La scurtă vreme după ce regimul lui George Bush a folosit nefericita expresie „war on terror”, publicul internațional a avut o revelație. Grație incompetenței cu care s-au manipulat jumătățile de adevăr, a început să apară expresia în oglindă „war on truth”, atât prin jurnale academice,¹ cât și pe la poalele internetului. Între timp, expresia și-a câștigat o viață a ei și poate fi găsită, la o căutare pe google, în peste jumătate de milion de instanțe, inclusiv în formă versificată, pusă pe muzică.²

În forma sa mai naivă, expresia „war on truth” face trimitere la adevărul adevărat pe care oamenii răi încearcă să-l abuzeze din toate direcțiile, iar oamenii buni trebuie să-l apere vigilent și continuu, ascuțindu-și spiritul critic.

În stratul imediat următor, găsim perspectiva unei bătălii generalizate pentru mințile și sufletele oamenilor obișnuiți, pe care Benedict Anderson o plasează ca începând odată cu dezvoltarea pieței tipăriturilor,³ deși e mai veche. Această perspectivă te îndeamnă să urmărești canalele prin care se difuzează informația (și substratul ei ideologic), puterea respectivelor canale, care lasă urme destul de clare în succesul pe care îl are (tiraj, audiență, vizitatori etc.) și, în cele din urmă, redundanța substratului ideologic sau recurența cu care acesta apare atașat de diverse informații, sfaturi, rețete, glume etc.⁴ Cu alte cuvinte, în forma pentru adulți, expresia „war on truth” ne lasă să vedem că nu e vorba neapărat de oameni răi, cât despre oameni puternici – fie că au avut competențele necesare, capacitatea de orientare pe teren și noroc, fie au știut să se organizeze mai bine decât concurența.

Iar dacă adăugăm și preocuparea pentru formele în care se produce eliminarea sau marginalizarea concurenței, avem o rețetă aproape completă prin care putem să citim printre rândurile oricărui eveniment istoric.

Pentru a citi printre rânduri în seriile de evenimente, trebuie să dezvelim încă un strat: să vedem cum lucrează logica practicilor de producere a adevărului. Procedura nu e complicată, însă e riscantă, ne spune chiar Michel Foucault,⁵ deoarece e contraintuitivă la nivel micro și, probabil, periculoasă, deoarece duce spre concluzia că adevărul nu există decât în măsura în care îl forțăm să apară așa cum ne apare. Totuși, la nivel macro, se poate observa succesiunea unor regimuri ale adevărului destul de distincte și diferite: adevărul din vremea lui Hesiod, care se dovedește prin împlinirea întocmai a profeției; adevărul din vremea lui Platon, care se dovedește prin consistența logică; adevărul din vremea lui Newton, care se dovedește prin observație și experiment, cu rezultate măsurabile și reproductibile.⁶

În prezent, putem vedea o ramură particulară a ultimului regim de adevăr, care adaugă printre cerințe nevoia de a arăta semnificația statistică și mantra „randomized double blind placebo controlled trial”. Uneori, noul regim al adevărului ne trage cu ochiul din spatele unor studii clinice cu 10 participanți, pline de formule și indicatori care să garanteze semnificația statistică a rezultatelor. Alteori, apare și strivește totul în mod triumfal, închizând discuțiile interminabile dintre contabili și cercetători sau activiști sociali – vezi entuziasmul din jurul recunoașterii ei în 2019 de către juriul care acordă premiul pentru științe economice în memoria lui Alfred Nobel.⁷

Desigur, dacă e citită în cheie evoluționistă, această succesiune a regimurilor de adevăr poate să pară a fi doar un joc de glezne făcut de Foucault ca să umple timpul ceremoniei de la Collège de France din 1970. Poate că succesiunea ne arată progresul permanent spre aproximarea tot mai fidelă a adevărului, care e nepăsător vizavi de voința noastră, față de mizele, trucurile și jocurile de putere; și care ne mai dă câte una peste bot, fără nicio supărare, când ignorăm legile naturii. Această impresie poate fi întărită atunci când vedem că regimurile de adevăr coexistă și, de cele mai multe ori, nu se contrazic. O cercetare poate respecta standardele actuale, poate fi intuitivă și logică, iar profețiile ei pot fi verificate în viitorul apropiat când se mai inventează câte un instrument care poate să facă să apară în natură ceea ce înainte era doar în discurs.

