Sabina COMŞA
Cafeneaua din pasaj
I
Un pahar de hârtie fără capac, nişte coacăze
din resturile nemestecate ale
unei brioşe
zac în farfuria albastră
la capătul barului.
Spre gura de metrou
ultimii urcă
corpurile lor se sfârşesc
la căderea nopţii
învineţite.
II
Boabele fin râşnite, frişca scursă
pe podeaua
de piatră
topite de jetul fierbinte.
Vezi pe un perete întreg
posterul
ochii negrii ai culegătorilor
stafidiţi
de soarele alb.
III
O pungă spartă din care curge lapte şi zaţ,
sticle de plastic
returnabile
se rostogolesc
sub chiuveta dungată de calcar.
Îşi dau sorţurile jos
între stivele de cartoane goale
fără coduri de bară.
IV
Gâturile pompelor de sirop, dulapul negru
plin de bobiţe lipicioase
strălucesc prin aburul maşinii de espresso
la casa de marcat
pupilele fetelor cu văl.
Degetele soţului strâng
cu lentoarea unui tren vechi
trei cappuccino cu extra caramel.
Common Octopus
Curentul din urma trenurilor
şine trase până în faţa casei
oameni
te pisează între genţi uriaşe de piele.
Cu şireturi fedeleş
prinşi în banda rulantă
îşi sprijină burţile moi calamar
unii de alţii
fâşii
lila şi oranj fundiţă.
Tatuaje nesfârşite
te învăluie în cerneala lor
de roman grafic
cuvinte în limbi străine concomitent
te paralizează pănă la suprafaţa
albastru marin.
Schiurile
În viteză au prins avalanşa.
Beţele s-au ridicat odată la suprafaţă
aplecându-se unul după celălalt
înainte să se scufunde în micile valuri ale fâşului albastru.
Se rostogoleau, brazii şi stâncile albe, etanş
Vedere ce-ţi taie respiraţia!
Printre munţii zdrobiţi
întuneric în ochelarii plutitori din vale.
Schiurile găsite
s-au gândit să le dea la închiriat.
***
Aida HANCER
Katalena
Cătălinei Cadinoiu
în ultima vreme te desfăceai ca o
şuviţă de păr de pe degetele noastre
şi sfâşiată deja
rămânea să te împrăştii pe jos
pe podea
singur copilul cu biberonul de fier
înfipt în gingii
plângea şi râdea cu dinţii de lapte în zidul berlinului
pe sub perdea
cu sângele alb şi cu ochii lui ca nişte peşti de nisip
căra laptele pe ascuns
în mare
tu alăptezi toate vulpile ca să ţi-l care
tu alăptezi toate drumurile
pentru ca drumurile să ţi-l păzească
tu ridici un cuţit şi îndemnul pare atât de normal
dar în ultima vreme
stăteai întinsă femeie
ca un hamac între nucă şi nuc
neagră şi cu laptele tare ca iodul
lingeai cu tot corpul laptele
când ţi-l vărsa irodul
şi zilele se coc de atunci ca o sarcină nouă
plângăcioase
moderne
şi fac nazuri la masă
într-o dimineaţă cumva ai să naşti
pe ruptă rouă
şi ca o floare negru cu verde de brad
tu faci la mânie
spume la gură de jad
femeie care te-ai scris cu tot corpul
pe corpurile noastre
ţi-ai făcut un copil să ne umezească nouă buzele
tu poţi goală călca în picioare şi pe coadă
muzele
când simion doarme
urcă tu înainte mireasă
şi dă-mi tu prietene pasă
capul acela gol
de copil.
