aspirațiilor individuale; al continuității tribului, poporului, înlăuntrul unei geografii demarcate fizic; al anduranței culturale, al perpetuării arsenalului străbun de valori morale și spirituale. Citește în continuare →

Monica BOTTEZ – Romanul Divinatorii de Margaret Laurence – o capodoperă a literaturii canadiene

canadian art 5

Pentru cititorii români, literatura canadiană nu e dintre cele frecventate, cele mai cunoscute nume fiind Margaret Atwood şi, mai recent, Alice Munro (din 2013, când a luat Premiul Nobel pentru literatură). Pentru unii, la acestea se poate adăuga cel al lui Michael Ondaatje, autorul romanului care a stat la baza scenariului remarcabilului film Pacientul englez, realizat de Anthony Minghella (1998) cu o distribuţie de primă mărime (Ralph Fiennes, Kristin Scott Thomas, Willem Dafoe şi Juliette Binoche). Desigur că datorită succesului lor internaţional, multe din operele acestor scriitori au fost traduse în limba română, ceea ce nu s-a întâmplat cu scrierile lui Margaret Laurence.

Recunoşterea romanicierei Margaret Laurence a avut un ecou mai mic dincolo de graniţele Canadei, dar ea se numără printre cei mai valoroşi scriitori canadieni (a obţinut premiul Guvernatorului General pentru două din romanele sale, O glumă a Domnului şi Divinatorii), fiind unanim preţuită şi iubită (distinsă cu Ordinul Canadei în 1972, declarată Persoană istorică naţională în 2016).

Citește în continuare →

Monika KOȘA – Explorarea sinelui: identitate și povestire în literatura canadiană

canadian art 2

„Literatura este mitologie conștientă: pe măsură ce societatea se dezvoltă, povestirile salemitice devin principii structurale al narării, conceptele sale mitice, zei-soare și altele, se transformă în deprinderi de gândire metaforică.”1 (232) Definiția profund poetică propusă de Northrop Frye plasează literatura într-o sferă transcendentală, dar, în același timp, îi conferă și o nuanță intens umanizată. Conștiința din mitologicul lui Frye constă în tentativa de autodefinire a celor care dau naștere acestei conștiințe colective. Astfel, rolul literaturii nu se rezumă la o simplă furnizare de plăcere estetică, ci, prin complexitatea ei, oferă identitate individului, comunității, unei întregi națiuni. Relația dintre literatură și civilizație este simbiotică, iar povestirea, filtrarea realității exterioare prin percepția subiectivă, devine actul uman fundamental pentru a fasona conștiința mitologică.

Literatura oferă o imagine de ansamblu idiosincratică despre mecanismele interioare ale unei comunități, iar istoria devine un concept maleabil în demersurile ei. În cazul Canadei, acest proces este construcția conștientă și treptată a efortului de a defini identitătea națională. Literatura canadiană anglofonă poate fi percepută ca o pânză pe care scriitorii încearcă să plăsmuiască o reflectare pală a sinelui, în timp ce întreaga metaforă poate proiecta acea căutare a eului personal și colectiv. Prin actul povestirii, istoria devine o transfigurare conștientă și metaforică a modelelor mitice. În plus, pornind de la definiția dată literaturii de către Frye, mitologia conștientă a spiritului canadian se prezintă ca un echivalent al realității demistificate. Imaginația canadiană și capacitatea sa creativă transformă modelele deja existente în realitatea fanteziei, iar prin ficțiune, întreaga tradiție și căutarea identității se transpun în sfera literară, tăinuindu-se într-un înveliș mistic, care acoperă timpul și spațiul concret.

Citește în continuare →