Dar ce ne facem în momentul în care vedem că regimurile de adevăr coexistă, dar nu în mod pașnic; când statisticile îți spun ceva care nu e deloc intuitiv și, uneori chiar și fără niciun sens logic, iar variabilele care contează pot să fie în altă parte, sau sunt prea multe și timpul prea scurt pentru problemele presante; iar profețiile se împlinesc mai degrabă pentru că cineva a forțat circumstanțele suficient de mult ca să se adeverească? De regulă în majoritatea momentelor trăim în astfel de interstiții, aflate între certitudini mereu schimbătoare. Iar personajele tipice care poartă controversa acoperă tot spectrul, de la neinformat, incompetent, neglijent, răuvoitor, până la opusele lor. Și, cu toate acestea, vorbim de parcă legile naturii ar fi prins glas; indiferent de efecte.

Întâmplător, anul acesta am trecut printr-o astfel de criză, iar crizele au darul de a ne arăta câte o scurtătură pentru o mai bună înțelegere a lumii sociale. Iar crizele ceva mai lungi dau prilejul producătorilor de adevăr să facă diverse jonglerii, care au efecte sociale evidente. Așa putem vedea că ceea ce e optim, realizabil, rezonabil, acceptabil și, în cele din urmă, real, se poate prezenta în mai multe variante și că fiecare variantă e legată de o țesătură de interese, rețele, obișuințe și preocupări – chiar dacă uneori este vorba despre ceva ce pare să nu aibă nicio legătură cu jocul de simboluri și semnificații în care trăim, ceva precum un virus.

Am ales să prezint chestiunea din perspectiva unui studiu de caz mărunt, focusat pe discursul unui youtuber, bine intenționat și bine informat, care s-a întrețesut cu discursurile oficiale și care a fost atenționat din când în când de mâna invizibilă a algoritmilor din social-media.

Nefericirea doctorului Chris Martenson

Începând cu 24 ianuarie 2020, Chris Martenson a produs 154 de clipuri despre noul coronavirus pe platforma youtube.com și pe site-ul pe care îl împărtășește cu câțiva colegi: peakprosperity.com. Clipurile pe această temă sunt, de regulă, extinse, dar nu mai lungi de o oră și au între 40k și un milion de vizualizări. Uneori sunt apreciate pozitiv sau negativ de către urmăritori chiar înainte să înceapă premiera, mai ales pe măsură ce i-a crescut audiența. L-am descoperit din recomandările algoritmului, deoarece căutam pe de o parte informați despre covid-19 și, pe de altă parte, clipuri suficient de lungi care să mă ajute să adorm.

