Anca Dumitru

Anca Dumitru este absolventă a masteratului de Inovare Culturală al Facultăţii de Litere din Braşov și câştigătoare a premiului Alexandru Muşina pentru debut în poezie. În 2015 a publicat volumul Piese răsfirate pe o placă electrică, la editura Tracus Arte. Din 2021 a devenit doctor în filologie cu teza Mariana Marin și poetica negativității. A mai publicat poezie în revistele Astra, Vatra, Familia și Corpul T.

experiment 8

ceva ține lucrurile împreună

deși niciun atom nu se atinge cu altul

curentul electric trece prin noi

cavități negre însuflețite

cândva șoarecii vor decola

către spațiu în navete minuscule

cozile inelare se vor alungi

sub forța gravitației

cândva șoarecii vor cultiva

hamei pe dunele gălbui

vor adulmeca atmosfera

prin geamurile securizate ale serelor

deasupra lor

oamenii născuți

și cei criogenați

vor gravita regulat

stabilizați

termic

și cardio

și neuro

experiment  2

de 27 de ani filtrele telescopului hubble

înregistrează rămășițele supernovelor

galaxiile sombrero înainte de coliziune

quasarii perforând materia neagră

all the information about the universe

comes from light

după big crunch

o ramă curbată

va fixa întunericul

experiment 3

aburii respirației au țâșnit

iarba a stimulat cortexul

degetele au trecut deasupra ei

încovoiate

când  am aflat că apa din noi e reciclată

am coborât printre găuri de vierme

seturi de canale săpatecu grijă

am înaintat           am înaintat

gândacii stăteau cuminți și umezi

 jos   

 în întunericul ierbii înalte

experiment 4

contrastele stârnesc impulsuri neuronale

kinezina trage după ea o veziculă

am inițiat procesul de irigare

în interstițiile atrofiate ale creierului

am eradicat boala chron

am turnat compuși volatili în alveolele

private de oxigenul montan

ne-am întins brațele peste

cele adormite ale vulcanului

am ingerat substanțe transparente

cu care

pisicile pictează abstract pe geamuri

*

Andrei-Codrin Bucur

S-a născut în Bacău. A absolvit Liceul de Artă “George Apostu” din Bacău și cursurile Facultății de Teologie-Didactică din Arad. În 2019 a făcut parte din colectivul autorilor volumului de povestiri Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă, apărut la editura Paralela 45. În primăvara lui 2021 a publicat la Editura Tracus Arte volumul de versuri La bella Italia. (antipoeme jurnaliere) – volum câștigător al Premiului „Budila-Express”, în cadrul Concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”/2020 și nominalizat pentru Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum (2021). Momentan locuiește în Arad.

Sfârșitul este aproape

țin acest jurnal ca o dovadă scrisă a ceea ce sunt

dacă dumnezeu are un caiet în care-mi ține evidența

nu văd de ce n-aș avea și eu unul

că până la urmă judecata finală nu-i decât o confruntare

a manuscriselor:

EL cu ale lui   NOI cu ale noastre

⁕

e uluitor cât pot unii stranièri să muncească

langoarea mă ia de mână în timp ce-i scanez

unica scăpare e cititul

unu. voi citi și voi fi viu?

doi. o viață fără rest sau fuga din fața condiționării?

mă salvează max weber:

„ideea de «obligație profesională» bântuie prin viața noastră

ca o fantomă a unor conținuturi de credințe religioase”

de aceea românii sunt un popor evlavios

iar eu fugind de târnăcop și de lopată sunt un artist

scriu cu stiloul ca să-mi îndrept scrisul

îmi prepar sandviciurile pentru a doua zi

apoi îmi scutur ghetele de noroi

mario giuliacci ne anunță că mâine vremea va fi

predominant însorită

colegul de baracă începe să respire greu

partea proastă e că o să adoarmă pe spate

dacă iisus o fi sforăit cândva (că de plâns a plâns)

ar fi îndrăznit vreunul dintre apostoli să-l scoată afară?

