stau încă o dată așezat pe marginea lumii
cu picioarele goale
atârnând în gol
țin în mâini o undiță subțire
din trestie de bambus
aștept să muște din momeală
moby dick
dar aflu că moby dick
nu a fost încă scrisă
și mai aflu
că mai întâi și mai întâi
trebuie să-mi rostesc numele
urlu din toți rărunchii
call me ishmael!
și mai urlu de câteva ori
call me ishmael!
dintr-o dată se arată
cealaltă jumătate a lumii
pe marginea ei
stă așezat un băiețel
cu picioarele goale atârnând
în gol
ține în mâini o undiță subțire
din trestie de bambus
se uită spre mine și urlă
call me ishmael!
și mai urlă de câteva ori
call me ishmael!
Între marginea lui de lume
și marginea mea de lume
se arată plutind
un picior de lemn
pe el stă scris
cu litere de-o șchioapă
mobydick
[Vatra, nr. 1-2/2026, p. 1]
revistavatra.org 
” PIP…vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut ale universului…PIP vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului, depărtându-se de judecata muritorilor de rând, omul ajunge în sfîrșit la gândirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială, durerea și fericirea rămân atunci de neînțeles .”