Seria dedicată virusului începe cu episoade scurte, prezentate într-un ritm alert, cu
o frecvență mai mare decât cea obișnuită, oglindind raritatea informațiilor disponibile în raport cu gravitatea situației. Povestea e comunicată atât în mod direct, cât și prin mijloacele de construcție a discursului audio-vizual; mai ales prin ton și prin alegerea spațiilor de focus ale analizei. De exemplu, apare recurent focusarea pe ceea ce lipsește din presa care se presupune că ar oferi informații relevante pentru viața celui care le consumă. Asta i-a făcut pe unii vizitatori să revină la clipul inițial și să posteze astfel de comentarii: „Who could have seen this coming!?… and We’ll say, Chris Martenson!” (Shawan).⁸ Pe măsură ce trece timpul, ritmul prezentărilor se liniștește, iar durata episoadelor crește. Tonul devine liniștit și intim, de parcă ar vorbi pentru un public deja consolidat; din 29 februarie chiar îi dă un nume de alint virusului „the honeybadger virus”. Treptat abandonează rolul de producător de știri lipsit de mijloacele necesare și nevoit să lucreze cu informații fragmentare (citizen journalism)⁹ și preia rolul analistului. Critica presei și colegilor de breaslă care popularizează informație științifică își schimbă accentul. Nu mai discută atât lipsa informației, cât proasta informare realizată prin contextualizarea deficitară: grafice contra-intuitive, comparații nepotrivite (cu gripa, gripa porcină, SARS etc.) și alte chestiuni care fac ca riscul să pară mai mic decât ceea ce apare din puținele date citite corect. Cochetează puțin și cu rolul profetului, prezicând un număr de 115 mii de infectări până la sfârșitul lui februarie.¹⁰ Cu această ocazie, canalul Peak Prosperity intră în atenția mass-mediei mainstream. E posibil ca și creșterea popularității episoadelor din serie să fi contribuit la atragerea atenției jurnaliștilor profesioniști. Bloomberg îl pomenește într-o enumerare a răufăcătorilor din social media.¹¹ Anticipând ceea ce îl așteaptă, Martenson simte nevoia să-și prezinte calificările care îl fac apt pentru a vorbi unui public despre chestiune (doctorat în patologie), pentru a preveni astfel posibilele atacuri ad-hominem.

Seria devine interesantă din momentul în care „sistemul” îi oferă prilejuri pentru a reveni la tonul general anti-sistem care străbate întreg canalul Peak Prosperity. Prima țintă a fost WHO care nu a recomandat la timp limitarea traficului aerian, apoi au urmat o serie de exemple asemănătoare în care apare recurent tema intereselor economice sau politice care subordonează considerentele de sănătate: recomandările împotriva măștilor sau ventilatoarelor în momentele în care erau greu de procurat; bâlbâielile lui Trump referitoare la restrângerea interacțiunilor sociale; dublul standard în aprecierea pericolulului de infectare în timpul protestelor pentru cauze sprijinite de mass-media vs. întâlnirile care erau pe placul țăranilor; recomandările pentru medicamente scumpe precum Remdesivir, în momentul în care studiile arătau o eficacitate redusă, comparativ cu alte medicamente mai ieftine precum hidroxiclorochina sau ivermectina; lipsa recomandărilor oficiale, dublată de ridiculizarea consumului de vitamine în mass-media vs. interviul în care dr. Anthony Fauci recunoaște că ia suplimente de vitamina D¹² etc.

Punctul culminant al bătăliei pentru adevăr apare în disputele privitoare la hidroxiclorochină. În general, lupta s-a dat cu observații clinice, ale căror rezultate depind aproape total de integritatea celor care prelucrează datele. În relatările din mass-media, reticența cu care au fost primite succesele tratamentului cu HC a fost înlocuită de certitudinea insuccesului, de îndată ce a apărut primul rezultat negativ, chiar dacă studiul¹³ nu avea cum să tragă o asemenea concluzie pornind de la datele și metodele folosite.¹⁴ Apoi a urmat frauda făcută de Surgisphere, care a trecut neobservată prin filtrele reviewerilor de la Lancet.¹⁵ Chiar dacă ulterior frauda a fost descoperită, iar articolul a fost retractat,¹⁶ evenimentul editorial a dat o lovitură serioasă promotorilor hidroxiclorochinei și practicii folosirii ei. În plus, a încetinit desfășurarea studiilor clinice. De asemenea, studiile făcute ulterior n-au mai prins lumina reflectorului, chiar dacă au respectat cele mai înalte standarde din domeniu. Probabil ar fi fost nevoie de un medicament care să învie morții ca să-i faci pe toți detractorii să-și înghită cuvintele și să-și ceară scuze; iar rezultatele pozitive au fost destul de modeste, iar eficacitatea demonstrată e limitată la perioada de incubație.