fiica sionului
nopţile parc-am avea plete de vin
iar dimineţile se schimbă ca dinţii de lapte
tot ce era poetic se întoarce împotriva mea
fiarei i-a trecut deja sângele prin blană
încă puţin şi te vei întoarce în pântecele mamei
ras în cap cum ai vrut toată viaţa
înfăşurat într-o pelerină de ploaie
dar noaptea îţi vine să-ţi agăţi haina
de sânul drept al femeii iubite
o femeie moartă din punctul meu de vedere
şi dată la câini
dacă n-aş şti că e iarnă te-aş întreba
de ce-ţi ţii agăţată rochia de mireasă în geam
pentru că singura lumină ne vine
prin mânecă
şi singurul întuneric ne iese pe gură
într-o noapte şi eu am avut părul de vin
prietenul meu spânzurat la rădăcina unui copac
cu picioarele-n sus ca o lumânare
aici a avut loc un accident
aici i-a intrat volanul în inimă
şi i-a dus-o
erau toţi copiii cu el
şi planurile pentru copii
ideea că femeia lui va primi
flori doar de la el
şi lângă plămâni
un chibrit gol
paiele consumate
numai moartea dar nici măcar ea
n-ar fi văzut nimic
prin parbriz în momentul acela
după accident l-au întredeschis
ţinea în el atâtea alte femei
şi asta-l făcuse frumos
prietenul meu spânzurat încă nu era de tot mort
impactul maşinii i-a mişcat puţin sfoara
cum stătea ca o cheie
şi moartea celuilalt venise la fix
ca o uşă
asta l-a făcut curios asta l-a făcut
să dea din mâini ca un acrobat
prietenul meu un leagăn de om
s-a prăbuşit spre binele lui
a dat o declaraţie a mângâiat soţia pe cap
cum cureţi un măr stricat de putregai
şi-l speli şi-l ştergi cu prosopul
i-a dat la o parte părul de pe frunte
şi buzele crăpate ale bărbatului
ţi le-a pus pe-ale lui roşii două răni
care-au locuit mult timp împreună
tatăl nostru care de vreo trei ani ( n-ai mai ieşit)
nu ţi-ai mai făcut loc printre flori
vecinii nu mai sunt supăraţi şi în fiecare duminică
ne lasă lapte şi biscuiţi pe băncuţa de la uşă.
eu şi mama avem lipsă de calciu de fapt şi tu aveai
dar ţi-a trecut
unde e lipsă mare şi vindecarea trebuie să fie
dureroasă şi radicală
de prăjituri ne ferim.
de trei ori a fost zăpadă de-un metru
o dată chiar mi s-a părut că ţi s-au crăpat
palmele cam tare şi m-a bufnit râsul
(semănai cu pământul când e proaspăt arat
şi cazi de la doi metri din măr şi nu te loveşti
fiindcă pământul e numai vată neagră aruncată pe cer)
dar ţie nici nu-ţi păsa
când hohotea viaţa prea tare îi trăgeai o palmă
care-ar fi putut să mute şi munţii
mi s-a părut că te văd
venind cu sifonul plin şi cu mătura pentru zăpadă
maşina ca un înger căzut ruginea
şi vecinii Îngeri ceilalţi cântau
dar uite că soarele ne obligă să intrăm în vară
cu cuţitul la gât
capul înainte ca nişte înotătoare profesioniste ce suntem
tu avei palmele fine şi călcâiele crăpate ca sfinţii
numai că sfinţii n-aveau părinţi
dacă s-ar fi operat de apendicită părinţii
sfinţilor le-ar fi dus la spital o sticlă de lapte şi poate
trei lei cincizeci, de bomboane.
/poem/
în fiecare zi păşesc prin noroi ca prin mama
deloc ameninţătoare
pantofi fără toc
spaţii goale care se lărgesc tot mai mult
şi în fiecare zi
în urma mea iese soarele şi usucă noroiul
mi-l îmbătrâneşte mi-l crapă
îi pune mamei mele mâna la gură
rupând de pe ea pielea
o fâşie de apă
uneori mă aplec şi aud morţii declarând stare de urgenţă
ei pun în dreptul tuturor crăpăturilor
ligheane
în caz că spală ăia maşinile deasupra în caz că
aruncă zoaie
s-avem şi noi pentru baia de sâmbătă
că nu ne-ajunge sângele ierbii
într-o dimineaţă mama a ieşit cu ochii în lacrimi
să taie un pui
în centrul oraşului pe camera unei roţi de camion
pe la ferestre oameni cu furculiţe făceau semne urâte
de foame de moarte
cu feţele ca nişte scrisori vârâte în cutia poştală
cu forţa
porumbeii opriţi la o firmitură
distanţă de picioarele noastre
