Letiția Ilea – Poeme

 

un singur poem

ea avea nenumărate riduri săpate pe chip

părul albit și rănile la vedere.

ea știa durerea întristarea și suspinul

pe de rost.

ea nu scrisese până acum decât un singur poem

cu aceleași imagini de caleidoscop defect

cu aceleași personaje

ce se observau cu bunăvoință

călători în trenuri ce se încrucișează

din direcții contrare.

ea se înfășura în poemul ei

ca într-un șal în noaptea polară.

ea scria același poem

și ridurile nu i se netezeau

rănile nu i se închideau

mâinile îi erau tot înghețate

în jur erau mai mulți morți decât vii

știrile promiteau catastrofe seară de seară.

ea scria același poem

unul singur

el se deșira ca un fular ros de atâta purtat

i se scurgea printre degete

ca un fir de sânge dintr-un trup

extrem de bolnav.

 

o boală de sezon

 

ce te scoate din circuit vreme de două săptămâni.

printre ceaiuri siropuri de tuse nesfârșite cafele

un gând îți dă putere:

e destul timp pentru toate.

e timp să te lași de fumat.

e timp să nu te mai întristezi

când prietenii se îndepărtează.

e timp să o iei de la început

făcând de data asta

totul ca la carte.

e timp până în ultima clipă.

 

 

fără iubire

în copilărie am aflat că iubirea e totul.

mai târziu într-una din casele pe care le-am părăsit

fără pic de regret pentru timpul mâlos din ele

am învățat că se poate trăi foarte bine fără iubire.

nu se întâmplă nimic.

pe corp îți crește o pelicula fină de silicon transparent

din cel folosit de instalatori.

pe deasupra niște solzișori verzui deși.

de-acum poți să treci prin lume liniștit.

ce dacă nu ești iubită.

siliconul îți ține de cald

solzișorii de frig.

răutățile săgețile se lovesc de cele două platoșe

și tu ești tot nou-nouță.

se întâmplă însă și lucruri neprevăzute.

un copilaș șutează în minge înspre tine

și așteaptă cu ochi albaștri să i-o dai înapoi.

atunci ești foarte încurcată.

sau un domn foarte în vârstă schițează

gestul de a-ți ceda locul în autobuz

când te vede înconjurată de sacoșe de la supermarket.

iarăși solzișorii se înmoaie.

cel mai rău e însă când un cățel te privește

se rotește în jurul tău într-un vârtej auriu

îți sare în brațe îți linge mâinile.

atunci pentru o clipă siliconul și solzișorii tăi dispar

atunci pentru o clipă – da – pentru o clipă

crezi că ai mai putea să încerci.

în minutul următor doi polițiști comunitari

întrerup scena de iubire: „probabil nu-i vaccinat antirabic.

și sigur are o mulțime de alte boli transmisibile”.

silicon solzișori mâzgă cenușie.

floare de gheață

anul acesta a trecut cu alte planuri

neduse la capăt.

suma termenilor e mai mică

decât fiecare dintre ei.

doar un gând din nopțile de insomnie

s-a întrupat

de parcă te-ai fi pedepsit singură

pentru o vină imaginară.

în aer se simte apropierea zăpezii

în oase presimți viitoare catastrofe

nu ai cui spune.

în seara de decembrie

ștergi un nume din agenda telefonică

o novă se stinge.

cei plecați se întorc tot mai des în vis

cei rămași se îndepărtează în viteză.

cauți apoi încă niște motive bune

pentru a doua zi pâinea câinele

o țeavă spartă.

noi fisuri în tencuială. noi dureri

care trebuie epuizate.

o frază întortocheată își cere dreptul la viață

se cere scrisă.

ca și cum de asta ar depinde

supraviețuirea ta.

primul cuvânt e pe un raft unde nu-l poți ajunge.

îți amintești doar de acea catedrală din cuvinte

pe care ai schițat-o stângaci.

știi însă că prima piatră o va pune altcineva.

peste tine.

 

înainte de somn

ai învins și nu ai câștigat nimic

ai pierdut și nu ai devenit mai rea

nici mai bună.

în seara de iarnă se înstăpânește un gust amar.

nimic nu mai e cum era

pâinea legumele țigările

nici măcar amintirile

nu te mai poți agăța de ele

ca de niște pitoane

în neînsemnatele tale escalade.

nici victoriile și înfrângerile

nu mai sunt ce erau

cineva a pus între ele semnul egal.

și în clipa aceasta gândul acesta

gândit probabil și el de altcineva înaintea ta

devine o firimitură de pâine

ce nu te va ajuta să găsești vreun drum

uliul e aproape.