Această dezbatere medicală, ce seamănă foarte mult cu cele teologice, are un substrat economic: hidroxiclorochina, un produs generic ieftin, avea un concurent patentat, mai scump, Remdesivir; și niciunul nu avea rezultate spectaculoase. Apoi s-a adăugat un substrat politic: Donald Trump a început să promoveze hidroxiclorochina, din motive numai de el cunoscute. Și, cum se întâmplă adesea în politică, chiar și cea mai arbitrară și nesemnificativă preferință ajunge să devină un semn de distincționare.

Elementul care i-a dat aroma finală cocktail-ului din care s-a născut adevărul pe această chestiune a fost cenzura de tip nou. Forurile superioare n-au mai recomandat medicamentul, iar social-media privată a început să cenzureze fără discriminare materialele care promovau medicamente și tratamente nerecomandate.

Majoritatea popularizatorilor de știință din social-media au lăsat-o baltă, deoarece efortul era prea mare pentru o cauză atât de mică. Unii aveau reputații și cariere medicale de protejat, alții au mai gustat în prealabil efectele demonetizării practicate de google. Cel mai bizar caz de acest gen e Philip E. Mason, care ne arată că nici în nebuni nu mai putem avea încredere. Mason e un chimist care și-a construit timp de de un deceniu imaginea unui pasionat de adevăr care nu ține cont de nicio convenție; care preferă să-și publice rezultatele experimentelor în cele mai bizare locuri, de exemplu Youtube; care preferă să ducă lupte inegale și mereu contra curentului riscându-și sursele de venit și reputația; și care miroase bullshit-ul de la distanță, fără să fie interesat dacă vine din zona rău famată a celor care neagă știința sau încălzirea globală, sau din zona bună a feminismului sau din direcția unor oameni precum Elon Musk, despre care mass-media crede că a reușit să schimbe lumea. E posibil ca Mason să fi recurs la ridiculizarea tratamentului cu hidroxiclorichine¹⁷ din cauza legăturilor institutului la care lucrează cu Gilead, producătorul Remdesivir-ului, sau e posibil să se fi săturat deja de cenzura celor de la Youtube. Dar asta contează mai puțin, deoarece factorul principal pare să fie raportul cost-beneficiu al poziționării într-o astfel de bătălie: hidroxiclorochina nu e leacul minune pentru care omenirea îți va aduce mulțumiri că ți-ai sacrificat stabilitatea financiară.

Și mai e un factor, care ne poate dezvălui modul în care lucrează cenzura: informația e prea multă. Ca urmare nu poți să-i urmărești pe toți și nu poți să urmărești fiecare moment din procesul de aproximare a adevărului. Ca urmare recurgi la snapshot-uri și decupaje pentru a lua o decizie informată: nu-i asculți pe toți, ci îi selectezi după prestigiu (iar prestigiul se poate produce în mai multe feluri); nu-i asculți pe toți, oriunde ar vorbi, ci te folosești de selecția naturală a vorbitorilor (a publicat undeva unde deja există filtre în care am încredere); și nu-i asculți în fiecare moment pentru că nu ai fizic timp – fiecare are dreptul la puține ferestre de oportunitate în care își poate pleda cauza. Iar dacă ne uităm mai atent la decupajele pe care le-am folosi în mod intuitiv, vedem că toate sunt niște porți bine păzite: sunt instituții care oferă calificări, sunt instituții care selectează discursurile relevante; și sunt instituții care le distribuie; toate integrate în sisteme de relații și finanțări. Și toate aceste decupaje sunt porți prin care cenzura poate să obțină rezultate spectaculoase, cu eforturi mai mici decât, să zicem, pentru manipularea bursei: încurajezi câțiva să abereze ca să apară surplusul de informație și analiză; încurajezi câțiva care să pară rezonabili și-i pui sub reflector; și descurajezi sau discreditezi câțiva vorbitori care ar putea să te încurce. Ca urmare, ne rămâne doar un ultim reper pentru a ne descurca în hățișul de intrese: angajamentul cu care cineva susține un adevăr. Reperul e fragil, dar măcar implică costuri greu sustenabile, iar marja de manevră e destul de mică.

