Se face de dimineață
se aud șuierături, țipete, croncănituri, ciripituri, uguituri
O boare animală electrizează aerul, apa
impregnează câmpurile arate, străzile și metroul
Am început.
Mă înalț încetișor deasupra Pământului
sunt pelicula vie care înghite tot și excretează nimic
Acopăr cu sputa mea dulce relieful muntos și turnurile civilizaționale
pulsez delicat în creșe și pe fundul oceanului
Mama mea e vulva tuturor mamiferelor
Tatăl meu e sperma universală
Mă gâdilă șerpii și râmele
Mă înțeapă aricii și cârtițele
Mă dor peștii și vulturii
Mă înnebunesc ornitorincii și cameleonii
Genele ADN-ului meu sunt extrase
din prea multe experimente animale ratate
sunt împrăștiate în prea multe prototipuri abandonate
puse în mișcare înainte de vreme
Nu mă mai recunosc în atâtea derivate și ramificații
instinctul bâjbâie, se împiedică și vrea să mă lase
Am fost proteină și moleculă cândva, am fost virus, bacterie, am fost algă și protozoar, apoi am fost râmă minusculă și pește cu aripioară dorsală, și salamandră și coropișniță, am fost șarpe și turturică și pui de cățea/ m-am încercat în diverse formule, m-am abandonat și m-am complăcut
m-am iubit și m-am urât
m-am părăsit și am sărit peste mine
vietate cu din ce în ce mai puțin trup și din ce în ce mai multă închipuire
Ciripesc, uguiesc, croncănesc/ vorbesc, murmur, șoptesc/ susur, foșnesc, unduiesc/ vizualizez, imaginez, gândesc/ calculez, proiectez, programez/ contemplu, mă videz mental, meditez/ sunt tăcere, întuneric și spațiu cosmic/ liniște, liniște, liniște
Nu mă mai interesează culoarea pielii și limbile naționale
aceste blănuri de subspecii umane sunt pe cale de dispariție
Comunic vibratoriu cu broaștele, iepurii și panterele
pisicile au cucerit internetul, câinii au luat cu asalt profesiunile morale
animalele domestice ne civilizează și ne îmblânzesc
zoologia a luat cu asalt umanismul și adunările populare
trebuie să o reintegrez
Se face amiază
Am mușcat, rupt, zdrobit, am mâncat
A trecut prin mine apa și aerul, praful și
vegetația acestei clocotitoare planete
Le-am metabolizat, le-am rafinat
Inimă și nebunie le-am adăugat de la mine
Dar vuiesc abatoarele, urlă vânătorii de blănuri și fildeș, gem măcelăriile
căci umanii vor carne, carne, carne, iar carne
și râuri de sânge prin subteranele urbane urcă prin capilare
la creierele lor suspendate, drogate
uitând că se mănâncă pe sine și-și beau propriul sânge
Iar apoi cântă coruri de rugă și laudă, înalță catedrale de bună credință
Dar când în fine opresc mașinăria
Tigrilor nu le mai e frică de mine, se împacă cu mieii și porumbeii
șoarecii sug la țâța felinelor
Gazelele se pupă în bot cu panterele și șacalii
turmele de capre și oi pasc cu grijă, ferind furnicile
și lăcustele dintre brazde
Elefanții pășesc cu atenție printre ouă de prepeliță
Acum că mașinăria încetinește
rinocerii și crocodilii vor să scape de colți, solzi și de gheare
broaștele țestoase vor să se elibereze de carapacea lor milenară
popândăii și mangustele îmi cer dragoste, dragoste
corbii vor să învețe regulile gramaticale
Dar eu nu am reușit în întregime să mă trezesc.
Trebuie încă să diger frica puilor de păsări din cuiburi
viclenia șerpilor veninoși, furia leoaicelor în rut
vanitatea păunilor, paranoia înmulțirii insectelor
Aparatul meu digestiv duduie de otravă și milă
Se face de seară
Observ blocajul fiecărei specii în șmecheria ei evolutivă
în jocul ei cu natura, în găselnița ei adaptativă
Îl înghit pe Darwin, trebuie mers mai departe
în laboratoare încerc o nouă formulă de viață
îmi combin ADN-ul terestru cu genetica suprasolară
Ontogeneza depășește filogeneza și se îndreaptă spre cosmos
Cosmogeneza e un salt în abis
Abisul geme de îngeri și extratereștri, ei ne așteaptă
Poartă pe umeri capetele noastre viitoare
Am fost lumină pură cândva
Lumină vie și excretoare suntem acum
Lumina ne vrea înapoi, vii și puri
Se face iarăși de dimineață
Când voi muri, mă voi întoarce în colcăiala organică
de acolo voi organiza/pregăti decolarea
prezentând circul nostru iubit, grădina zoologică planetară
Mamei viață, Mamei iubire
La judecata ierarhiilor astrale
Păsări și mamifere curg în valuri din mijlocul pieptului meu
Păsări și mamifere intră în șuvoaie în centrul inimii mele
Am să-i iau în cer, am să-i transform în splendoare.
[Vatra, nr. 4-5/2018, p. 1]
Una dintre foartele putine poezii excelente din ultimii 20 de ani. Spunea unul ca nu mai exista poeti autentici in Romania? Uite ca se insela. Sperantele nu-s toate pierdute.