*

o salut pe domnișoara asistentă și imediat

îmi sună telefonul

pe ecran prefixul e cu plus 47

frate-miu îmi spune să-mi fac bagajele

plecarea-i peste o săptămână

acum cât mai e cald afară

îți trebuie o adeverință că ești apt de lucru

și un aviz psihologic pentru munca în străinătate

mă feresc să-i dau un răspuns pozitiv

îmi scuturasem praful de pe picioare la ieșirea din cabinet

dar continui să-l ascult:

în bergen sunt 23 de grade celsius la soare

mâncarea și băutura au prețuri piperate

mâine vrea să meargă la pescuit de păstrăvi

și inevitabil în discuție apare și marele subiect:

bea mai mult ca în tinerețe fumează ca un șarpe

și are probleme cu artera femurală

cade din picioare de zici că n-o să se mai ridice

om la 60 de ani băi adi!…

și nici nu vrea să se opereze. îi e frică de cuțit

felul în care a spus-o mi-a amintit de-un film chinezesc

frăția respectivă te rezolva dacă aveai o problemă

pentru o sumă cuprinsă între zece și treizeci de mii de dolari

salariul minim al unui șofer străin în norvegia

28 753 de coroane

în cazul în care vorbește fluent limba engleză

…un pachet de țigări costă-n jur de cinșpe euro

viața-i scumpă aici…

ce bine că nu fumez!

a zis că mă sună peste două ore. m-a sunat după două luni

bani aruncați pe geam

⁕

când l-am vizitat ultima oară m-a luat cu el la baltă

diferit de ce văzusem pe fishing & hunting channel

o apă puturoasă cu faună săracă și-un cordon viu

ai fi zis

de pescari cu coate roase geloși pe captura celuilalt

băuse ca pe nimic doi litri de bere

fumase juma de pachet

detectivul locotenent columbo ar fi zis c-ar mai fi

ceva de adăugat:

că știindu-se văduvit de dinții din față își lăsase

mustața mai lungă ca să nu mă facă de rușine

că i-a spălat pe ceilalți înaintea plecării

și că nu s-a supărat când i-am încâlcit montura

și i-am pierdut o plută din lemn de balsa

își cumpărase enciclopedia britannica

toate cele 16 volume

și zilnic – n-a uitat să-mi spună – citește câteva pagini

citește din ea

cum mamaia citea din biblia slavonă

cum nepotul ei ăla cu facultatea terminată

citește din thomas wolfe măcar că n-are să-l cuprindă

vreodată

și cum strănepotul ei o să citească în fața unei comisii

norvegiene

jurământul de credință

acte de eroism despre care n-are să-și mai amintească

nimeni.

*

Crina Bega

Crina Bega s-a născut la 16 oct. 1993. A absolvit literele (în 2016) la Universitatea ”Transilvania” din Brașov; tot acolo, în 2019, masterul de ”Inovare culturală”. A publicat poeme în ”Astra” și ”Vatra”. A făcut parte din cenaclul Facultății de litere, condus de Dan Țăranu. 

și degetele noastre vor scânteia

la orice atingere

îmi place să urmăresc oamenii

estompâmdu-se pe străzile încețoșate

să cred

că și mie mi se va întâmpla asta

mă voi afunda în peisaj

pas după pas

fir de păr

după fir de păr

voi fi o fetiță ce se joacă în

suprafața aurolată de brumă

a pământului

voi avea o cordeluță albă pe cap

de sevă satinată

trup și suflet

integrată

*

sistemul minuțios

al schimbării stării meteorologice

este un sistem mnemonic

mi-am regăsit rochia de catifea

cu flori albastre și violete

din lada cu haine rămase mici

transportată în texturile moi

impregnate de ploaie

ale vegetației

nu s-a pierdut niciodată cu adevărat

*

tună –

sinapsele autoliniștirii se formează

în afara mea, ca atunci când mă trezea mama

strigând veselă că afară ninge.

câmpul pustiu

apropie zgomotele,

mă trage după el.

îmi pun mâinile la urechi –

în jurul meu,

aerul explodează.

firele de iarbă rețin presiunea

undelor de șoc –

turle și hornuri de orașe mari

degajă aburi în vârfurile

ciulinilor și trifoilor roșii.