Chris Martenson a continuat lupta într-un mod înduioșător, apelând la diverse artificii pentru a păcăli algoritmii Youtube, Facebook, Tweeter.¹⁸ A folosit celebrul „beep”, care cenzurează sonor cuvântul și a inventat diverse înșiruiri de sunete care pentru cunoscători însemnau hidroxiclorochină. Din păcate nu a luat în calcul impresia pe care ar fi creat-o pentru cineva care i-ar fi descoperit canalul abia în toamna lui 2020 sau mai târziu. Totuși, ridicolul asumat ne dezvăluie o lecție interesantă: ceea ce cade în afara decupajelor produse de structurile de putere devine obscen, iar cu chestiunile obscene se operează în mod diferit decât cu cele obișnuite. Uneori par să spună mai multe decât ar avea de spus, alteori produc doar repulsie.

Povestea pare să se repete și în cazul ivermectinei. Dar aici șansele de a învinge cenzura și reticențele sunt mai mari. Pe de o parte medicamentul pare mai promițător, iar pe de altă parte de la începutul verii trecute a apărut un grup de medici din prima linie și cercetători dispuși să riște mai mult: FLCCC Alliance.¹⁹ Aceștia s-au rețelizat, au depus mărturii în forurile politice și împreună par să facă suficient de multă gălăgie ca să fie auziți. Aproape că ne-ar face să credem că medicina e politică, ceea ce e bizar în zilele noastre în care nici economia nu se mai prezintă ca economie politică.

Concluzie

Nefericirea doctorului Chris Martenson ridică o problemă semnificativă și aruncă o lumină interesantă asupra problemei adevărului. N-am încercat să aleg un caz neapărat reprezentativ, cât unul suficient de ilustrativ, care are darul de a reanaliza o problemă de altfel cunoscută. Dacă, generalizată, povestea nu spune foarte multe, studiul de caz, cu toate interconexiunile lui, ne poate ajuta să depistăm mai rapid și să sondăm mai profund situații similare atunci când se ivesc.

În mod ideal ne putem imagina că există un adevăr pe care oamenii de știință dezinteresați reușesc să-l aproximeze tot mai bine odată cu trecerea timpului. E o ficțiune frumoasă, în care crede și el. De aceea a renunțat să mai promoveze N-acelil l-cisteina după ce au apărut suficiente studii care au arătat că are un rol minor în lupta cu virusul; deși e posibil să fi fost o cedare minoră și tactică, menită să susțină povestea autocorecției infinite a cunoașterii. Probabil ar trebui să credem cu toții în această ficțiune, deoarece ne este utilă ca reper. Însă în anumite momente conștientizăm că „trebuie să ne mișcăm rapid în condițiile unei informări imperfecte”²⁰. Crizele și conflictele sunt un bun revelator, deoarece dezvăluie elementele structurale ale sistemului care deobicei sunt invizibile din cauza ornamentelor. Iar în asfel de ocazii putem vedea că de fapt tot timpul trăim în astfel de interstiții: ne mișcăm rapid în condițiile unei informări imperfecte, iar adevărul nu are picioare mai lungi decât minciuna, deși s-ar putea să aibe mai multă anduranță. Indiferent care ar fi Adevărul, noi nu avem de a face cu el, ci cu adevărul operațional, provizoriu, care e decis în urma unor bătălii vizibile, și are la bază regimul de adevăr, care e rezultatul unor bătălii mai vechi și mai ascunse, dar mereu inegale. Iar acest adevăr e cel care produce efectele care, în cele din urmă, ne privesc ca ființe sociale, iar, în cazurile mai serioase, ca ființe biologice: fie că definim caracteristicile unui virus și răspunsul optim; fie că definim națiunea, rasa, clasa, clima etc. și încercăm să dăm răspunsul potrivit.

Note:

¹  Norman K. Denzin, „The War on Culture, The War on Truth”, Cultural Studies ↔ Critical Methodologies, Volume 4 Number 2, 2004, pp. 137-142.

