Blue Monday

Au trecut sărbătorile, ghirlandele, artificiile, 

petardele…

Suntem în ianuarie așteptăm iarna și vine 

primăvara & cea mai nefericită 

zi a anului – Blue Monday.

Apoi încep veștile cu cei care mor:

cei mai mulți în ianuarie 

dar și în luna îndrăgostiților.

Eu trăiesc in bula mea de aer /unde respir like-uri și înghit

inimioare precum săbiile – zonă de confort.

Dacă ies din zona de confort

cineva mi-a promis eternitatea. Lasă, îi spun. Cu Lilith și Chiron pe cerul astral în ziua nașterii nu prea ai ce să faci.

Că nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul. 

Pe care nu îl voiesc.

Renunță la interpretare renunță la sugestii 

renunță la a-ți mai răspunde la întrebări.

Doar stai cu nimicul prezentului.

NIMICUL prezentului. Prezentul nimicului.

*

Puterea cuvintelor

Dacă aș fi știut puterea cuvântului 

nu aș fi scris. Niciodată.

Poate așa Dumnezeu și-ar fi întors fața către mine. Și brusc 

aș fi devenit. Smerită.

Aș fi plecat fruntea până la picioarele tale.

Doar cuvintele să nu se întoarcă împotrivă

Să învăț să spun DA – 

facă-se voia ta. Niciodată Nu.

M-aș fi rugat ca nu cumva preocupată de 

mine să uit de Tine. Și atunci nu aș 

fi îmbătrînit brusc. Nu aș fi înțelepțit brusc.

Cuvintele 

nu s-ar fi întors împotriva mea.

Rănindu-mă atât de tare.

Așteptând ca rănile să înflorească în.

Așteptare. Trezvie.

La semafoare. Să văd verde și să pot trece

de partea cealaltă de mână cu Tine.

Și-n ochiul tău să fiu tânără și frumoasă. 

Iar carnea uscată și slabă să devină fragedă și parfumată. Duhoare

De ce atâta anxietate, frică și teamă, 

când în orice acatist se spune:

Bucură-te crin alb răsărit în grădina

cea de sus

Bucură-te trandafir prea frumos mirositor

Bucură-te, Floare – tu care ești floare între flori

De ce atâta anxietate, frică, teamă când 

trauma nu ți-o amintești. 

Poate fi o traumă intrauterină când cineva

te tot gâdila cu un obiect răsucit doar, doar vei fi o pată de sânge  dar tu nu și nu…

Și cu acest Nu cu care 

ți-ai pecetluit corpul, lipsit de plăcere, de bucurie, biciuit ca să CE ?

Să arăți că se poate ce nu se poate?

Că se poate ce e împotriva firii?

De ce să transformi atâta sensibilitate,

frumusețe în duritate și forță!

Când tu ești cea mai rănită și aștepți 

ca rana să înflorească.

*

Cea mai bună versiune a mea

În timpul pandemiei am îmbrățișat 

mai mulți copaci decât bărbați.

S-a murit pe capete doar natura a înviat a început să respire, apele să fie cristaline, de se vedeau pești colorați cum pluteau prin copaci

M-am așezat sub formă de cruce pe pământ ca axa lui schimbându-se 

să treacă prin mine.

M-am învârtit odată cu pământul și nici nu știu când a trecut viața pe lângă mine și am ajuns la cea mai bună versiune a mea: la 75 ca la 57

Îl văd pe Isus frumos coborând pe nori – 

sunteți o minune a lui Dumnezeu 

pentru sufletul meu –

și nu știu dacă eu am spus sau mi 

s-a spus –

însă a fost cel mai prețios DAR.

*

Reels

Mă înfășor în mai multe cearșafuri pixelate/asortate

și mă întind în pat pe cel mai lung nerv – nervul vag și dorm de la 4a.m. – 4p.m. când iau micul dejun la pat pe post de lunch –

fulgi de ovăz fără gluten, semințe de chia, semințe de quinoa, semințe de in amestecate cu kefir-

nutrienți

apoi dau scroll pe telefon: prietenii mei morți sunt chiar mai vii pe FB mulți au migrat pe

Instagram – lume mai bună

Reels pline de îngerii AI care doresc like-uri și promit o minune în cea de-a șaptea zi

totul este să o recunosc iar ea să mă știe pe de rost

asaltul pisicilor a fost demult detronat de asaltul psihologilor

omul e suma traumelor sale

unii au făcut din traume bani

unii chiar s-au vindecat

alții au făcut din traumă artă

Aud o voce din spate:

                    Ia-ți patul și umblă –

Nu am bărbat care să-l care –

 Vindecătorule

Fie numele lui lăudat

*

Sunflower

Eram la pământ. De jur împrejur nimeni și nimic

 am început să mă adun să strâng țărâna în jurul meu

 să-mi fac tălpile amestecând țărâna  cu salivă

 a început să se lege să se închege (tălpile nu sunt ușor de sculptat nici de desenat)

aici mi-a fost mai greu.

Apoi am ajuns la genunchi

 după ce îngenunchezi te poți ridica

 coapsele, pântecul cu sămânța în el și Plexul Solar- sau legătura cu Tatăl. Sinele.

Apoi cei doi umeri prinși de clavicule și mâinile care fac totul cu ajutorul privirii

și cel de-al treilea ochi din mijlocul frunții. Frunte căzută pe gânduri. Subconștientul care ne controlează viața.

Acum sunt întreagă. Dar caut cu privirea lumina. E o lumină orbitoare dar care nu mă arde.

Îl privesc – uite sunt asemenea ție: un cerc cu mii de flori mici hermafrodite și

 de jur împrejur raze de petale precum razele tale

știu sunt din țărână dar vreau să fiu ca tine

 vreau lumină. Știu care-i prețul.

Privirea ta trebuie să mă aibă în față să se oglindească în mine.

 de dimineața până seara.

Atunci m-am deschis și o lumină a pătruns cu totul în mine

 și fiecare celulă din corpul meu a devenit vie.

și primind lumină am început să strălucesc.

You will shine! Am devenit iubire.

[Vatra, nr. 3-4/2026, pp. 14-15]