în costume de lilieci căptuşeau acoperişuri
de azbest
iar mama luase puiul cel mai mare
cuţitul de pâine şi
cu două chei franceze a răsucit
până când mi se părea că văd un soare în sânge
mamă eclipsă de soare ascunde-te
nu mai ştiu dacă sângele de pe mâini
e străin de familia noastră
***
Maria PILCHIN
sunt femeia măritului ceapaev
o dată pe lună
mă gândesc la ceapaev
şi armata lui roşie
o dată pe lună
toate femeile casei mele
se întorc în mine şi curg
de parcă ne taie ne căsăpeşte
de parcă toate războaiele lumii
coboară prin noi la vale
de fiecare dată
când merg cu mihu
la pizzeria din colţ
şi chelnerul ne aduce voios
ketchupul picant
îmi stă bucata în gât
căci toate femeile casei mele
muşcă odată cu mine
ieri am fost la expoziţia de picturi
am rămas lângă tabloul cu maci
de fapt erau nişte pete roşii
pe un câmp negru
toate femeile casei mele
s-au oprit acolo
era strâmt era înghesuială
eu o făceam pe deşteapta
explicam că e pătratul lui malevici
stropit de ketchup
dar nu mai conta căci le plăcea
ah ce mult le plăcea
mă somau să tac
căci tabloul era despre tăcere
am plecat toate în altă sală
erau picturi despre iubire ar fi bine
să caut lexemul iubire în dex
poate în dicţionarul etimologic
ah ce tablouri am văzut
două mucuri de ţigară
se pupă în colb unul rujat roşu
patru picioare se iţesc de sub plapumă
două cu ojă de un rozé închis
doi porumbei cu ochii scoşi
şi-au lipit ciocurile
două inimi ca în manualul
de anatomie dintr-a noua
îşi trimit bezele
ah ce romantic
ghidul ne strigă şi mergem
o lumină rece de spital
în centru o masă de maternitate
ghidul şopteşte:
cealaltă faţă a dragostei
femeia de lângă mine
mă uit atent la ea
căci semănăm
şopteşte cu buzele roşii:
un avort
un avort
şoptesc toate
pete de sânge
semn că pe aici a trecut ceapaev
femeia din dreapta
arată o altă masă
mă uit la ochii ei verzi
cenuşii verzi pe care îi am şi eu
zice:
o naştere
o naştere
şoptesc toate
ieşim în câmp alături
într-o pădurice de pini
zeci de cearceafuri se zbat
în bătaia vântului
o hymenaeus o himeneu
ceapaev a reuşit şi aici
ieri eram la salon
înscrisă la pedichiură
intrase o doamnă de vreo
şaptezeci de ani
cu rujul întins pe buze
cu mâini tremurânde
s-a înscris la manichiură
femeia pe care ceapaev
a părăsit-o de mult
dar nu şi ea pe el
eram la o conferinţă
din astea ştiinţifice
o tânără cu iphone
făcea poze soţului meu
am vrut să scot sabia
şi să o tai ca în filmele nipone
dar ceapaev m-a ţinut de mână
ca niciodată
m-a mângâiat pe obraz
şi m-a făcut să râd
aveam cinci ani
şi mi-am zdrelit genunchiul
am căzut căci prietenul meu
fugea să mă prindă
primul băiat care a zis
că mă iubeşte
curgea sângele şi eu plângeam
şi el a lins rana
căldura limbii lui
a speriat pe ceapaev
vampirul din est
şi toate femeile casei mele
erau acolo şi cântau
aşa cântă transfuzia
aşa cântă leucocitele eritrocitele
aşa cânt eu când curg la vale
nopţile când vine pe furiş la mine
să nu îl vadă femeile casei mele
şi îmi plânge pe umăr
ca un prunc sătul de cal de armată
când între mine şi el se dă marea bătălie
înţeleg că toate au fost inventate
pentru această aprigă luptă
ca toate femeile casei mele
să asiste la zdrobirea duşmanului
o dată pe lună
mă gândesc la ceapaev
şi armata lui roşie
o dată pe lună
toate femeile casei mele
se întorc în mine şi curg
***
Hristina DOROFTEI
***
Ţi-am tatuat numele
în palmă.
Zilnic duc palma la buze
simt apropierea ta,
gustul tău de magnolie afumată…
***
Mă trezesc gemetele lui de porc murat în băutură,
visează femei blonde cu cercei cârlionţaţi, grandioşi…
Îmi schiţează imaginile care-i îmbracă hainele ratării,
îl ascult cu sincer interes (nebunii şi beţivii spun adevărul!)
şi mă gândesc cum aş putea să-l nimicesc
(să nu mai aibă being, vorba englezului!).
