Nicoleta Cliveț – Temuta Judecată a Poeziei

radu sergiu ruba nu inteleg ce

După o pauză de respirație pe teritoriul prozei, una merituoasă, Radu Sergiu Ruba revine la poezie, cu volumul Nu înțeleg ce mi se-ntâmplă (Charmides, 2017), volum în mare parte, și în mod surprinzător, alcătuit din arte poetice. Cea din deschidere fixează și coordonatele întregului: nu atât realitatea interesează aici, cât aburul poetic ce o înconjoară și potențialul său numinos. Ludice, fantaste, nu și manieriste, scenariile poetice au la bază o privire sub care realul se reconfigurează fără dificultăți, fiind privilegiate imaginile desprinderii și ale înălțării, „plutirea“ și „lunecarea“ spre zona de esențial: „Experimentez ficțiunea pe apa din pahar/ până se face o Mare Milesiană/ pe care lunec atât de repede/ încât cetatea adormind cu fruntea pe corăbii/ la adăpostul nopții uneltește plutirea.“ (Thales în chip de cuvânt înainte) Viziunea înaltă, cvasi-romantică nu este deloc amenințată de ludicul/ironicul post-modern, căci odată ajunse în text, acestea ajută doar ca pendularea între naosuri și abisuri să fie una molcomă, fără catastrofe. Cuvântul poetic e „în stare a mă ridica în aer/ dar nu la cer“ (Foșnetul hârtiilor), dar nici asta nu e puțin lucru, mai ales că se dovedește suficient pentru a menține melancoliile într-o zonă benignă, frecventabilă fără mari riscuri. Forfota de substrat nu e decât accidentală, și aproape deloc malefică, de subterană, fiind preferat registrul solarului, chiar al monumentalului. Deși „o carte-i ca o lespede de marmură/ așteptând oricând să ne strivească“ (Acela), accentul cade mereu pe „marmură“ și nu pe riscul strivirii, pe „carte“, ca soluție la disoluție, dacă nu chiar ca însăși Soluția. De câteva ori, poezia ajunge până în pragul rugăciunii, iar poetul îmbracă haine „daimonice“, ce-l predispun la o „nebunie“ cutreierând lumea, reorganizând-o și resemnificând-o, într-o manieră suspectă de orfism (Poetul înnebunind). Când nu e prezență vie, ca în Singura iubire, poezia funcționează fie terapeutic („Aflarea asta-n treabă cu condeiul/ mă mai calmează“, Scriind), fie direct salvator – „Scriu./ Asta mă salvează“ (Scriind). Conectat la cele mai înalte vibrații poetice („De cum m-apuc să scriu/ cu toate neputințele mele/ fără de coală în față/ ci zgâriind din minte de-a dreptul pe cer/ de-ndată ce m-apuc, zic,/ mă ia cu somn.// Ațipesc./ Tot scrisul mă trezește/ ningându-mi de sus pe față/ și peste buze“, Scrisul), nu e de mirare că Radu Sergiu Ruba se teme mai mult de Judecata Poeziei decât de Judecata de Apoi.

Atunci când dicția solemnă și poezia despre poezie trec în plan secund, ludicul ocupă avanscena, cu poeme ce par cimilituri „pre versuri tocmite“, în care prezențe difuze, dar consistente și contondente (Boala, Sălciile), bântuie freatica versului. Sunt umbre prietenoase, îmblânzite, ce-și desfășoară potențialul pe scenarii lipsite de stridențe și de catastrofic. Un „abur de cer“ (Boala) plutește peste textele volumului și le impregnează cu taine. Singurătatea e mai degrabă securizantă decât dizolvantă, melancoliile sunt repede calmate ironic, înainte de a se maligniza, contrariile reușesc să se împace aproape spontan, așa încât rezultatul este o poezie prietenoasă cu negativele existenței și foarte rezistentă, dar nu imună, la asperități. Cu toate că versurile aproximează un dincolo adesea nebulos, fumegând neliniștitor, viziunea nu devine angoasantă. O dată apărută, umbra este filtrată în scenarii fantasmatice, vivante și, finalmente, solare. Este un miracol ce nu dă greș niciodată, într-o creație ce privilegiază, prin natura ei și dintru început, miracolul

Secțiunea centrală a volumului, numită chiar Mijlocul cărții și alcătuită din trei poeme ample (Cercul, Întâlnirea și A doua zi) rupe acest echilibru structural între arte poetice și viziuni în-minunate, pentru a introduce un al treilea palier tematic – cel al copilăriei. Textele sunt fericit amprentate de talentul de prozator al lui Radu Sergiu Ruba și „înscenează“ un ritual de trecere, viciat de vremurile tulburi. În Cercul, ceea ce poate fi spus „în cor și în cerc“ devine de nepronunțat pe cont propriu: „Repetați după mine:/ Nu există niciun Dumnezeu!/ Am repetat în cor/ simțeam că după o cântare ca asta/ putem scăpa la tenis cu piciorul.// Acum cine poate să spună și singur?/ Singur nu mai putea niciunul./ În cor fusese altceva/ eram și în cor și în cerc./ De vorbea careva de unul singur/ făcea și un pas înainte/ s-ar fi spart perfecțiunea“. Până la urmă, ca de obicei, perfecțiunea se sparge, cineva este sacrificat, în timp ce pentru toți ceilalți se pune în mișcare șirul adevăratelor experiențe dumnezeiești: „Colega noastră mai mare/ șefă peste salba de cravate roșii/ de sub bluza de uniformă/ se înșuruba ideal/ în lumina aceea înnourată/ cu începutul țâțelor ei/ cu toții știam de acum că ele există!// Atâta Dumnezeu am supt/ din țâțele alea/ peste câțiva ani/ cât nu a supt nicio școală…/ Toți băieții au stat la coadă acolo/ toți/ afară de ăl pirpiriu./ A vrut odată și el/ dar ea l-a plesnit:/ Ai spus/ și jap!/ Măgarule/ că nu există!“

Sigur pe uneltele sale poetice, pe verva sa, pe darul schimbării nonșalante a registrelor, al captării inefabilelor în nuclee narativ-poematice, Radu Sergiu Ruba pare ajuns la capătul unei regăsiri de sine prin poezie, ceea ce face din titlul volumului doar o altă șotie specifică lui: nu numai că înțelege prea bine ce i se-ntâmplă, dar e și destul de mulțumit de asta, stare transmisă dezarmant de firesc și cititorului.

 

 

 

[Vatra, nr. 4-5/2018, pp. 35-36]

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.