Curatorul creează contexte. Dialog cu Attila Tordai-S. (Studio Protokoll, ŞPAC, tranzit.ro/Cluj)

attila

Attila, de zeci de ani numele tău se confundă cu diverse instituţii de artă din Cluj – Studio Protokoll, Şcoala Populară de Artă Contemporană şi, mai nou, tranzit.ro/Cluj. Ce-ţi veni? Ce te mână-n luptă? Cum ai ales să rămâi în preajma artei mai degrabă în calitate de curator decât de artist? (Sau însăşi această distincţie e una problematică astăzi?)

Da, dacă pui aşa întrebarea, chiar e ciudat, pare o nebunie. Când eram constrâns, prins de împrejurări, simţeam nevoia să găsesc o cale de ieşire, să schimb ceva, iar cel mai uşor era să mă gândesc la proiecte. După opt ani de studii superioare, în 1999 am luat decizia de a mă lăsa de artă, însă a trecut o vreme bună pînă când am înţeles că ceea ce continui să fac în preajma artei se numeşte curatoriat. Pentru mine cele două nu se confundă. Artistul are alte responsabilităţi, are un grad mare de libertate, la o adică poate să nu expună deloc dar să lucreze pe o anumită lucrare. E ca şi scriitorul. Dacă are resursele necesare, controlează opera în totalitate, nu neapărat şi contextul expoziţional (în cazurile fericite poate să-l controleze şi pe acesta). Curatorul creează contexte expoziţionale, pune în evidenţă idei şi lucrări. Poate construi un fel de discurs al unui spaţiu de artă în care sunt citite lucrările expuse ori evenimentele organizate, dar depinde foarte mult de alţi autori şi colaboratori. Se află în discuţii tot timpul şi trebuie să ţină cont de dinamica multor lucruri. Mai ales dacă alege să lucreze cu artişti contemporani şi să contribuie la crearea unor opere noi, care să răspundă la un context social ori politic actual.

Care au fost cele mai importante, memorabile – sau dimpotrivă dezamăgitoare – proiecte pe care le-ai găzduit şi curatoriat?

Greu de răspuns la această întrebare, au fost multe proiecte (undeva pe la o sută) şi diferite, fiecare important în felul lui. Aş menţiona totuşi proiectul ŞPAC (Şcoala Populară de Artă Contemporană) care a avut un potenţial excepţional dar a murit prea devreme. Un proiect pe care l-am pregătit mult timp şi la care am lucrat o echipă întreagă. Era bine contextualizat, avea o direcţie politică definită, era inovativ şi autentic. Chiar credeam că putem crea o şcoală nonconformistă unde artiştii şi teoreticienii lucrează de la egal la egal.

Dacă există o continuitate în demersurile tale curatoriale şi artistice, aceasta ar consta în promovarea unei arte critice, sociale şi politice. Există însă anumite puncte de ruptură sau linii de deplasare în interiorul acestui câmp în ultimii 15-20 de ani, pe care le poţi decela din experienţa ta directă, sau la care, poate, chiar ai pus umărul în mod direct? Cât de actuală – şi de critică şi eficientă cu adevărat – mai este arta politică astăzi?

Eficientă nu este şi nici nu a fost, mai ales dacă aştepţi de la arta politică sau critică schimbări sociale majore. Nici măcar o masă critică pentru mişcări sociale nu poate să creeze. Dar un demers artistic sau curatorial cu agendă socială poate lăsa urme în gândirea oamenilor. Formează sensibilităţi. Arta critică poate să distrugă, la un anumit nivel, unele construcţii sociale sau politice care par naturale şi neschimbabile, deşi e clar că servesc anumite scopuri ideologice. Da, discursul artistic critic din ultimii 20 de ani a trecut prin câteva etape. Din câte am observat, în anii 90 atenţia artiştilor era direcţionată mai mult înspre libertatea individului şi experienţa subiectivă, pe la începutul anilor 2000 mai mult înspre instituţiile reprezentative, cum ar fi biserica ortodoxă ori muzeul, iar de la o vreme încoace mi se pare că se lucrează destul de mult pe factori economici şi decizii politice care afectează societatea într-un mod mai general. Pe lângă toate astea, odată cu reapariţia discursului neo-conservator, există un interes sporit pentru câmpul cultural. Dacă prin tranziţia forţată la care a fost supus spaţiul est-european nu s-a văzut destul de clar, acum, prin repunerea în scenă a valorilor tradiţionale şi conservatoare, s-a evidenţiat că cultura nu este ceva care se desfăşoară într-un mod natural şi nedefinit, ci mai degrabă constă în cultivarea şi impunerea unor idei şi ideologii. E un domeniu supus instrumentalizării. În aceste condiţii, nu poţi fi indiferent când te trezeşti că lumea e formatată şi tu nu mai acces la ea. Faci artă sau teorie, dar te implici acolo unde te pricepi.