Mă îndrept spre aragaz, pornesc toate ochiurile
(o asemenea acţiune de epurare trebuie
să aibă minimum patru perechi de ochi martori!), închid
cu meticulozitate cele două uşi care dau spre coridoare,
verific geamul, dacă-i închis perfect, aranjez cutele perdelei
albe, proaspăt spălate, cu iz de clor,
îl sărut pe frunte într-un onctuos adio şi mă îndrept
spre camera mea, ştiind că voi dormi
cel mai liniştit somn din viaţa mea!
***
Imagini tulburi se plimbă prin faţa ochilor
închişi între zăbrelele pleoapelor,
amintiri închegate în colţul ochilor
nu vor să se desprindă,
orele îmi apropie şoaptele surde,
începe să doară puţin,
degetele îngheaţă cearcănele hidratate,
ascunse sub fondul de ten,
le îngrădeşte libertatea de exprimare.
***
Se îndreaptă spre mine,
făr-o vorbă mă apucă de umăr, mă trage afară
după el (numai dacă mă obligă îl urmez!),
mă pune faţă în faţă cu acuzatoarea (o credeam
tovarăşă de joacă!) şi-mi cere
recunoaşterea faptei reprobabile comise
în imaginaţia vomitivă a fetei
care-şi dorea să găsească
îndesată prin vreo amintire a şifonierului
rochia de mireasă a mamei sale…
***
Caut dragostea la
beţivii înamoraţi de-alcool
posesorii de conturi elveţiene
bărbaţii pierduţi printre curve
femeile cu mulţi amanţi
mamele cu tentacule încordate…
N-o găsesc nicăieri!
Cu lupa cercetez rădăcinile florilor,
gust lacrimile,
privirile,
visele,
speranţele,
gândurile…
N-o găsesc nici în cuvintele
care-mi spun că se ascunde în spatele lor!
Dezamăgit, mă îndrept spre casă
cu jeanşii, bocancii şi nervii prăfuiţi.
Îmi aprind o ţigară (ultima ţigară
înainte de sfârşitul lumii!), azvârl chibritul
în coşul de gunoi şi-aud un scâncet micuţ.
M-apropii de pubelă, scormonesc
pân’ la fund şi dau peste ea!
P.S.: Sting ţigara şi amân sfârşitul lumii!
***
struţul din stemă mai speră
să fie redat dinastiei d’Anjou
autocarele
microbuzele
atrag călătorii precum prostituatele clienţii
îmi aştept rândul la toaleta
plină de fumul femeii corpolente
(e regina wc-urilor!)
closetul e plin ochi de mucurile de ţigară
trag apa
curge fum de carpaţi fără filtru
să nu uit plata!
***
ascunsă de mine
nemişcată să fiu sigură
că nu dau curs dorinţei
îmi clocoteşte gândul
că se află la doar câţiva metri distanţă
îmi amorţesc trupul
îl anesteziez
cu scena imaginată de mine
(sunt regizoarea
autoarea
protagonista)
îi bat la uşa sufletului
intru peste el şi-l fac parte din mine
până mă satur de noi
ne devorăm reciproc într-o căutare
tardivă a timpului pierdut…
***
Apari în fiecare dimineaţă
în gândul meu
printre genele întredeschise, leneşe
şi somnoroase,
dornice să rămână îmbrăţişate
peste ochii ce te visează noapte de noapte…
Dar de ai şti, nu ai crede
că sufletu-mi tresare
nerăbdător să-ţi atingă privirea
şi să-ţi spună: mai stai!
de fiecare dată când îmi apari în cale…
***
În jurul mesei stăm adunaţi
toţi mincinoşii vampiri
care urmărim
să punem mâna
pe gândurile
celorlalţi,
să-l prindem la înghesuială
pe cel mai slab dintre noi,
să-l îngrămădim într-un colţ,
să-i sugem
tot sângele
până ce ochii-i se acoperă
c-un văl opac,
iar culoarea
i se scurge din obraji
între coapsele înfierbântate de adrenalină,
pulsând de frică şi disperare,
mirosind a moarte.
***
Mâna-i alunecă plină de curiozitate
pe braţul ei bronzat,
umezit de plăcerea atingerii,
capu-i se apropie de umerii lui
într-o tăcere complice
din care ţâşnesc din când în când
stropi de îndoială născuţi
din ping-pong-ul ochilor,
gândurile se învăluie în ceaţă,
fiorii se întorc în prezentul perfid.
