Elena Ștefoi – Poeme

Înainte de cină

mai vrei încă să salvezi să împarți

boțul de mămăligă

și jumătate din ceapa

cu care-ai plecat într-o dimineață  la drum

pe câmp prin pădure spre buza prăpastiei

s-o amețești cu vorbe de copil de la țară

până ce se arată un curcubeu

și curcubeul se face sac

și sacul te-ascunde și te înalță

și te lasă să zbori să amerizezi

să înoți să găsești calea să dezlegi lacăte

să ajungi la timp ca să-i faci

respirație gură la gură

celui dintâi născut chiar dacă el

părea că se resemnase și urma să fie învins

de secta adepților sfîrșitului lumii ?

s-au așezat toate la locul lor

ai timp să te pregătești ca atunci

de popas de lupta cu necredința

să vină doar pentru tine seara care se lasă

în paharul pe care va trebui să-l înghiți

*

Să se bucure ei

lumile luptându-se între ele

discordant contradictoriu schizoidal

cu mine la mijloc

zen pian și lavandă revărsate din laptop

mantra recunoștinței valuri foșnet tălăngi

triluri psalm tămăduitoare lumină

din hol în sufragerie din baie în dormitor

înghesuială tămbălău asfințit nesătul

chiote țopăieli și zorzoane în curtea vecină

vacarmul nepăsării dezlănțuite

care gâtuie florile în tot cartierul

întinde rugina sub așternuturi

viața din resturi de alămuri nepotrivite

ascunsă discret de tristețile cu multe copite

moartea asemeni unui bețiv asudat și afon

țanțoș făcându-și drum înspre microfon

iar o să mă gândesc la cei mântuiți

care n-au auzit nimic niciodată de rău

mulțumindu-se cu cât și cum li s-a dat

aștept să vină zorii să se împrăștie

petrecăreții haosul gazdele toboșarii 

să se întoarcă bătrâna mea trupă

de îngeri protectori din exil

să se bucure ei în felul lor sub ferestre

că încă n-am adormit

*

În gura mare

toate sunt altfel de-o vreme încoace

vieții mele i s-a smuls și ultima decorație

de invalid de război

fără ca ea să se supere

înmormântații îi vorbesc între ei de rău pe cei vii

pe furiș pe la colțuri prin semne greu de citit

și cei despre care se spune că încă trăiesc

mint în gura mare cum că toți adormiții ar fi avut

calități cu duiumul inimi în milostenie

doar ca să le fie lor mai ușor mai îngăduit

să murdărească să destrame să calce-n picioare

eșafodajul memoriei dantelăria poveștilor fondatoare

*

Linia de fugă

colinde colinde  război și pace  și lună plină

un alt început  între două etaje

patru terase remedii feng shui

linia de fugă a unui confrate

pe care mi-o însușesc

de pe un alt continent

că oricum o căutasem și eu

 pe planuri multiple

poze aiurea magii pe drum veșnică pomenire

învârt încă o dată cercul de jos

cu fundul în sus înverzesc crugul 

prind rădăcini pe mal de ocean

trag nucul din livada bunicii

lângă baobabul royal

să am și umbră și soare

mesaje pe bandă basme cât casa laurii grei

cineva mă îndeamnă să fiu

lumină și bucurie altcineva

îmi face apologia marelui țar

sub epidermă arde mocnit

un veșnic chiștoc de țigară

și în capul mesei așteaptă

o pagină salvată din întîmplare

din butoiul cu pulbere

*

O singură pâine

și ziua de azi sare de la una la alta

neprihănită ușor frivolă privind aiurea

poate îi smulgi tu siguranța de sine și nasturii toți

așa m-aș trezi că-mi țâșnește emoția

printre ei de neoprit măturând totul în cale

până ce ajunge unde vrea să ajungă

în brazda seacă de sub coasta îndurerată

și-o mângâie o descântă o afânează

așteptând cu credință ca înspre seară

să răsară pe ea spicele din care împreună

undeva la marginea hărții vom împărți

o singură pâine cu un convoi de refugiați

*

Pentru încă un secol

țopăitoare lumină printre masacre

și explozii-capcană înțeles față-verso

ne furișăm în adăposturi ne adaptăm la sălbăticie

să nu dramatizăm să fim pozitivi

există sofisticate tehnici de relaxare 

despre criminali și pedepse nu mai poate fi vorba

decât în arhive secrete și la faptul divers

pentru încă un secol de cinema

marile teme se lăfăie totuși la ele acasă

în subsolul unor cercetări doctorale

spre gloria celor care tot construiesc

din mucava și experiment din descrierea altora

până-i apucă spaima că n-au fost

îndestul de perverși ca să poată avea și ei parte

la târg la simpozioane de Mefisto în carne și oase

iar trimișii acestuia biete nume de plastic

vânători de diplome și de city break-uri

s-au lenevit sunt demult plictisiți

nu mai cumpără decât suflete târnosite pe canapea

cu ecranul în brațe peticite pe fugă

de un tâmplar fără degete

care n-a văzut în viața lui cum arată

un raft de bibliotecă bine mirositor

burdușit cu toate ororile colcăind de veșnicia

atâtor neadormiți

[Vatra, nr. 3-4/2021, pp. 9-10]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.