în partea asta de cartier

lumea mi-a părut mereu

mai aproape

*

privesc câmpul, orizontul cu forme albăstrii, neclare,

așa cum aș privi o mare –

desculță, cu degetele de la picioare abia atingând

urma proaspătă, de spumă pe nisip

a unui val ce se retrage

*

e o pajiște feerică în orice distanță –

între vocea mea interioară,

cu sinceritatea și logica sa particulară,

și verbalismul neîntrerupt al unui copil

în timp ce se joacă singur

cum ar fi

să-mi aud această voce

venind din afară,

adresându-se obiectelor,

oamenilor,

altor voci interioare

cu aceeași spontaneitate

cu care Ama zice tare

explicându-și ca în gând

lumea –

țin mâna lui mami în brațe

fiindcă mâna lui mami e un pluș

dacă am anula orice distanță

am păstra

totuși

în amintire

ca pe o jucărie veche și dragă

feeria posibilităților multiple

deschise în spațiul dintre noi

și noi înșine

*

Rada Darmanciu

Rada DARMANCIU s-a născut la 19 iulie 2002, în satul Dimitrova, raionul Cantemir. Își face studiile la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. Poemele ei au fost publicate în revistele: Contrafort, Timpul și Revista Literară. E membră a atelierului „Vlad Ioviță” care se desfășoară în fiecare sâmbătă la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”. Mențiune la Concursul pentru debut în poezie „Alexandru Mușina”.

când ceilalți urlă de plăcere

eu plâng în hohote fără capac atunci când vii la mine

și mă găsești fierbând ouă și cârnați

într-o oală din ceramică

te mint că-mi este foame și sufăr

pentru că nu pot să-ți spun că mă                                                                                                                               gândesc la ziua în care m-am născut –
o nenorocită pată de sânge de pe cearșaf –

zodia racului

să privim filme despre evrei

ca să știm că durerea e doar o pastilă mentolată

pe care-o ținem și apoi uităm.

să aranjăm cu grijă păpușile pe scaunul în care stătea cândva bunica 

și să bem când nu mai putem scrie

dacă îți spun că poezia e locul în care

îmi mai las patul nefăcut (dar mă întorc, îi zic, mă întorc)

n-o să mă crezi

cine pe cine strânge mai tare între perete și ușă

că brațe nu mai avem cum n-a avut mama puls

timp de nouăsprezece secunde în anul doi noaptea

cea din maternitate, cea care stătea pe geam ca o pară

când o lași să se coacă, s-o mănânce alții

după ceva timp, după doar șapte luni.

dar ai mei nu mi-au spus niciodată despre asta

am auzit de la o rudă când aveam 10 ani,

dar n-am nici azi curajul să-i întreb de ce stăteam

pe geamul maternității ca o pară

memorăm spațiile

în care putem striga unul la altul
să-l prinzi pe cel care te privește și să te uiți în ochii lui

reținerea noastră la un anumit punct nu

va fi neapărat despre noi, dar despre ultimul

mărunțiș care ne ucide

nimeni nu va afla că ești tatăl meu adoptiv

nimeni nu va afla că ți-e teamă să recunoști asta 

te-am rugat să-mi dai și mie o bucată de varză murată

ai rupt-o cu mâinile și ți-ai cerut scuze.

mă uitam cum îți curge moar(t)ea printre degete de parcă.

de parcă eram acolo unde ne-am îmbrățișat fără să ne spunem ceva.

am putea să ne simțim (oribil) când nu suntem împreună                                                                      am putea să ne spălăm (măștile) în aceeași apă.

de ce să ne fie rușine

***
se vede mai bine acneea de pe spate și dintele stricat                                                                                     se văd și sentimentele despre care nu știu dacă-ți voi spune.                                                           în tot acest timp tu te pregătești pentru spectacolul de mâine

îți calci hainele așa cum o cârtiță traversează strada                                                                                                  

dacă mâinile mele n-ajung la tine

acum, când te pregătești să adormi,

să știi că m-am rugat să n-ajungă vreodată,

să nu te rănească.

dacă am vrut să fiu muchia care te despică,

te rog să mă crezi

doar atunci când îmi tai unghiile mă simt frumoasă                                                                                    așa cum poemul ăsta înainte de somn

*

Dina Franculescu

M-am născut la Galați în 1990. Mi-am dorit să fiu poetă când o să fiu mare, vis care, iată, s-a realizat într-o oarecare măsură. Am absolvit Literele la Universitatea din Bucuresti, am debutat prin intermediul concursului „Alexandru Musina” cu volumul „Diviziunea Celulară” în 2016 și n-am mai publicat de atunci decât sporadic, în reviste și pe mafiasonetelor.com, proiect pe care tare-l am la inimă, intrați și citiți poezie formală. Coc un volum de corespondență cu prietena mea Samiah Haque, pe care sperăm să-l publicăm anul viitor și din care am atașat câteva poezii. Traduc literatură pentru copii și lucrez la compania aia care trimite mașini în spațiu.