2 Hongroe, „War on Truth”, 2020, Youtube, https://music.youtube.com/watch?v=EDs6h4fEWvA&list=RDAMVMEDs6h4fEWvA.

3 Benedict Anderson, Imagined Communities. Reflections on the Origin and Spread of Nationalism, Verso, 1991, p. 40.

4 Vezi Lucian T. Butaru, Introducere în metodologia cercetării calitative, Presa Universitară Clujeană, 2015, pp. 79-81.

5 Michel Foucault, „The Order of Discourse”, în Robert Young, Untying the Text: A Post-structuralist Reader, Routledge & Kegan Paul, 1981, p. 54.

6 Ibidem, pp. 54-56.

7 Market Power, „How To Fight Poverty with Economics | NOBEL PRIZE: Esther Duflo, Abhijit Banerjee, Michael Kremer”, Youtube, 14 octombrie 2019, https://www.youtube.com/watch?v=CEGr24YFKDI&ab_channel=MarketPower.

8 Peak Prosperity, „Coronavirus Update from Chris Martenson”, Youtube, 24 ianuarie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=WrieEghkjE0&lc=Ugzi1G7ZxogoUgHoaZJ4AaABAg&ab_channel=PeakProsperity.

9 Idem, „’Nothing To See Here!’ With Coronavirus – Scientist Disagrees”, Youtube, 4 februarie 2020, min. 0:28, https://www.youtube.com/watch?v=yV6IEdPc7AY&ab_channel=PeakProsperity.

10 Idem, „The Calm Before The Storm – Coronavirus Cases Set To Explode Higher”, Youtube, 29 ianuarie 2020, min. 7:30, https://www.youtube.com/watch?v=Yq3Y9rmlEQE&ab_channel=PeakProsperity. Predicția nu e departe de cifrele contabilizate ulterior: peste 84 de mii.

11 Gerrit De Vynk, Riley Griffin & Alyza Sebenius, „Coronavirus Misinformation Is Spreading All Over Social Media”, Bloomberg, 30 ianuarie 2020, https://www.bloombergquint.com/global-economics/coronavirus-misinformation-is-incubating-all-over-social-media.

12 Peak Prosperity, „Covid Testing: Bad Science Worse Policy”, Youtube, 23 septembrie 2020, min. 30, https://www.youtube.com/watch?v=HSsTCjbNPF0&ab_channel=PeakProsperity.

13 Joseph Magagnoli et. al., „Outcomes of Hydroxychloroquine Usage in United States Veterans Hospitalized with COVID-19”, in Med (N Y)., Version 2. medRxiv. Preprint. 2020 Apr 23, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7276049.

14 Peak Prosperity, „Coronavirus: Debunking The Hydroxychloroquine ‘Controversy’ (Dr. Chris Martenson)”, Youtube, 23 aprilie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=dLSYRqcg0wo&ab_channel=PeakProsperity.

15 Idem, „Garbage ‘Science’: Be Wary Of What You’re Being Told”, Youtube, 29 mai 2020, https://www.youtube.com/watch?v=IUD_wvkNhnk&ab_channel=PeakProsperity.

16 Sarah Boseley and Melissa Davey, „Covid-19: Lancet retracts paper that halted hydroxychloroquine trials”, The Guardian, 4 iunie 2020, https://www.theguardian.com/world/2020/jun/04/covid-19-lancet-retracts-paper-that-halted-hydroxychloroquine-trials.

17 VoiceOfThunder, „Coronavirus update May 17: Miracle drugs vs reality”, Youtube, 17 mai 2020, începând cu min. 5:55, https://www.youtube.com/watch?v=RzmDh1JMp68&ab_channel=VoiceOfThunder.

18 Peak Prosperity, „Censorship Is Out Of Control!”, Youtube, 16 oct. 2020, min. 0:37,

19 ***, „About the FLCCC Alliance”, FCCC Alliance, https://covid19criticalcare.com/about/.

