Andrea MILAT: Croația, dintr-o criză în alta

andrea milat

 

Ce este nou și relevant în politica din Croația din ultimul an?

Evenimentele care au marcat ultimul an din viața politică a Croației au început, de fapt, să se desfășoare mai devreme și continuă să se dezvolte în mod similar și astăzi. La finele anului 2015 au avut loc alegeri parlamentare, în care partidul social-democrat (SDP), aflat la putere, a pierdut scrutinul grație efortului său continuu de a atrage voturi de la dreapta (dat fiind absenteismul sistematic al alegătorilor de stânga). De atunci, Croația a trecut prin trei încercări de a guverna ale HDZ, cel mai mare partid de dreapta, și ale partenerilor săi de coaliție. Nu există diferențe între SDP și HDZ atunci când vine vorba de politici economice, ambele dezindustrializează și privatizează în aceeași măsură, transformă drepturile în mărfuri și sunt la fel de anti-sociale. Dar SDP e mai sensibil la valorile liberale identitare, în timp ce HDZ le preferă pe cele tradiționaliste.

Până la alunecările sale spre extrema dreaptă de anul trecut, HDZ s-a abținut de la politizarea unor probleme care până de curând se bucurau de un larg consens social, precum avortul, drepturile minorităților sexuale, sectorul non-guvernamental, cultura independentă. Firește, toate acestea erau valori pe care HDZ trebuia se le proclame pentru a putea fi acceptați în Europa. După integrarea în UE, acest pericol a dispărut și grupurile extremiste au câștigat teren. De obicei HDZ poate câștiga alegerile, dar are probleme în a forma guverne stabile – aceasta e a treia lor încercare în numai doi ani. În acest timp, au încercat mai întâi cu un personaj de extremă dreapta, care și-a petrecut cariera în diverse instituții de poliție secretă, începând cu cea comunistă din fosta Yugoslavie – un fapt pe care individul îl respinge categoric, dar care e larg acceptat în societate ca fapt. Nesofisticat cum era, în opinia mea, el nu a avut vreodată șanse reale, însă mandatul său a fost facilitat de un terț partid (MOST). După ce acest șef al poliției secrete a eșuat, HDZ s-a orientat spre un lider mai tehnocrat care, pe lângă faptul că este un catolic anti-avort și provine din diaspora croată din Canada, e cel care a reușit punerea pe butuci, în scopul privatizării, a celei mai mari companii farmaceutice croate (PLIVA, care e acum la pământ în ce privește medicamentele, cota de piață și numărul de angajați).

În cele din urmă au renunțat și au organizat alegeri anticipate pe care HDZ le-a câștigat din nou, cam cu aceiași parteneri de coaliție. Aceștia din urmă, în special MOST (Podul), se prezintă ca nefiind nici la dreapta, nici la stânga, ci pe o poziție morală, obiectivă și etică, și au mizat în alegeri pe o platformă anticorupție care a obținut o parte din voturile de centru-stânga și centru-dreapta de la HDZ și SDP. Cu toate astea, ei sunt desigur de dreapta – liderul lor provine dintr-o mică mișcare de extremă dreapta pro-choice și naționalistă – atât în ce privește chestiunile economice, cât și în ce privește valorile sociale. Dar aceștia sunt totodată jucători noi și contradictorii pe scena politică, care abia ce învață să presteze în arena parlamentară și care provoacă astfel o criză guvernamentală după alta. În opinia mea, dată fiind coaliția lor cu HDZ, ei sunt principalii responsabili de criza politică în care se află Croația astăzi (deși s-ar putea argumenta că și SDP poartă o mare responsabilitate, din cauza alunecării lor continue la dreapta care lasă spectrul de stânga fără reprezentare în parlament). „Deviaționiștii” de extremă dreaptă au fost „epurați”, dar doar din cele mai înalte poziții în guvern, nu și din HDZ. Guvernul din acest an, deși pretinde a fi mai „civilizat” și „european”, nu a făcut nimic ca să curețe dezastrul social produs de guvernele precedente.

Ultima criză guvernamentală s-a petrecut chiar săptămâna trecută [la începutul lunii mai]: deși a fost serios zgâlțâit, HDZ a reușit să păstreze controlul printr-o lovitură de palat, îndepărtând reprezentanții MOST din toate structurile de conducere. Una din numeroasele explicații posibile ale acestei mișcări e aceea că ministrul de interne, membru al MOST, a trimis poliția să ancheteze Agrokor, cea mai mare multinațională croată – de asemenea în prag de faliment –, cu intenția de a-l aresta, în cele din urmă, pe Ivica Todoric, patronul Agrokor, care a finanțat HDZ în schimbul măsluirii rapoartelor financiare ale companiei. Dacă această explicație se dovedește adevărată, ar afecta desigur HDZ, dar e încă neclar dacă acesta a fost motivul principal al loviturii de palat. Explicația oficială trimite la gestul inacceptabil al celor de la MOST, atunci când, ca parteneri de coaliție guvernamentală, au susținut inițiativa SDP de a-l ancheta pe ministrul de finanțe HDZ, care pare să fi ascuns datoriile lui Agrokor. Oh, am menționat oare că și el obișnuia să lucreze pentru Agrokor într-un job foarte similar cu actuala lui funcție din guvern? În orice caz, cei de la MOST au votat moral (deși neinspirat) și au fost dați afară de la guvernare.