A treia teorie

Motanul în zăpadă, așteptând răbdător să devină bulgăre și trupurile noastre, aproape reci, întinse peste Evropa, nu de la Lișboa la Vladivostok, dar de la Talinn la Cluj, învățându-ne copiii cele trei limbi materne.

Aveai o cameră fără ferestre, Aveai un sat fără iluminat stradal, Aveai o pădure fără animale,

Și m-am uitat la ele și am văzut Că erau stricate.

De-a v-ați ascunselea

M-am trezit azi într-o lume înfășurată strâns în ceață peste dealuri, drumul pe care am pornit s-a făcut pădure am șoptit și ne-am rugat la frunzele alea verzi

învățați-ne unde duce întunericul ăsta, cum să respirăm

și tu erai înalt, chipeș, întunecos cu dinți ca vulpea și erai departe, ascuns în fire de telefon.

M-am trezit azi cu ghetele mele pline de noroi aruncate lângă o ușă toți vor vedea unde am mers

vor vedea stelele alea murdare, luna aia călcată în picioare vor vedea frunzele alea pe care le-am mestecat

și da, am văzut în spatele oglinzii nopții Zece mii de iertări, zece mii de greșeli.

Mic dejunez

Ai un verb pentru a lua micul dejun,

era așa de important să-ți începi ziua încet

cu prea multă cafea și o inundație de mâncare pe masă,

dar eu eram de unde a trebuit să inventăm micul dejun acum un secol și încă ne străduiam să încăpem în concept.

Dar, dragul meu, nu-mi trebuie cuvintele tale atâta timp cât nu ai unul pentru relația

dintre mine și nașa copilului meu

și trebuie să pun distanța atâtor cuvinte între noi două.

 Îți învăț limba din nou

și cuvântul pentru azil e mult mai comfortabil decât cel pentru spital.

Soț

Noaptea trecută am vărsat un pahar de apă pe noptiera

pe care am făcut-o într-o vară fierbinte, în timp ce pisicile noastre dormeau.

Eram obosită și mi-am tras pătura peste mine, chiar dacă apa intra în lemnul de nuc și curgea pe covor

Nu m-ai cerut niciodată de nevastă.

Ne căsătorim ca țestoasele sau ca lebedele, întorcându-ne unul la altul în fiecare anotimp cu o nouă ceartă. Luna noastră de miere

a fost o plimbare până la un pârâu ascuns, unde am stat pe treptele ruginite dinspre apă, am fumat iarbă și am spionat căprioare.

În fiecare dimineață semeni din ce în ce mai mult cu soțul meu.

O miros în barba ta, când ștergi cu cârpe albastre apa vărsată noaptea. Iubești masa aia

cu aceeași grijă cu care mă iubea mama în liniște și cu gesturi secrete.

*

George Ștefan

George Ștefan (n. 1985, Slatina) a studiat Etnologie și Antropologie culturală în București și Bordeaux. Cărți publicate: Tata nu are cal (2017, Ed. Tracus Arte), manuscris câștigător al concursului pentru debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a IV-a. Sabotaj (2022, Ed. Tracus Arte). A publicat, printre altele, în Iocan, Dilema veche și Steaua.

minciuni

cu siguranță

acolo sus

cineva

mă urăște

tot timpul.

sunt în stare să dorm de 3 ori pe zi

sau 3 zile legate

fără să simt nicio remușcare.

am prea mult timp pe mâini

și prea puține lucruri care să

facă din mine un bărbat responsabil.

viitorul meu

nu e trecutul meu.

*

acum e liniște

cu adevărat liniște

nimeni nu vine

nimeni nu pleacă

nimeni nu face nimic

câteva zile cu adevărat liniștite

ca interiorul unui pantof

mărimea 42.

*

tata numără găinile

una câte una.

le numără

și le tot numără

și tot nu-i dau bine la numărătoare.

