Magda Cârneci – Poemul ecologic

magda 2

Se face de dimineață

se aud șuierături, țipete, croncănituri, ciripituri, uguituri

 O boare animală electrizează aerul, apa

 impregnează câmpurile arate, străzile și metroul

Am început.

Mă înalț încetișor deasupra Pământului

 sunt pelicula vie care înghite tot și excretează nimic

Acopăr cu sputa mea dulce relieful muntos și turnurile civilizaționale

 pulsez delicat în creșe și pe fundul oceanului

Mama mea e vulva tuturor mamiferelor

Tatăl meu e sperma universală

Mă gâdilă șerpii și râmele

Mă înțeapă aricii și cârtițele

Mă dor peștii și vulturii

Mă înnebunesc ornitorincii și cameleonii

Genele ADN-ului meu sunt extrase

 din prea multe experimente animale ratate

 sunt împrăștiate în prea multe prototipuri abandonate

 puse în mișcare înainte de vreme

Nu mă mai recunosc în atâtea derivate și ramificații

instinctul bâjbâie, se împiedică și vrea să mă lase

Am fost proteină și moleculă cândva, am fost virus, bacterie, am fost algă și protozoar, apoi am fost râmă minusculă și pește cu aripioară dorsală, și salamandră și coropișniță, am fost șarpe și turturică și pui de cățea/ m-am încercat în diverse formule, m-am abandonat și m-am complăcut

m-am iubit și m-am urât

m-am părăsit și am sărit peste mine

vietate cu din ce în ce mai puțin trup și din ce în ce mai multă închipuire

Ciripesc, uguiesc, croncănesc/ vorbesc, murmur, șoptesc/ susur, foșnesc, unduiesc/ vizualizez, imaginez, gândesc/ calculez, proiectez, programez/ contemplu, mă videz mental, meditez/ sunt tăcere, întuneric și spațiu cosmic/ liniște, liniște, liniște

Nu mă mai interesează culoarea pielii și limbile naționale

aceste blănuri de subspecii umane sunt pe cale de dispariție

Comunic vibratoriu cu broaștele, iepurii și panterele

pisicile au cucerit internetul, câinii au luat cu asalt profesiunile morale

animalele domestice ne civilizează și ne îmblânzesc

zoologia a luat cu asalt umanismul și adunările populare

trebuie să o reintegrez

Se face amiază

Am mușcat, rupt, zdrobit, am mâncat

A trecut prin mine apa și aerul, praful și

 vegetația acestei clocotitoare planete

Le-am metabolizat, le-am rafinat

Inimă și nebunie le-am adăugat de la mine

Dar vuiesc abatoarele, urlă vânătorii de blănuri și fildeș, gem măcelăriile

 căci umanii vor carne, carne, carne, iar carne

și râuri de sânge prin subteranele urbane urcă prin capilare

 la creierele lor suspendate, drogate

uitând că se mănâncă pe sine și-și beau propriul sânge

Iar apoi cântă coruri de rugă și laudă, înalță catedrale de bună credință

Dar când în fine opresc mașinăria

Tigrilor nu le mai e frică de mine, se împacă cu mieii și porumbeii

 șoarecii sug la țâța felinelor

Gazelele se pupă în bot cu panterele și șacalii

 turmele de capre și oi pasc cu grijă, ferind furnicile

 și lăcustele dintre brazde

Elefanții pășesc cu atenție printre ouă de prepeliță

Acum că mașinăria încetinește

 rinocerii și crocodilii vor să scape de colți, solzi și de gheare

 broaștele țestoase vor să se elibereze de carapacea lor milenară

 popândăii și mangustele îmi cer dragoste, dragoste

 corbii vor să învețe regulile gramaticale

Dar eu nu am reușit în întregime să mă trezesc.

Trebuie încă să diger frica puilor de păsări din cuiburi

 viclenia șerpilor veninoși, furia leoaicelor în rut

 vanitatea păunilor, paranoia înmulțirii insectelor

Aparatul meu digestiv duduie de otravă și milă

            Se face de seară

Observ blocajul fiecărei specii în șmecheria ei evolutivă

 în jocul ei cu natura, în găselnița ei adaptativă

Îl înghit pe Darwin, trebuie mers mai departe

 în laboratoare încerc o nouă formulă de viață

 îmi combin ADN-ul terestru cu genetica suprasolară

Ontogeneza depășește filogeneza și se îndreaptă spre cosmos

Cosmogeneza e un salt în abis

Abisul geme de îngeri și extratereștri, ei ne așteaptă

Poartă pe umeri capetele noastre viitoare

Am fost lumină pură cândva

 Lumină vie și excretoare suntem acum

 Lumina ne vrea înapoi, vii și puri

            Se face iarăși de dimineață

Când voi muri, mă voi întoarce în colcăiala organică

 de acolo voi organiza/pregăti decolarea

 prezentând circul nostru iubit, grădina zoologică planetară

Mamei viață, Mamei iubire

La judecata ierarhiilor astrale

Păsări și mamifere curg în valuri din mijlocul pieptului meu

 Păsări și mamifere intră în șuvoaie în centrul inimii mele

 Am să-i iau în cer, am să-i transform în splendoare.

 

 

[Vatra, nr. 4-5/2018, p. 1]

 

 

 

Un comentariu

  1. Una dintre foartele putine poezii excelente din ultimii 20 de ani. Spunea unul ca nu mai exista poeti autentici in Romania? Uite ca se insela. Sperantele nu-s toate pierdute.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.