Cu toate astea, guvernul e în continuare la putere, chiar dacă e departe de a fi stabil – la fel și majoritatea lor parlamentară. Ea depinde de parlamentari din rândurile minorităților etnice, precum sârbii. Toți au acceptat să suporte guvernul HDZ, în numele necesității unui guvern stabil în acest context marcat de criza Agrokor. Firește că au avut loc nenumărate manevre de culise, cunoscute de publicul larg, dar nesancționate de votanți sau de „statul de drept”, acest clișeu cu care atât HDZ și SDP au candidat și câștigat alegerile precedente.

 

Ce este nou și relevant în economia și societatea croată din ultimul an? 

Cum spuneam, anul acesta e marcat de criza Agrokor, cel mai mare producător și distribuitor de alimente din Balcani, criză care e rezultatul spectaculos al politicilor economice și tranziționale dezastruoase din ultimul timp. Simbol al corupției, clientelismului și favoritismului HDZ, problemele Agrokor-ului ne afectează și cer sacrificii de la noi toți. Compania are aproximativ 30-40 000 de angajați în Croația și aproximativ 10-20 000 în alte state ale fostei Yugoslavii. Datoriile Agrokor sunt extraordinar de mari și la fel e și probabilitatea sa de a intra în faliment. Patronul său, Ivica Todoric, cea mai bogată persoană din Croația, este unul din principalii finanțatori ai HDZ; invers, dacă n-ar fi fost primul președinte al HDZ, Franjo Tudman, Todoric n-ar fi existat. De la începutul carierei sale, circulă suspiciuni de furt (cereale din depozitele de stat), corupție, control al mass-media, favoritisme politice și așa mai departe. Dar pentru economia croată Agrokor este literalmente „too big to fail” – versiunea noastră a crizei Lehman Brothers – și această criză e abia la început. Datoriile Agrokor sunt estimate undeva la 5 sau 6 miliarde de euro, adică de șase ori mai mult decât capitalizarea firmei, care e puțin peste 1 miliard. Veniturile sale anuale sunt echivalente cu 15% din PIB-ul Croației. Cel mai mare risc e reprezentat de cele 500 de milioane de euro datorie contractată pentru a achiziționa compania Mercator, cel mai mare lanț de supermarketuri sloven, și care trebuie returnate în iunie 2018. Efectele urmează încă să apară, dar e destul de probabil să afecteze întreaga economie croată – precum și, parțial, economia Bosniei și a Serbiei: de la tineri angajați care nu au vreo legătură cu Agrokor, dar care își pot vedea pensiile diminuate (pentru că fondurile de pensii private au investit în Agrokor), până la micii furnizori din agricultură care literalmente depind de Agrokor, până la angajații săi direcți ș.a.m.d.

Ce-i nou și relevant în cultura croată din ultimul an?

Anul trecut Croația a avut cel mai de dreapta ministru de cultură (membru HDZ) de după cel de-al Doilea Război Mondial, care nu a întârziat să-și îndeplinească promisiunile: a tăiat orice fel de platformă media liberală sau de stânga (focare de criticism în Croația) de la acele puține fonduri publice care mai existau. Aproape toate ONG-urile liberale de stânga au fost lipsite de finanțare și banii au fost redirecționați către organizațiile de dreapta. Aceasta a dus la un protest uriaș al lucrătorilor și artiștilor din media liberală de stânga împotriva ministrului. Dar asta nu a însemnat sfârșitul său. El nu a fost îndepărtat din funcție decât odată ce întregul guvern a căzut pentru a doua oară într-un singur an. Ministrul respectiv a reușit aproape de unul singur să pauperizeze cultura croată într-o manieră semnificativă: nici o finanțare pentru grupările LGBT sau pentru gay pride, nimic pentru Subversive Film Festival din Zagreb – iar acestea sunt doar câteva exemple dintr-o galerie mult mai amplă.

La ce proiecte lucrați actualmente?

Jobul meu principal e cel de redactor al platformei regionale de stânga Bilten.org, care își are sediul în Zagreb, dar care acoperă tematic întreaga zonă a Balcanilor (Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovenia și România). Până acum vreo două luni coordonam și versiunea croată a Le Monde diplomatique, una din platformele care a rămas fără finanțare ca urmare a epurării HDZ. În timpul meu liber lucrez cu jurnaliști pe problemele care afectează acest mediu și mă gândesc să termin odată teza de doctorat.

______________

Andrea Milat (n. 1982, Zadar, Croația), licențiată în lingvistică; publicistă, traducătoare, jurnalistă și activistă.
 Traducere din limba engleză de Alex. Cistelecan

 

[Vatra, nr. 5-6/2017, pp. 103-104]

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s