*

ce băiat bun. spune-i tatălui tău

că divorțăm. ce băiat bun. spune-i

mamei tale că divorțăm.

ce băiat bun.

*

un tren

ciu-ciu

două trenuri

ciu-ciu

toată viața plină de trenuri

ciu-ciu.

*

toți lupii ăștia tineri și morți

trecuți prin poezie ca printr-o garniță

cu untură. toți lupii ăștia tineri și morți

sunt aici.

*

jumătatea ta

vorbește cu mine

într-o limbă străină

mă face să spun

ce nu vreau

să încurc

dreapta cu stânga

ziua cu noaptea

jumătatea ta

e o limbă pe care

n-o vorbesc niciodată

mi-e frică de ea

ca de pielea mea moartă.

*

Lena Chilari

Numele meu este Lena Chilari, sunt născută în satul Pepeni, raionul Sîngerei, Republica Moldova, pe data de 1 august, 1995. Am fost desemnată ”Regele Dimineții” în cadrul concursului “Alexandru Mușina” în 2020, iar volumul de debut „O cană de noviciok la bătrânețe” a fost publicat la editura Tracus Arte în același an.

acum câțiva ani trei oameni au fost conectați într-un triunghi visceral
a venit un șarpe cu față umană
și le-a zis încet
iubiți-vă
dar nu într-un mod egal
faceți sex în locuri obscure
cum este și inima voastră de cerneală
creați conexiuni apoi vomitați de greață când vă revedeți
repulsia este o formă afectivă pe care vreau să o atingeți cu mâna liberă
cei trei și-au urmat cursul poveștii și nu s-au întrebat vreodată
de ce unele lucruri decurg în acest mod
cineva a fost exuberant cineva narcisic și cineva un mister estetic
să dai prea mult
să ceri întruna
și să nu scoți nimic din tine dar să ai o carcasă frumoasă
este definiția eșecului
pe care sincer o detest
peste ani au revenit la acel șarpe
unde nu au găsit nimic mai mult decât o pieliță uscată
s-au uitat unii la alții au vomat
și s-au întors în trecut
acolo unde le este cu adevărat locul
și unde nu ar fi trebuit să se cunoască până acum

mi-aș fi dorit să ascultăm funeral face împreună cu l
mereu mi-am imaginat că am făcut-o
dar era o iluzie la fel cum fac și cu celelalte iluzii ce au legături amoroase
dragostea din capul meu este mai simplă decât cea reală
care implică un om viu
l a fost o căpușă care știa cum să-ți intre sub piele
genul de om care te face să te simți inconfortabil de cât de bine pare că te vede
sau te știe
l croia cuvinte care se potriveau așa de bine cu mlaștina mea din gură
sentimentul de a fi lipit de sudoarea cuiva care nu e pregatit
pentru ambițiile tale lena
este trecător dar al naibii de pregnant
l este un simbol al unui tărâm pe care mi-aș fi dorit să îl pășesc
ca susan care ar fi trebuit să fie lângă frații ei în
țara lui aslan
și chiar arătam ca susan în acea zi când l-am întâlnit
cu rochie albastră păr des narcise galbene traume publicate într-un volum întreg
o femeie după care aș întoarce capul pe stradă
și la care m-aș gândi apoi ziua întreagă
înainte să merg la culcare și s-o uit complet


tragi piciorul copilului și țipi
pentru că vrei ca el să sufere la fel ca tine
să stea ascuns în baie și să fie
cavalerul ordinului tatălui tău
loială cu dinții scuipați sub pătura
unde ai primit pumni încinși
de către membrii familiei tale apropiate
măicuța desculță i-a spălat picioarele
groase ale tatălui ei și i-a preluat
tonul și mutra
acolo unde tună mama
acolo să tune moldoveanul
acolo unde țipă mama
acolo să țipe bulgarul
acolo unde mănâncă mama
acolo să mănânce ambii
acolo unde merge mama
acolo să nu meargă nimeni
tatăl să îi spele picioarele mamei mele
să-i adune zestrea și să o încalțe cu pantofiorii de lac
la urechi să îi șoptească și-n ochii ei albaștri să se uite
– iar acum fiica mea preabună și frumoasă
ești pregătită să pleci cu adevărat de aici