 

dacă n-ai fi scris

dacă n-ai fi scris

în viața ta niciun poem

nu ai fi străbătut noaptea

de la un capăt la altul

nu ai veghea acum inutil

ca un far părăsit

peste un ocean cu deșeuri petroliere

dacă n-ai fi scris

în viața ta niciun poem

nu ai fi confundat niciodată

stânga cu dreapta

înfrângerea cu victoria

coșmarul cu extazul

poate acum ai fi scris

programe de calculator

sau ai fi cultivat zmeură

și relații sociale

dacă n-ai fi scris

în viața ta niciun poem

ai fi văzut și tu

doar jumătatea plină a paharului

ai fi avut și tu

planuri cincinale decenale

ai fi avut nenumărate împliniri prozaice

ai fi realizat o mulțime de target-uri

fiecare clipă ți-ar fi fost bine umplută

iar seara ai fi adormit cu ușurință

după somnul fără vise

ai fi luat-o de la capăt zâmbind

ușor tâmp

la ce bun însă acest gând

acum când ai trecut de jumătatea drumului

te smulgi din reveria dulce-amară

și chiar nu mai ai ce face

recviem

tristețea ei era o jucărie din copilărie

pe care o arăta mereu musafirilor

împreună cu diplomele de premiantă

două codițe de păr șaten sută la sută natural

și colecția de capace de bere

îndreptate cu cărămida.

tristețea ei era o rochie demodată

pe care nu se îndura să o arunce

știind că moda e ciclică.

o purta semeț pe aleile parcului central

ignorând superior

șușotelile amuzate.

acasă rochia devenea halat

șorț de bucătărie pijama

se confunda cu propria-i piele.

prietenii o îndemnau să se desprindă

să îngroape trecutul pentru totdeauna

să gândească bineînțeles pozitiv

dar ea se făcea tot mai mică

încăpea acum în același sertar cu jucăria

într-un buzunar al rochiei

într-o lacrimă violetă

în cinstea bunelor lor intenții.

spaima

spaima sună la ușă

deghizată în poștăriță

o poftești înăuntru îi faci cafea

o întrebi de sănătate de copii

îi dai bacșiș.

ea se instalează comod

își aprinde o țigară își pune un cd.

începe să se plimbe prin cameră

cu mâinile în șolduri bărbia ridicată

dezinvoltă ca modelele de pe canalul fashion.

îți cotrobăie prin lucruri. se simte bine.

e la ea acasă.

o alinți îi faci complimente

numai să plece odată.

ea se agață de tine bate din picioare

ca un copil râzgâiat.

cedezi și de data asta

te ridici și ieși în ploaie

fără umbrelă fără chei.

o mașină aproape dă peste tine.

 

un obiect de preț

pentru care economisești ani de-a rândul

monede de zece bani.

tocmai când să-l cumperi

el se scumpește crește rata inflației

apar lucruri mai urgente.

așa aduna ea câte un vers

din cuvinte de zece bani

și poemul dorit era tot mai departe

un măr perfect într-un copac mult prea înalt

un colac de salvare

pe care nu-l poate ajunge

cine nu știe să înoate.

ochii îi erau mai stinși acum

gesturile lente pasul domol.

oboseala o prinsese în pânza ei.

însă tot mai strângea câte-o monedă

un cuvânt de zece bani le alinia în fișicuri

le număra le mângâia

și ele nu erau niciodată de-ajuns.

apoi într-o zi din senin și-a pus toate monezile

în pălăria unui cântăreț la chitară din piața mare.

poemul a fost atunci mai aproape ca niciodată

l-a putut atinge silabisi.

era un tril nemaiauzit

într-o gură de mut.

 

o zi însorită

ea a fost copil precoce

tânără speranță neconfirmată

adult imatur

ea a dansat un dans

compus dintr-o mie de secvențe

fiecare repetată până la disperare

ansamblu dând cu ușurință

iluzia spontaneității

ea și-a amintit mai mult decât a trăit

și-a imaginat mai mult decât a respirat

și nu a fost de ajuns

ea a fost fumul și zațul de după petrecere

siaj dar niciodată vas de croazieră

cioburi colorate de caleidoscop

din care fiecare a înțeles ce-a putut

și atunci cine a fost ea

(aici asistența în haine mai mult sau mai puțin cernite

își ia adio se risipesc care încotro

la cafenea dentist supermarket

a durat foarte puțin

or să prindă și știrile de ora cinci

bine că n-a plouat

dacă n-a plouat înseamnă că ei

nu-i pare rău)

 

 

 

[Vatra, nr. 5/2019, pp. 13-15]

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.