vino să vezi:

capul meu e un dulăpior cu medicamente

un loc aseptic și răcoros

dreptunghiul de placaj proiectat pentru siguranță

strecoară-ți mîna și ia pastile proaspete

te vor ajuta imediat să uiți

 

 

vino să vezi:

capul meu e ursulețul de pluș

moale și antialergic

poți dormi cu el în brațe,

poți să-l faci cadou unei familii cu bebeluș

șterge-l de praf, izbește-l de perete, aruncă-l pe geam

te va aștepta nemișcat în iarba uscată

 

 

vino să vezi:

capul meu e o pasăre împăiată

peștele de sticlă de pe televizor

prințesa de porțelan încuiată-n vitrină

obiectul de lux lăudat insistent de musafiri

pușculița care așteaptă speriată sub pat

să fie spartă în mii de bucăți

 

vino să vezi:

capul meu e un oraș din nord

singurătatea și liniștea care lovesc mai tare ca boala

cancelaria burdușită cu profesori idioți și săraci

strada pustie, covrigăria,

aerul uscat care-ți intră ca lîna în ochi

 

 

vino să vezi:

capul meu e o superbă grădină de cafea

uitată într-o lădiță pe balcon, la mijlocul iernii

cînd lumina nu mai are putere iar pămîntul e deja înghețat

grădina de cafea peste care zăpada

tremură ca un pui orb de pisică părăsit la începutul serii

undeva lîng-un gard

[Vatra, nr. 3-4/2017, p. 1]