***
Livia LUCAN-ARJOCA
Şi dragostea are o vârstă a treia
Când rând pe rând îi cedează
Cele mai uzate organe
Şi fostele-i puncte forte
devin poveri şi dureri
de tratat cu cele mai
performante
medicamente
Şi dragostea sfârşeşte ca Bella
jucăria lui Alex
O fostă ursoaică
ajunsă o cârpă sinistră
Dar fără de care copilul stârneşte
pe loc un tzunami
Tocită
Roasă
Târâtă
Trântită la nervi
Unică datorită uzurii
În fond
un simplu şi banal
obiect de tranziţie
dar cum să îţi schimbi perspectiva
să primeşti botezul pentru
o nouă etapă
când aici este ancora
masivă şi grea ca
nucleul pământului
Ar putea fi acesta un tutorial al despărţirii perfecte
Nimeni nu face primul pas
cu excepţională coordonare
îl facem împreună
şi
Like-urile sunt mai rare
agendele noastre din ce în ce
mai aglomerate
fără puncte de intersecţie
dar cu puncte de interes
complet diferite
intervalul între SMS-uri devine
cu fiecare zi mai mare
până când
ajungem la
linişte
Acum e ca şi când faci pluta într-o piscină
te concentrezi
pe jocul apei în pavilionul urechii
pe raza de soare care îţi încălzeşte buricul
şi difuzează în tot abdomenul
pe lipsa valurilor
riscurilor
deciziilor
angajamentelor
Un corp plutind de la sine
odată cu sine
E bine
deci
putem s-o luăm de la capăt
Anticiparea şi proiecţia
contează la mine
cât de două ori experienţa în sine
aşa că pentru ore bune
în fiecare zi
sunt în concediu
de când
mă pornesc să cumpăr
colaci, saltele, mingii gonflabile
labe şi tuburi de snorkeling,
forme pentru castele de nisip
Între rafturile cu găletuşe de plastic
aud deja marea
simt pietricelele împungându-mi talpa
O adevărată desfăşurare de forţe
o logistică impresionantă
mai ceva
ca o trupă rock
gata să plece într-un turneu mondial
Când în sfârşit e toată lumea
pe locuri
şi înfloreşte în noi un frumos sentiment al biruinţei
îmi aduc aminte de Bella
….
Peste o oră suntem încă
parcaţi. Am dat toată casa cu susul în jos
Am extins căutările
şi am ajuns să răscolim în bagaje…
Nicio urmă de Bella
Avem acum
o jucărie în minus de cărat
pe la plajă.
Suntem trei familii cu
cu trei copii sub doi ani
un fel de spaimă a plajei
neprevăzutul
surpriza
ne atacă toate planurile
aflate mereu într-o continuă
reconfigurare
orele sunt întotdeauna relative
plus sau minus încă o oră sau două
mai repede se întruneşte consiliul ONU
decât noi la un oarecare punct stabilit înainte
Ce s-a-ntâmplat cu mintea noastră corporate
cu viaţa noastră ca un excel ordonat
ajunsă acum un fişier cucerit de haos?
Doar cine nu are
nu crede
forţa gravitaţională a căruciorului
din care prea rar poţi să te smulgi
fără să ştii cum să nu acţionezi
fără ţintă
Pentru o vreme mă simt ca la spa
beneficiara unui ritual de relaxare
pentru care copiii
ar putea să obţină brevet
cu lopăţica de plastic
m-au îngropat în nisip
e cald
şi e bine
ca într-o boabă de strugure alb
pârguită în soare.
mintea o ia pe rewind
e o bandă de alergare
întâi mişcările lente
apoi din ce în ce mai alerte
până când circular
ca o roată de hamster
rulează
degetul tău pe coapsă
un ac de pic-up
deasupra benzii dantelate
a ciorapului
pielea un disc decadent de vinil
E un joc al perspectivelor
un mers de fachir pe scoicile plajei
Oare ce vezi
când vin înspre tine
cu mânuţele copiilor fremătând în palme
îţi place să-mi zici că-s
„O femeie
de două ori mai frumoasă”
sau poate
un al treilea copil
bine dresat
zâmbind în cătuşe?
[Vatra, nr. 6/2015]