undele străvezii pulsează intacte
urina întârzie să apară
un scrâșnet de dinți pentru înțepăturile
din gât și degetele arse de căni de metal
demonstrează o forță izbitoare a vieții
sentimentul de vină e o piatră care îți intră în papuc
peste care pășești atât de mult fiindcă refuzi să o scoți
încât devine parte din tine
și te resemnezi fiindcă vina este resemnare
nu e ca și cum aștept cu nerăbdare acest sfârșit
ale unor decizii tumultoase pe care să nu le dezvăluiesc
nimănui însă dincolo de foșnetele chinuitoare ale poemului
există speranța unor zile mai bune

*

Roxana D. Baltaru

Poetă, prozatoare, și sociolog, Roxana D. Baltaru s-a născut în anul 1991 în Rădăuți și a copilărit în Vicovu de Sus. De peste zece ani locuiește în Marea Britanie, unde profesează ca lector în sociologie. În perioada 2006-2010 a făcut parte din cenaclul literar Zidul de Hârtie (Suceava). A scris și a publicat poezie și proză în mai multe reviste și antologii (Ramuri, Steaua, Tribuna, Convorbiri Literare, Poesis și altele). În perioada liceului, lucrările sale au fost premiate la concursuri naționale de poezie și proză (ex, ,,Eusebiu Camilar și Magda Isanos”, ,,Iulia Hașdeu”, ,,Moștenirea Văcăreștilor”, ,,Lucian Blaga”). A urmat o pauză de la activitatea literară, în care scriitoarea s-a dedicat studiului științelor sociale în cadrul universităților Essex, Stanford, și Warwick. În această perioadă a publicat lucrări științifice în jurnale internaționale precum The European Journal of Higher Education și Globalisation, Societies and Education. A debutat în anul 2021 cu volumul de poezie ,,Grădina de naftalină” (Casa de Pariuri Literare), care a fost premiat la concursurile de debut ,,Porni Luceafărul” și ,,Alexandru Mușina” (2021). În prezent lucrează la un roman de autoficțiune, care speră că va apărea în următorii doi ani.

armadillo

în mijlocul câmpiei

ne adăpostim de ploaia de vară

dezlipesc maieul și se ridică în aburi căldura

o linguriță rece apasă în gât.

când va ieși degetul mare de sub plapumă

și vei învârti în gură cu limba pielea uscată, am să-ți spun

roșu, suntem atât de comuni

încât dacă s-ar întâmpla ceva cu noi

nu ar fi o tragedie

și totuși ținem cu dinții de viața asta

fără să ne gândim că la capătul câmpiei

începe adaptarea

că pe scaun sunt două pijamale cu solzi

iar afară, o societate de armadillo.

Vishuddha

de când sunt afară am omorât două muște

am încercat să le dau încet la o parte

dar a intervenit entropia.

dracul îmi spune

omul își face locul

ce rămâne constant e foamea.

dacă alerg mănânc și mai mult

burgeri, ciocolată

procesez cu voluptate

rodul lumii în bolul alimentar

cu care mângâi chakra interioară Vishuddha.

mâncarea e porno

dar cine ești tu, să consumi rodul lumii

cum ai ajuns tu pe partea asta a ecranului

și fata aia drogată frumușică în ecran

cum ai ajuns tu să scrii despre asta

să pui stările în categorii

apoi să-ți vezi de drum ca și cum

fata aia nu s-a întâmplat vreodată

cine ești tu

să consumi rodul lumii

și dacă ar fi Dumnezeu

de ce te-ar ajuta tocmai pe tine

să nu crapi când se prăbușește avionul?

ești omul care a plantat năsturei

și uite ce fain au crescut, portocalii

cum se văd prin iarba ornamentală.

la tine vine mâța la pupat

își întinde spinarea, își țuguie ochii

ai observat cum se întinde mâța

de parcă nu ar exista timp, doar miros

îi place mirosul tău

transpirația dintre sâni

ciorapii

mâța te-ar mirosi și în cur

mai ales în cur

când o împingi, câț

mâța s-ar întoarce

când îi spui, pleacă, mâț

mâța n-ar pleca

pentru că mâța știe

unde se află esența

restul e doar barbologie

știință și poezie

și ce ne place magia.