Mă gândesc că plaja pe care se poate mişca liber un practician al artei ca tine este destul de îngustă şi ameninţată de tot felul de alunecări posibile. Cum te raportezi la cele trei ispite opuse şi cum negociezi chemările lor – mă refer aici la tentaţia marşandizării artei (galerii comerciale, valoarea ca preţ de vânzare), a activismului politic (altfel spus alunecarea artei politice în simplă propagandă politică), sau, în fine, a dizolvării artei într-o teorie a artei (pericol prezent deopotrivă prin colaborarea ta frecventă cu alte grupări şi platforme teoretice, dar poate şi prin simpla raportare curatorială la artă)?

Cu prima ispită menţionată de tine mă descurc cel mai uşor, aş zice fără efort: nu mă implic în comercializarea lucrărilor artistice, nici nu iniţiez o colaborare cu un artist pornind de la valoarea lui comercială confirmată sau în devenire. Următoarele două tentaţii sunt mai greu de separat. Personal, de mai multe ori m-am implicat în acţiuni activiste şi am mulţi prieteni activişti, dar programul meu curatorial nu se rezumă doar la colaborarea cu activiştii. Proiectele expoziţionale ori conferinţele atacă ori clarifică unele idei, deconstruiesc sau modifică percepţii, fără să enunţe o revendicare atât de concretă cum ar fi interzicerea exploatării în Roşia Montana ori tăierea copacilor din Parcul Central. Colaborarea mea cu activismul stângist e strânsă, la tranzit.ro/Cluj am găzduit multe din ediţiile PAC (Piaţa Autonomă Cluj) sau proiecţii ale grupului Joia Mânioasă; seminarii de Creiereală etc. Proiectul actual al lui Laurenţiu Ridichie iarăşi se poate înţelege ca activism, deşi el caută mai degrabă expresia cea mai directă de artă politică stângistă. Însă ceilalţi artişti care au abordat teme politice cum ar fi Daniel Knorr, Société Realiste, Miklós Erhardt, Elske Rosenfeld nu se consideră activişti, expoziţiile lor pun în valoare o cunoaştere dobândită prin cercetare artistică, se folosesc de instrumente artistice, chiar şi atipice cum ar fi folosirea unui program de software, colaborarea cu o orchestră tradiţională, drapelul Republicii Sechelle, sârmă neagră de 2 km sau film documentar din arhiva RDG, etc.

Referitor la a treia ispită, dizolvarea în teorie a artei, nu cred că e cazul. Sau depinde de ce înţelegem prin teorie. La tranzit.ro/ Cluj multe din expoziţii au un element de eveniment destul de accentuat şi ideile sunt materializate în lucrări, nu în teorii. Avem conferinţe şi seminarii teoretice, dar ele nu sunt pe teoria artei ci pe teorie filosofică. Deci aş zice că la tranzit.ro/Cluj, arta convieţuieşte cu teoria filosofică, la fel cum era şi la ŞPAC, şi nu cu teoria artei.

Care crezi că a fost impactul spaţiilor coordonate de tine (Protokoll, ŞPAC, tranzit.ro/Cluj) asupra zonei artistice locale (sau chiar româneşti)? Şi invers, există ceva specific zonei artistice clujene? E într-adevăr ea un mic fenomen, aşa cum unele relatări din presă au definit-o, sau avem de-a face mai degrabă cu o bulă mediatică şi/sau comercială în fenomenul artistic local?

Nu cred că proiectele mele au avut un impact anume asupra scenei. Meritul lor a fost că arta critică şi angajată social a avut un loc de desfăsurare, a persistat. Ca peste tot, şi la noi, în spatele producţiilor artistice stau multe considerente, printre care şi cel comercial şi mediatic, ori alte ispite cum ar fi festivismul sau escapismul. Dar putem spune că în Cluj s-a coagulat un grup care continuă să gândească arta în termeni politici, cred că Protokoll, ŞPAC şi mai nou tranzit.ro/Cluj la asta a pus umărul.

(interviu realizat de Alex Cistelecan)

 

[Vatra, nr. 6-7/2014]

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.