20 Peak Prosperity, „Mainstream Media’s Coverage of Covid-19 Is Still Badly Failing Us”, Youtube, 14 august 2020, min. 30, https://www.youtube.com/watch?v=g-qehoi4BUA&t=3s&ab_channel=PeakProsperity.

Bibliografie:

***, „About the FLCCC Alliance”, FCCC Alliance, https://covid19criticalcare.com/about/.

Anderson, Benedict, Imagined Communities. Reflections on the Origin and Spread of Nationalism, Verso, 1991.

Boseley, Sarah & Davey, Melissa, „Covid-19: Lancet retracts paper that halted hydroxychloroquine trials”, The Guardian, 4 iunie 2020, https://www.theguardian.com/world/2020/jun/04/covid-19-lancet-retracts-paper-that-halted-hydroxychloroquine-trials.

Butaru, Lucian T., Introducere în metodologia cercetării calitative, Presa Universitară Clujeană, 2015.

De Vynk, Gerrit; Griffin Riley & Sebenius, Alyza, „Coronavirus Misinformation Is Spreading All Over Social Media”, Bloomberg, 30 ianuarie 2020, https://www.bloombergquint.com/global-economics/coronavirus-misinformation-is-incubating-all-over-social-media.

Denzin, Norman K., „The War on Culture, The War on Truth”, Cultural Studies ↔ Critical Methodologies, Volume 4 Number 2, 2004, pp. 137-142.

Foucault, Michel, „The Order of Discourse”, în Robert Young, Untying the Text: A Post-structuralist Reader, Routledge & Kegan Paul, 1981.

Hongroe, „War on Truth”, 2020, Youtube, https://music.youtube.com/watch?v=EDs6h4fEWvA&list=RDAMVMEDs6h4fEWvA.

Market Power, „How To Fight Poverty with Economics | NOBEL PRIZE: Esther Duflo, Abhijit Banerjee, Michael Kremer”, Youtube, 14 octombrie 2019, https://www.youtube.com/watch?v=CEGr24YFKDI&ab_channel=MarketPower.

Magagnoli, Joseph et. al., „Outcomes of Hydroxychloroquine Usage in United States Veterans Hospitalized with COVID-19” in Med (N Y)., Version 2. medRxiv. Preprint. 2020 Apr 23, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7276049.

Peak Prosperity, „Censorship Is Out Of Control!”, Youtube, 16 oct. 2020,

Peak Prosperity, „Coronavirus Update from Chris Martenson”, Youtube, 24 ianuarie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=WrieEghkjE0&lc=Ugzi1G7ZxogoUgHoaZJ4AaABAg&ab_channel=PeakProsperity.

Peak Prosperity, „Coronavirus: Debunking The Hydroxychloroquine ‘Controversy’ (Dr. Chris Martenson)”, Youtube, 23 aprilie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=dLSYRqcg0wo&ab_channel=PeakProsperity.

Peak Prosperity, „Covid Testing: Bad Science Worse Policy”, Youtube, 23 septembrie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=HSsTCjbNPF0&ab_channel=PeakProsperity.

Peak Prosperity, „Garbage ‘Science’: Be Wary Of What You’re Being Told”, Youtube, 29 mai 2020, https://www.youtube.com/watch?v=IUD_wvkNhnk&ab_channel=PeakProsperity.

Peak Prosperity, „Mainstream Media’s Coverage of Covid-19 Is Still Badly Failing Us”, Youtube, 14 august 2020, https://www.youtube.com/watch?v=g-qehoi4BUA&t=3s&ab_channel=PeakProsperity.

Peak Prosperity, „The Calm Before The Storm – Coronavirus Cases Set To Explode Higher”, Youtube, 29 ianuarie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=Yq3Y9rmlEQE&ab_channel=PeakProsperity.

Peak Prosperity,„’Nothing To See Here!’ With Coronavirus – Scientist Disagrees”, Youtube, 4 februarie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=yV6IEdPc7AY&ab_channel=PeakProsperity.

[Vatra, nr. 1-2/2021, pp. 139-142]