nu alerg mult, câteva ture

au apărut rulote pe teren

și apropo, pe o rulotă dai mii de lire

unii preferă să-și ia rulotă decât casă în rate

is there an event going on, aș întreba pe cineva

de când cu pandemia

nici n-am așa curaj să vorbesc cu oamenii

there’s no event. we’re staying here. 

travellers. m-am englezit

asta înseamnă naturalizare

o să lase vraiște după ce pleacă, zice vecinul

dar eu sunt bucuroasă

și mă gândesc că, dacă eram civilizați

le-am fi urat bun venit oamenilor care schimbă tripul

dar ratele mi-au sălbăticit vecinii.

mâța a prins un fluture

îl mută cu colții de ici colo

și nu-l omoară.

au dispărut rulotele

și poarta e închisă cu lanțuri

au rămas în urmă zdrențe

un burete de vase, o ață de proptit cortul

doi căcați de om la ieșire

o formă de rezistență, consider

și mirosul de fecale mi se lipește de gât

dacă oamenii ar fi mâțe

s-ar mirosi unii pe alții

și n-ar mai face diferența.

mâța a prins puiul din zbor

a dispărut cu el în casă

către un tărâm necunoscut horror.

dacă aș iubi-o

aș omorî eu puiul

și l-am mânca împreună.

*

Sabina Comșa

Sabina Comşa (n. 1990, Braşov) Absolventă a Facultăţii de Litere din Braşov şi a Masterului de Inovare Culturală. Debut ȋn volum cu Toţi ceilalţi apropiaţi (Editura Tracus Arte, 2014). În prezent locuieşte şi lucrează ȋn Germania.

prenatale şi postnatale

Între prenatale şi postnatale, natalele o necunoscută

gata să se din mine năclăită, animăluţul varicos

carnea mea la maxim poate fi, poate fi despre rupturi franjurate poate fi sete ȋntre respiraţii

pot fi eu ierbivorul imens care i-am strivit, i-am regurgitat, care i-am prăpădit jungla ei de maţe-liane şi

mlaştini aminiotice.

Gigea

Precum biberonul civilizator, gigea ţinut la patru mâini. Cum faci tu gigea?

Cu precizia laptelui praf, conform planşelor de dezvoltare a nou-născuţiilor.

După atâţia amar de ani şi nicio clasă pregătitoare?

Intraţi fete şi băieţi gigea, bebeluşii plasticoşi fac locio-locio, din faţă spre spate repetă moaşă.

Mă ruşinez de feţele lor opărite. Am să-i las să mă ȋnfeşe ei fedelş cu bumbac organic gigea.

Utere

Azi e ziua uterelor cicatrizate care ne-au purtat găoace, ne-au expulzat, ne-au ciopârţit berechet. Uterele de pe felicitările de 8 martie şi reclamele de la băi, oversized, varicoase, cu anestezii multiple

ziua ciorapilor cu elestanul măcinat buni de legat via.

Pentru ele tai azi pepenele cel mare, scuip sâmburii.

Pentru ele şi pentru ovare bigudiuri urne de loterie pline ochi

păstăi catifelate, pubescente

pentru Wisteria sinensis floribunda.

Ad libitum

ad libitum

aşa fleaşcă, expandată sfâcurile panseluţe roze roz cu zmeurişul de vene valuri mijind prin sutien

ad libitum cu vȋrf şi-ndesat minibarul cu fleacuri cu oxitocina cu aureole căzute coapte

Glamping

Organe aşezate tetris şi acvariul plurisenzorial ȋn nuanţe de nude nostalgic, rose prăfuit. Cottage şi guleraşe Peter Pan aşa mai poate fi. De brocard să fie ciubărul instagramabil, plin de pistrui, ȋn filtru sepia, draga mea. Ape de griuri colorate, peisaj pestriţ, atârnat de codiţa deja ȋmpletită. Mai apoi, ceva urticarie şi bohemian chic. Danteluri şi bezele, un dream feed prin marea de orăcăieli, un mănunchi de maţe pampoane. Ciocolatoase cu spume pentru ȋngeraşul pluşat, după scurta lui viaţă de senzaţii chimice. O relaţia fiziologică sfârşită sub forceps.

[Vatra, nr. 10-11/2023, pp. 177-185]